Durata medie estimată a vieții profesionale în Uniunea Europeană a ajuns la 37,5 ani în 2025, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu. În șapte țări aceasta depășește 40 de ani, Țările de Jos, Suedia și Danemarca fiind în fruntea clasamentului. România se află la polul opus, cu o durată estimată a vieții profesionale de 32,7 ani, cu aproape 5 ani sub media europeană și 11 ani sub media țărilor lider.
Datele apar în cea mai recentă analiză realizată de Banca Transilvania pe baza datelor Eurostat și publicată pe Blogul BT.
Durata vieții profesionale în UE
- Diferențele dintre țări arată în special gradul diferit de participare la piața muncii a unor categorii de populație, intrarea târzie a tinerilor pe piața muncii, retragerea anticipată din activitate sau un număr mare de persoane inactive.
- O durată mare a vieții profesionale nu înseamnă neapărat că angajații lucrează săptămânal mai multe ore, ci că oamenii rămân conectați la piața muncii o perioadă mai lungă, chiar dacă programul individual este redus sau flexibil.
„Diferența României față de media europeană arată o provocare structurală a pieței muncii din țara noastră. Atunci când milioane de persoane rămân în afara activității economice pentru perioade lungi, costul este suportat de întreaga economie, prin creștere economică mai redusă și o presiune mai mare asupra sistemului de pensii. Într-o economie afectată de provocări demografice și deficit de forță de muncă, creșterea participării la piața muncii este una dintre cele mai mari oportunități economice ale României pentru următorii ani”, declară Ioan Nistor, Macroeconomist Șef, Banca Transilvania.
Cum se calculează indicatorul privind durata medie estimată a vieții profesionale
Indicatorul privind durata medie estimată a vieții profesionale măsoară numărul mediu de ani în care o persoană în vârstă de 15 ani sau peste este de așteptat să rămână, de-a lungul vieții, în câmpul muncii. În această categorie sunt incluse atât persoanele ocupate, cât și cele aflate în șomaj, cu condiția ca acestea să fie active și să caute un loc de muncă.
CE URMEAZĂ PENTRU GENERAȚIILE ACTUALE?
Problema devine mai importantă în contextul îmbătrânirii populației. În perioada 2005–2025, vârsta mediană a populației României a crescut cu 8,6 ani, cea mai mare creștere din Uniunea Europeană. Pe măsură ce generațiile numeroase se apropie de pensionare, numărul persoanelor active riscă să scadă mai repede decât numărul beneficiarilor de pensii și servicii medicale.
În acest context, o viață profesională mai scurtă nu mai e doar o statistică, ci se transformă în consecințe directe și imediate:
- Baza de contribuabili se îngustează. Mai puțini oameni activi înseamnă mai puține contribuții la sistemul de pensii. Raportul de 8 pensionari la 10 salariați devine și mai tensionat dacă mulți din cei 10 salariați potențiali sunt inactivi sau lucrează în afara sistemului formal.
- Deficitul de personal se adâncește. Firmele din România se confruntă deja cu dificultăți mari în recrutare. O piață a muncii cu participare redusă amplifică această problemă.
- Veniturile fiscale scad. Mai puțini angajați formali înseamnă mai puțin impozit pe venit și mai puține contribuții sociale, adică mai puțini bani la buget pentru sănătate, educație și infrastructură.
- Salariile și costurile de producție cresc sub presiune. Când cererea de muncă depășește oferta, salariile cresc, ceea ce poate fi bun pentru angajați, dar pune presiune pe competitivitatea firmelor.
Pentru lucrătorii de peste 45–50 de ani, devin esențiale actualizarea competențelor, adaptarea condițiilor de muncă și accesul la programe flexibile. Prelungirea vieții profesionale nu poate fi realizată exclusiv prin creșterea vârstei de pensionare. Este necesar ca oamenii să rămână sănătoși, productivi și capabili să se adapteze schimbărilor tehnologice.
CE URMEAZĂ PENTRU GENERAȚIILE VIITOARE?
Pentru tinerii care intră acum sau vor intra în următorii ani pe piața muncii, cariera profesională va fi probabil mai lungă, dar mai puțin liniară. Perioadele de angajare vor alterna mai frecvent cu reconversia profesională, formarea, activitatea independentă sau schimbarea domeniului.
Creșterea speranței de viață și îmbătrânirea populației vor exercita presiuni pentru menținerea oamenilor în activitate până la vârste mai înaintate. În același timp, automatizarea și inteligența artificială vor modifica structura ocupațiilor, ceea ce va impune actualizarea repetată a competențelor.
Generațiile viitoare nu vor avea neapărat o singură profesie pe parcursul a 40 de ani, ci mai multe etape profesionale distincte. Educația nu se va mai putea concentra numai la începutul vieții, ci va trebui să continue pe tot parcursul carierei.
În lipsa unei creșteri a participării la muncă, tinerii ar putea suporta contribuții mai ridicate sau ar putea beneficia de pensii publice relativ mai mici.
ONE LOOK INTO THE FUTURE
La nivel european, durata vieții profesionale este așteptată să crească gradual, pe fondul îmbătrânirii populației, al reformelor sistemelor de pensii și al participării mai ridicate a femeilor și persoanelor vârstnice la piața muncii. Ritmul va depinde însă de starea de sănătate a populației, calitatea locurilor de muncă și accesul la formare.
Pentru România, apropierea de 34–35 de ani de viață profesională necesită reducerea inactivității, creșterea ocupării în rândul femeilor și tinerilor, limitarea muncii informale și investiții în dezvoltarea competențelor. În absența acestor măsuri, decalajul față de media europeană riscă să se mențină.
| Știri BVB