Adrian Dobre, Eurowind Energy România: Aproximativ o treime din investițiile grupului nostru, adică 300 – 400 de milioane de euro pe an, până în 2030, sunt direcționate spre România”

• Măsuri precum „curățarea” ATR-urilor și noile reguli de racordare sunt necesare, deoarece disciplina în alocarea capacității de rețea este esențială ca să nu rămânem cu proiecte „pe hârtie”. 

• “Până în prezent am investit aproximativ 200 milioane de eur în România. În continuare, aproximativ o treime din investițiile grupului nostru, adică 300 – 400 de milioane de euro pe an, până în 2030, sunt direcționate spre România”.

• Europa, inclusiv România, nu poate fi competitivă industrial cât timp costurile cu energia rămân ridicate și imprevizibile.

• Interviu cu domnul Adrian Dobre, Country Manager Eurowind Energy România

Cum evaluați evoluția Eurowind Energy în România în ultimii ani și care sunt principalele proiecte aflate în dezvoltare?

Adrian Dobre: Evoluția Eurowind Energy în România din ultimii ani reflectă atât maturizarea companiei ca jucător local, cât și potențialul uriaș al acestei piețe. Am pornit ca dezvoltator și am ajuns un producător de energie cu active operaționale, proiecte în construcție și un portofoliu în creștere. În ultimii ani ne-am concentrat pe livrarea unor proiecte care demonstrează fiabilitate, eficiență și integrare în sistem.

Anul trecut am inaugurat Parcul Solar Teiuș de 69 MW, care astăzi este consolidat cu 120 MWh de stocare în baterii.

În aprilie 2026, am inaugurat și Parcul Eolian Pecineaga de 48 MW, pentru care am obținut în luna iunie și licența de producător, dotat cu unele dintre cele mai mari și mai eficiente turbine eoliene instalate în România. Avem deja 184 MW operaționali, inclusiv 60 MW stocare în baterii de la Teiuș.

Avem în pipeline aproximativ 400 MW, la care se adaugă 110 MW în baterii de stocare, pentru care anticipăm decizii finale de investiție în perioada imediat următoare. Am început deja lucrările la proiectele din Frumușița, din județul Galați, care vor avea un total de 90 MW, cu 15 turbine, și la al doilea parc eolian de 48MW de la Pecineaga, iar la Vișina, în județul Dâmbovița, dezvoltăm un proiect fotovoltaic mare, de 260 MW putere instalată în panouri. Toate proiectele sunt susținute prin schema CfD, iar obiectivul nostru declarat rămâne instalarea a 1 GW în România până în 2030.

Care este valoarea totală a investițiilor pe care Eurowind le are în prezent în România?

Adrian Dobre: Până în prezent am investit aproximativ 200 milioane de eur în România. În continuare, aproximativ o treime din investițiile grupului nostru, adică 300 – 400 de milioane de euro pe an, până în 2030, sunt direcționate spre România.

Ce capacitate de producție din surse regenerabile operați în prezent și ce capacitate aveți în dezvoltare?

Adrian Dobre: În prezent avem o capacitate operațională de 184 MW în România, inclusiv 60MW stocare în baterii de la Teiuș.

Portofoliul nostru include patru parcuri solare operaționale – Hălchiu, Măgurele, Pufești și Teiuș, un parc eolian – Pecineaga, 500MW în construcție sau aproape de a începe construcția și apoi un pipeline de aproximativ 7 GW în diferite stadii de dezvoltare.

Ce pondere are România în portofoliul regional al Eurowind Energy?

Adrian Dobre: România este una dintre cele patru piețe principale ale grupului Eurowind, într-un grup select alături de Polonia, Germania și Danemarca.

Aproximativ o treime din investițiile noastre, adică 300-400 de milioane de euro pe an, până în 2030, sunt direcționate spre România. Aici se observă potențialul pe care îl vedem în România în ceea ce privește investițiile, ca lider regional în sud-estul Europei.

Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpinați în dezvoltarea proiectelor eoliene și fotovoltaice?

Adrian Dobre: România continuă să aibă nevoie de investiții importante în infrastructura de rețea, pentru a putea integra capacitățile tot mai mari de energie regenerabilă. Dincolo de acest aspect tehnic, factorul esențial pentru un investitor pe termen lung rămâne predictibilitatea. Nu este vorba neapărat despre subvenții sau mecanisme complexe, ci despre un cadru de reguli clar și stabil pe o perioadă suficient de lungă, care să permită fundamentarea unor decizii de investiție serioase. Din nefericire, acesta rămâne un punct sensibil pe piața locală.

La acestea se adaugă birocrația excesivă și lipsa unei coordonări eficiente între operatorii de rețea și ceilalți actori implicați. Aceste aspecte creează incertitudine și întârzie implementarea proiectelor, foarte frecvent chiar în etapele finale, adică exact în momentul în care simplificarea procedurilor și o coordonare solidă ar trebui să fie o prioritate nu doar pentru investitori, ci și pentru autorități.

Cum apreciați colaborarea cu autoritățile române în procesul de autorizare a noilor proiecte? Cum apreciați modificările recente ale ANRE la Regulamentele de racordare și licențiere care pun capăt proiectelor care blochează rețeaua? Este utilă creșterea garanției financiare la 20% din tariful de racordare?

Adrian Dobre: Aceste schimbări au fost necesare. Ne aflăm într-un moment în care interesul investițional trebuie să se transforme efectiv în proiecte concrete. Cine deține contract de racordare și are MW alocați în rețea trebuie să își onoreze angajamentele asumate. Iar dacă un proiect nu este implementat, este firesc să existe consecințe.

Nu are relevanță dacă este vorba despre investitori mari, mici sau intermediari, ceea ce contează este capacitatea reală de a duce proiectele la final.

Există totuși riscul ca termenele stabilite să fie prea scurte pentru unele proiecte. Investitorii serioși se vor adapta și vor accepta garanții și obligații adiționale, dar este nevoie, în paralel, de predictibilitate în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii de rețea.

Ce planuri aveți în privința investițiilor în sisteme de stocare a energiei?

Adrian Dobre: Stocarea de energie a devenit o necesitate, inclusiv din perspectivă comercială. Ca investitori, avem nevoie să ne protejăm de volatilitatea pieței și de fenomenul prețurilor negative. În același timp, sistemele de baterii contribuie semnificativ la stabilitatea și flexibilitatea rețelei electrice.

Obiectivul nostru principal este să livrăm energie verde cât mai aproape de un profil de livrare constantă, “în bandă”, 24/7. Asta înseamnă că nu mai privim eolianul, solarul și stocarea ca tehnologii separate, ci ca pe un sistem integrat. Planul este să integrăm sisteme de stocare BESS în proiectele din România, pentru a îmbunătăți stabilitatea rețelei.

Analizați oportunități și în zona producției de hidrogen verde?

Adrian Dobre: Da, este una dintre direcțiile pe care le analizăm activ. Dincolo de portofoliul nostru de bază – eolian, solar și baterii – privim tehnologiile Power-to-X ca pe o etapă firească în evoluția proiectelor noastre. Practic, ar fi o formă de stocare, dar într-un produs finit: energia regenerabilă, în loc să fie doar livrată în rețea, poate fi transformată în combustibili precum hidrogenul, care pot fi stocați și folosiți ulterior, inclusiv în industrie sau în transport.

Este o abordare complementară celei de hibridizare și stocare în baterii pe care o aplicăm deja (de exemplu, la Teiuș), care răspunde aceleiași nevoi: gestionarea volatilității și valorificarea energiei produse în exces, în special în perioadele cu prețuri negative. În paralel, analizăm și soluții conexe, precum biogazul.

Suntem încă în faza de evaluare a oportunităților, dar credem că hidrogenul și celelalte tehnologii Power-to-X vor juca un rol important pe termen mediu și lung, mai ales pe măsură ce piața din România capătă maturitatea necesară pentru astfel de investiții.

Care sunt obiectivele Eurowind pentru următorii cinci ani în România?

Adrian Dobre: Ne pregătim pentru construirea unui portofoliu de peste 500 MW în România în următorii ani.

Am început deja lucrările la proiectele din Frumușița, județul Galați, care vor avea un total de 90 MW, cu 15 turbine și la al doilea parc eolian de la Pecineaga, de 48MW, iar la Vișina, în județul Dâmbovița, dezvoltăm un proiect fotovoltaic mare, de 260 MW putere instalată în panouri.

Vom investi aproximativ 300-400 milioane euro pe an, până în 2030, în România.

• “România se află într-un moment de tranziție clară către un mix energetic mai echilibrat și mai matur”

Cum vedeți evoluția pieței de energie din România în următorii ani?

Adrian Dobre: Cred că România se află într-un moment de tranziție clară către un mix energetic mai echilibrat și mai matur. Avem deja un avantaj structural important – o combinație de nuclear, gaz competitiv, hidroenergie  și resurse regenerabile foarte bune, eolian și solar – care împreună cu stocarea în baterii ne oferă o bază solidă pentru securitate energetică.

Din perspectiva businessului nostru, observăm cum capacitățile solare și eoliene cresc constant, stocarea devine parte integrantă a proiectelor, iar soluțiile hibride câștigă teren. Combinat cu poziția competitivă a României pe nuclear, hidro și gaze, întărită și de Neptun Deep, toate acestea creează fundamentul pentru un sistem mai productiv, mai rezilient și sustenabil economic, în linie cu cadrul european privind reducerea emisiilor de carbon.

Ca inginer român cu pregătire în instituții renumite din lume în domenii foarte relevante pentru industria regenerabilă – ingineria vântului și fizica atmosferei, mă gândesc întotdeauna că avem capacitatea de a duce la bun sfârșit proiecte importante aici, în țară. Și am suficiente motive de optimism privind evoluția pieței de energie, mai ales în contextul în care grupul nostru continuă să investească consistent în România.

Pe termen mediu și lung, mă aștept ca flexibilitatea să devină cuvântul de ordine – proiecte hibride, stocare în baterii, eventual și tehnologii Power-to-X, și ca România să își consolideze poziția de hub regional pentru stabilitate și investiții în energie. Condiția esențială rămâne însă predictibilitatea: dacă avem infrastructură și un cadru instituțional stabil, investițiile vor continua să vină.

România și-a asumat ținte ambițioase privind tranziția energetică. Considerați că ritmul actual al investițiilor este suficient pentru atingerea acestora? Cum vedeți creșterea competitivității industiriei, în actuala tranziție energetică (vezi raport Draghi, Letta)?

Adrian Dobre:  România și-a asumat, prin PNIESC și prin Strategia Energetică, ținte clare: dublarea capacităților regenerabile până în 2030 și o creștere de aproximativ șapte ori până în 2045-2050 când ne-am propus să devenim neutri din punct de vedere al emisiilor de carbon.

Am recuperat mult teren în ultimii ani după aproape un deceniu de stagnare. Faptul că, după o pauză de zece ani, au apărut din nou turbine eoliene noi conectate la sistem este un semnal bun. Dar ritmul nu este suficient dacă ne raportăm la obiectivele europene și la nevoile reale de consum.

Investițiile private vin, deci interesul investițional există deja, dovadă fiind numărul mare de avize emise în ultimii ani. Provocarea reală este alta: să transformăm acest interes în proiecte construite efectiv. Aici văd două limite ale ritmului: consecvența politicilor energetice de a implementa obligațiile asumate și rețeaua de transport și distribuție. Ritmul de dezvoltare al regenerabilelor este atât de accelerat, încât realitatea e că este greu ca infrastructura să țină pasul.

De aceea am mai spus că măsuri precum „curățarea” ATR-urilor și noile reguli de racordare sunt necesare, deoarece disciplina în alocarea capacității de rețea este esențială ca să nu rămânem cu proiecte „pe hârtie”.

Europa, inclusiv România, nu poate fi competitivă industrial cât timp costurile cu energia rămân ridicate și imprevizibile. Soluția nu este renunțarea la tranziție, ci accelerarea ei într-un mod inteligent – mai multă capacitate regenerabilă, dar și mai multă flexibilitate (stocare, hibridizare), pentru a reduce volatilitatea prețurilor și a oferi industriei energie stabilă și predictibilă pe termen lung.

O rețea modernă și un mix energetic echilibrat sunt condiția ca industria românească și europeană să rămână competitive global, mai ales în raport cu piețe unde energia este mai ieftină.

Ce măsuri ar trebui adoptate pentru accelerarea investițiilor în energie regenerabilă?

Adrian Dobre: România are un potențial extraordinar (resurse eoliene și solare foarte bune, spațiu pentru dezvoltare) și un cadru de reglementare care s-a îmbunătățit vizibil.

Cred că sunt, însă, câteva direcții în care ar trebui să avansăm în paralel. În primul rând trebuie să ne gândim la infrastructura de rețea. Fără investiții susținute în transport și distribuție, capacitatea regenerabilă nou-instalată rămâne blocată în coadă la racordare. Planul investițional în această direcție ar trebui accelerat și corelat în timp real cu ritmul de dezvoltare al proiectelor, altfel rețeaua va rămâne mereu un pas în urmă.

În al doilea rând, predictibilitatea regulilor. Nu este vorba neapărat de subvenții sau scheme complexe, ci de un cadru stabil, care să rămână valabil suficient timp pentru a permite decizii de investiție serioase, pe orizonturi de 10-15 ani, cât este și timpul de recuperare al unei investiții în acest sector.

În al treilea rând, debirocratizarea și coordonarea reală între operatorii de rețea, ANRE și ceilalți actori din piață. Procedurile excesive și lipsa de sincronizare între instituții generează incertitudine și întârzieri, de multe ori chiar pe ultima sută de metri, exact când un proiect este aproape finalizat.

Nu în ultimul rând, cred că trebuie încurajate activ flexibilitatea și stocarea – hibridizare, baterii, eventual Power-to-X – pentru că ele reduc volatilitatea pieței și fac proiectele mai rezistente economic, fără a depinde de sprijin financiar din partea statului.

Per ansamblu, dacă avem infrastructură, predictibilitate instituțională și proceduri simplificate, investitorii vor continua să vină – interesul există deja, rămâne să-l transformăm în proiecte construite, nu doar avizate.

Cum evaluați mecanismul Contractelor pentru Diferență (CfD) și impactul acestuia asupra investițiilor? PPA-urile sunt considerate motorul următorului val de investiții în regenerabile. Cât de matură este astăzi piața PPA din România?

Adrian Dobre: Mecanismul CfD a avut un rol foarte important în deblocarea pieței locale. Practic, a adus aproximativ 5.000 MW de proiecte mai apropiate de implementare, oferind investitorilor stabilitate de preț pe termen lung – exact tipul de predictibilitate de care are nevoie un proiect cu orizont de recuperare de 10-15 ani. Și noi am folosit acest mecanism pentru 272MW, mai mult de 5% din capacitatea alocată, pe care ne pregătim să îi construim în acest moment.

Cred însă că am ajuns într-o etapă mai matură a pieței, în care prioritatea nu mai este neapărat un nou val de scheme de sprijin, ci eficiența și claritatea proceselor care transformă investiția în producție reală – proceduri de autorizare predictibile, planificare transparentă a rețelei și aplicare consecventă a regulilor. Aș vedea fondurile europene și schemele de sprijin direcționate tot mai mult spre infrastructură (de exemplu spre relaxarea constrângerilor de rețea) și spre consolidarea capacității instituționale de a livra autorizații predictibil, nu neapărat spre stimulente directe suplimentare pentru generare.

În ceea ce privește PPA-urile, este adevărat că sunt văzute, la nivel european, ca motorul următorului val de investiții, mai ales pentru proiectele care nu mai beneficiază de CfD. Piața din România este însă încă într-o fază incipientă de maturizare, comparativ cu piețe din Europa de Vest. Există interes real din partea consumatorilor industriali mari, care vor să își fixeze costul energiei pe termen lung și să-și demonstreze angajamentul față de obiectivele de sustenabilitate, dar lipsesc încă elementele care fac piața lichidă și predictibilă.

În ce măsură infrastructura de transport și distribuție poate susține valul de proiecte regenerabile aflate în dezvoltare? Care sunt principalele blocaje în racordarea noilor capacități la rețea?

Adrian Dobre: Realitatea este că, în acest moment, rețeaua este principalul factor limitator pentru ritmul de dezvoltare al regenerabilelor în România. Nu interesul investițional, care există din plin, dovadă fiind avizele emise pentru zeci de mii de MW în ultimii ani.

Ritmul de dezvoltare al proiectelor regenerabile este atât de accelerat încât este dificil ca infrastructura să țină pasul. Practic, vorbim despre două cicluri de investiție diferite: un parc eolian sau fotovoltaic se poate construi în 1-2 ani, în timp ce o linie nouă de transport sau un punct de injecție în rețea poate avea un orizont de implementare de 5-7 ani, dacă nu mai mult, din cauza procedurilor de avizare, expropriere și execuție.

Cel mai vizibil blocaj este concentrarea geografică a proiectelor. Zone cu potențial foarte bun, cum este Dobrogea, sunt deja extrem de aglomerate din punct de vedere energetic – practic, capacitatea de injecție în rețea în acele puncte este limitată, indiferent cât de multe proiecte noi ar vrea să se racordeze acolo. Acest lucru creează cozi de așteptare la racordare și, de multe ori, costuri suplimentare de întărire a rețelei care pot pune sub semnul întrebării viabilitatea unor proiecte.

Al doilea blocaj este legat de modul în care a fost alocată, până acum, capacitatea de rețea. Mulți investitori au obținut contracte de racordare și MW alocați fără să aibă, la momentul respectiv, capacitatea reală de a duce proiectele la implementare, fapt ce a blocat resurse de rețea pentru investitori care puteau construi efectiv.

Soluția, din punctul nostru de vedere, nu este să încetinim ritmul dezvoltării regenerabilelor, ci să accelerăm investițiile în rețea în paralel și să integrăm tot mai mult stocarea și hibridizarea în proiecte, pentru că o baterie la nivel local poate, în unele cazuri, reduce presiunea asupra rețelei de transport, oferind flexibilitate exact acolo unde este nevoie.

Considerați că România poate deveni un exportator important de energie verde în regiune?

Adrian Dobre: Da, cred că este un scenariu realist pe termen mediu și lung.

România are premisele structurale: potențial eolian și solar foarte bun, și un mix energetic relativ echilibrat. Ce ne lipsește încă sunt interconectările regionale dezvoltate la același ritm cu noile capacități și un cadru investițional predictibil pe termen lung.

Cum vedeți evoluția prețurilor la energie în următorii ani?

Adrian Dobre: Mă aștept la prețuri mai volatile pe termen scurt, pe măsură ce capacitatea regenerabilă crește mai rapid decât flexibilitatea sistemului. Vom vedea în continuare episoade de prețuri negative în perioadele de supraproducție dar și prețuri foarte mari când este supraconsum. Pe termen mediu și lung, însă, cred că prețurile se vor stabiliza și vor deveni mai competitive, pe măsură ce stocarea în baterii, hibridizarea proiectelor și investițiile în rețea avansează în paralel cu noile capacități.

Practic, cheia nu este numai să producem mai multă energie, o condiție clar necesară, dar să o producem și să o livrăm mai inteligent. Asta va aduce, în timp, costuri mai predictibile pentru consumatori și pentru industrie.

Ce rol vor juca bateriile și soluțiile de stocare în echilibrarea sistemului energetic național?

Adrian Dobre: Un rol esențial, aș spune chiar definitoriu pentru următoarea etapă a tranziției. Bateriile permit stocarea energiei produse în exces și livrarea ei atunci când este nevoie, reducând astfel volatilitatea și episoadele de prețuri negative generate de supraproducția regenerabilă.

Practic, ne ajută să trecem de la „cât producem” la „cât de bine livrăm”, adică să aliniem producția la cerere, nu doar la condițiile meteo. De aceea integrăm tot mai mult stocarea în proiectele noastre și cred că, în următorii ani, niciun proiect mare de regenerabile nu va mai fi gândit fără o componentă de stocare.

Există riscul ca dezvoltarea rapidă a regenerabilelor să fie încetinită de lipsa investițiilor în rețele?

Adrian Dobre: Da, este riscul real cu care ne confruntăm deja. Vedem asta cel mai clar în zone deja aglomerate energetic, precum Dobrogea, unde capacitatea de racordare devine un blocaj concret, nu doar teoretic.

De aceea cred că investițiile în rețea trebuie să avanseze în paralel cu noile capacități, nu după ele, altfel riscăm să avem proiecte avizate și finanțate, dar blocate la racordare.

Însă închei cu observația pe care am făcut-o anterior – și dezvoltarea rețelei este o consecință a politicilor energetice ferme în ceea ce privește îndeplinirea de către România a țintelor asumate pentru tranziția energetică și neutralitatea climatică. Dacă aceste ținte sunt privite ca obligații și nu ca oportunități, riscăm să avem o dezvoltare intermitentă și nu una coerentă și organică.