Update articol:

Adrian Vasilescu, la Gala Financial Intelligence: “Băncile centrale sunt singurele care pot să lupte eficient cu inflația, având o “armă” urâtă de toată lumea – dobânda de politică monetară” – video

În prezent ne confruntăm cu o inflație ucigătoare care rupe din puterea de cumpărare pe toată planeta. Și băncile centrale sunt singurele care pot să lupte eficient cu inflația, având o “armă” urâtă de toată lumea – dobânda de politică monetară, a declarat Adrian Vasilescu, consultant de strategie în cadrul Băncii Naţionale, la Gala Financial Intelligence.  

 

Domnia sa a explicat: O să încerc să vă șochez cu un motto pe care l-am preluat din revista The Economist, acum trei săptămâni – “Oricine ați fi, orice aveți și ce faceți, sunteți patron sau manager, sunteți salariat sau pensionar, sunteți rentier sau șomer, aveți un împrumut bancar și trebuie să plătiți lună de lună rate sau aveți un depozit bancar,  indiferent de ce faceți, cine sunteți, viața voastră depinde de băncile centrale”. Unii vor spune că nu e adevărat:  “Cum să depindă toată viața noastră de băncile centrale?”.

Dar eu o să încerc să vă demonstrez că așa este. Și nu e vorba acum de Banca Națională a României, a Bulgariei, FED din America, Banca Centrală Europeană din zona euro, ci de băncile centrale la un loc care constituie la această oră o forță foarte puternică. 

În anul 1970 au fost două șocuri mari petroliere care s-au soldat cu o inflație puternică în anii 1980-81-82. Inflația a fost mare, a făcut ravagii, în special în America, în Canada, în Marea Britanie, în Europa de Vest. Jimmy Carter era președintele SUA  şi l-a invitat pe Paul Volcker să preia conducerea Băncii Centrale a SUA cu ordinul să pună stop inflației. Și a făcut-o. Cum? Printr-o mișcare de baghetă a urcat dobânzile  la 22-23-24%. Banii s-au scumpit dintr-o dată în toată lumea. Era foarte greu de procurat un ban atunci.

Inflația s-a oprit, dar rezultatul a fost o recesiune devastatoare. Asta a fost acum patru decenii.

Acum avem o altă inflație. Ea însăși devastatoare.

Dacă privim ce se întâmplă în interiorul societății românești, aș putea să spun că, pentru noi, și nu cred că greșesc, această inflație este nedreaptă. Pentru că nu am făcut nimic ca să o aducem. Practic, inflația a început în ianuarie 2021, treptat, și dintr-o dată a luat avânt. 

Inflația este ca un avion cu reacție. Pleacă pe pistă cu viteză, la un moment dat se desprinde de pistă, face un unghi drept și o zbughește către cer, dintr-o dată. Când se întoarce la aterizare, e mai complicat. Vine încet, are nevoie de o pistă lungă. La un moment dat mai dau drumul și la o umbrelă. Cam așa a început inflația. Și cam așa se va încheia. Când? Marile centre de analiză din lume spun că în anii 2024-2025. Atunci inflația ar trebui să ajungă în matca ei de 2%.

2% consideră toată lumea noastră, din America și până în Japonia, că ar fi inflația ideală. Adică mișcarea ideală a prețurilor – la 2%.

Revin la România. Anul 2020 a fost un an greu. Dar, de-a lungul acestui an 2020, lună de lună, din ianuarie și până în decembrie, România a avut constant, în tabloul european al celor 27 de țări, nu una dintre cele mai bune poziții, ci absolut cea mai bună poziție, iar finalul a fost în decembrie 2020, când inflația din România a fost 2,06%. Practic 2%, așa cum visează toată lumea să aibă.

Nimeni din tabloul celor 27 țări nu a avut nici măcar pe aproape. Au fost de fapt două categorii: ţări mai sus şi mai jos decât noi, România fiind pe linia de echilibru cu cea mai bună inflație. Deasupra noastră erau state cu inflații mai mari decât noi, intrând în zona galopului inflației – aici au fost cam toate țările din jur – Cehia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Țările Baltice. Și așa sunt și acum.

Acum, sunt foarte multe voci care spun lucruri neadevărate despre inflația din România. Sigur că inflația este mare, dar din zona aceasta care exprimă de fapt o anumită conjunctură, anumite condiţii sociale, politice, economice, noi avem din nou cea mai bună poziție. Bulgarii sunt deasupra noastră cu o inflație mai mare, ungurii și polonezii la fel, cehii sunt cu foarte multe procente peste noi. Așa era și atunci, în 2020, toate aceste țări erau peste noi.

Și erau țările din zona euro care erau sub noi, adică în deflație, ceea ce este ceva mai cumplit decât inflația.  Toată zona euro în anul 2020 a fost în deflație, adică cu prețuri sub zero”.

În ianuarie 2021, când ne-am trezit în inflație, România era într-o poziţie foarte puternică și nu există nicio dovadă care să spună la această oră că am contribuit noi la această inflație cu ceva, a mai spus domnul Adrian Vasilescu.

Domnia sa a mai spus: “Actualmente inflația este globală. O vedem din America și până în Japonia. În SUA, inflația a ajuns la 9% și în Japonia este de 2,6%, dar Japonia nu se joacă cu inflațiiile mari, Japonia a dansat prin zona dezinflației, a stăpânit prețurile.

În 1994, când am fost într-o delegație în Japonia, un director din Ministerul Finanțelor mi-a spus că, dacă mă uit la prețurile dulciurilor, ele sunt ca pe vremea când eram eu copil. Asta numai în Japonia se poate. Japonezii spun: “Inflația e mare la noi, să facem ceva”.

Acum toată lumea spune așa”.

În opinia domnului Vasilescu, absolut toți oamenii care au economisit suportă fenomenul represiunii financiare, pentru că toate băncile centrale din lume s-au unit și au ridicat dobânzile. Este singurul drum către stoparea inflației.

Domnia sa a explicat: “Noi am avut un economist foarte bun în perioada interbelică, lucra în România, după război a mai lucrat doi sau trei ani aici și, pentru că era pe o listă neagră ca să fie arestat, americanii l-au scos din România și l-au dus în America, unde îl aștepta o echipă mare de la Harvard pentru că aveau un proiect în care acest economist român era inclus. Nicolae Georgescu îl chema. Nicholas Georgescu-Roegen îl găsiţi în toate dicţionarele lumii.

Acesta avea un prieten – Sanielevici, care era șef de bancă, și un împrumut la banca respectivă. Într-o zi s-a dus la bancă, a scos o cutie de chibrituri din buzunar, a pus-o pe masă și i-a spus lui Sanielevici: ia cutia asta de chibrituri, du-te la casierul tău, spune-i să îmi scadă rata pentru luna asta și să oprească restul.

În timp de inflație, cam asta se întâmplă cu cei care au luat credite, adică sunt debitori. La această oră, în România, cel mai mult strigă debitorii băncilor. Din păcate avem foarte puține credite în România, la această oră credite active sunt 2,1 milioane,  dintre care vreo 550 mii sunt credite ipotecare. Dintre aceste credite ipotecare, o parte sunt cu dobânzi fixe, o altă parte sunt cu IRCC – care e 4%, dobândă foarte mică la această oră. Dintre cei 550 mii mai sunt vreo 200 mii care sunt cu credite pe ROBOR, credite luate înainte de 2 mai 2019.

Această mică comunitate face cea mai mare gălăgie când li se scumpește rata. Păi dacă rata băncii este 6,75% la această oră și inflația este de 15,33%, nu au de ce să strige, mai ales că ei reprezintă și partea înstărită a societății.

Știți cum e banca – îți dă  umbrela când e soare și ți-o ia când plouă. Dacă vrei credit, banca zice ca întâi să faci soare pe ulița ta, rezolvă-ți lucrurile și apoi îți dă credite. Băncile nu dau credite decât oamenilor înstăriți. Tocmai acești oameni înstăriți fac cea mai mare gălăgie în legătură cu scumpirea ratei la credite.

Dar în România mai este o categorie în relația cu băncile, 11 milioane de persoane, care au depozite la bănci. Ei sunt cei care suportă represiunea financiară a inflației și în general toți cei care au creditat pe cineva, inclusiv băncile, dar nu vreau să vorbesc despre ele pentru că se pot apăra singure.

Deci cu această realitate ne confruntăm acum și cu altă realitate care este această inflație ucigătoare care rupe din puterea de cumpărare pe toată planeta. Și la această oră, băncile centrale sunt singurele care pot să lupte eficient cu inflația, având această armă, urâtă de toată lumea – dobânda de politică monetară”.