Boris Johnson: Brexit-ul “nu este sfârşitul, ci începutul unui nou act al marii noastre istorii naţionale”

“Războiul acesta s-a terminat: am învins”, a declarat Nigel Farage, unul dintre cei mai proeminenţi susţinătorii ai Brexit-ului

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a ieşit oficial din Uniunea Europeană pe 31 ianuarie 2020 la ora 23:00 GMT, după 47 de ani de la aderare, fiind prima ţară care iese din blocul comunitar.

În cea mai mare schimbare de orientare geopolitică de la pierderea imperiului său global, Regatul Unit a ieşit din Uniunea Europeană, într-un pas catalogat de prim-ministrul Boris Johnson drept “începutul unei noi ere”, scrie Reuters.

De data asta s-a terminat, scrie şi France Presse. Au fost necesari trei ani şi jumătate de dispute în familie şi invective în Parlament pentru acest mare salt în necunoscut, votat cu 52% de britanici în 2016, să se concretizeze. Regatul Unit trebuie să se înhame acum la sarcina dificilă de a-şi reconstrui relaţiile cu blocul redus la 27 de membri, dar şi marile puteri precum Statele Unite.

Mii de susţinători ai Brexitului s-au adunat în faţa parlamentului britanic, agitând steaguri, cântând şi petrecând, într-un amestec de nostalgie, patriotism şi sfidare. Oamenii au început numărătoarea inversă cu treizeci de secunde înainte de ora locală 23.00, iar când Brexit-ul a devenit oficial au aplaudat şi au lansat baloane spre cer. Unii dintre britanicii prezenţi au cântat “God Save the Queen”, ale cărui cuvinte au fost proiectate pe un ecran uriaş, iar alţii s-au îmbrăţişat în fumul artificiilor. Mulţi dintre ei au strigat “Libertate!”, potrivit France Presse.

Brexit.

Literal.pic.twitter.com/h1blPTofAd

— Gabriela Warkentin (@warkentin) February 1, 2020

“Războiul acesta s-a terminat: am învins”, a declarat Nigel Farage, unul dintre cei mai proeminenţi susţinătorii ai Brexit-ului, în faţa mulţimii adunate la Westminster. “Este cel mai important moment din istoria naţiunii noastre măreţe”, a adăugat el.

“Nu sar în sus pentru a sărbători, dar este o mare satisfacţie, uşurare şi optimism”, a declarat unul dintre britanicii veniţi să-l asculte pe Farage, Emma Sandercock, o secretară de 53 de ani din Northamptonshire.

Premierul Boris Johnson, un susţinător fervent al Brexit-ului, a sărbătorit evenimentul cu o recepţie modestă cu vin spumant britanic şi specialităţi culinare britanice.

Pe stâncile albe din portul Dover a fost proiectat mesajul “Regatul Unit a părăsit UE” între un drapel britanic şi unul al UE.

“Este o zi fantastică”, a declarat Tony Williams, de 53 de ani, din sud-estul Londrei, citat de Reuters. “Suntem liberi, de la ora 11.00, am făcut-o. Am făcut-o!”, şi-a exprimat el bucuria.

În nordul Angliei, în oraşul Morley, care a votat în proporţie de 60% pentru Brexit, a fost organizată o mare petrecere într-o sală ornată cu culorile Regatului Unit. “Aşteptam asta din 2016”, a jubilat Joshua Spencer, un student de 25 de ani.

Deşi mai multe persoane au ars drapele ale UE în cursul zilei, atmosfera a fost în general festivă. Însă nu toţi participanţii la manifestări au fost la fel de entuziasmaţi.

“Sunt mulţumit că s-a întâmplat”, a spus Cory, un londonez de 29 de ani. “Este şi puţin trist, pentru că UE s-ar fi putut descurca mai bine dacă ar fi dat mai multă atenţie ţărilor membre”, a adăugat el.

Cu câteva ore înainte, Union Jack, drapelul britanic, a fost retras de la instituţiile europene din Strasbourg şi Bruxelles, iar drapelul Uniunii Europene a fost înlăturat de pe sediul din Bruxelles al reprezentanţei diplomatice britanice pe lângă UE.

De sâmbătă 1 februarie, Regatul Unit este considerat o ţară terţă, europarlamentarii săi încetează să facă parte din Parlamentul European, iar miniştrii nu vor mai participa la consilii cu omologii europeni.

Odată cu ieşirea din UE, decisă prin referendum la 23 iunie 2016 şi amânată de mai multe ori, începe o perioadă de tranziţie post-Brexit care se va încheia pe 31 decembrie 2020, timp în care Londra şi Bruxellesul vor trebui să negocieze relaţia lor viitoare.

Pentru cetăţeni puţine lucruri se vor schimba în acest interval de timp, când Regatul Unit va continua să aplice regulile blocului comunitar, chiar dacă nu va mai participa la procesul decizional al UE.

Prin plecarea a 66 de milioane de locuitori, populaţia UE se va reduce la 446 de milioane. Teritoriul Uniunii Europene va scădea cu 5,5%. De la 1 februarie, Parlamentul European va avea 705 membri, comparativ cu 751 (numărul maxim permis de tratatele UE) înaintea retragerii Regatului Unit. Din cele 73 de mandate care au aparţinut Regatului Unit, 27 au fost redistribuite altor state, în timp ce restul de 46 vor fi păstrate pentru potenţiale extinderi în viitor. 

Boris Johnson: Brexit-ul “nu este sfârşitul, ci începutul unui nou act al marii noastre istorii naţionale”

Brexit-ul “nu este sfârşitul, ci începutul unui nou act al marii noastre istorii naţionale”, a declarat vineri prim-ministrul Boris Johnson, într-un discurs către naţiune susţinut cu o oră înainte de ieşirea oficială din UE, relatează AFP, potrivit Agerpres.

“Pentru mulţi oameni, acesta este un moment uimitor de speranţă, un moment care credeau că nu va mai veni. Şi, bineînţeles, există mulţi care au sentiment de nelinişte şi de pierdere”, a spus premierul britanic în deschiderea discursului său.

“Şi există un al treilea grup – poate cel mai mare – care a început să se îngrijoreze că întreaga dispută politică nu se va mai termina niciodată. Înţeleg toate aceste sentimente şi treaba noastră ca guvern – treaba mea – este de a aduce această ţară împreună şi a ne duce mai departe”, a adăugat el.

“Lucrul cel mai important care trebuie spus în această seară este că nu este un sfârşit, ci un început. Momentul unui nou răsărit şi în care cortina se ridică pentru un nou act al marii noastre istorii naţionale”, a spus el, în contextul în care Regatul Unit va părăsi UE la ora 23.00 locală şi GMT.

“Şi da, parţial este vorba despre a folosi aceste noi puteri – această suveranitate recucerită – pentru a livra acele schimbări pentru care oamenii au votat, indiferent că este vorba despre controlul migraţiei, crearea de porturi libere, liberalizarea industriei noastre de pescuit şi încheierea de acorduri comerciale”, a precizat şeful guvernului britanic.

“Sau, pur şi simplu este vorba despre a face legi şi reguli spre beneficiul acestei ţări”, a continuat Johnson.

“Şi, bineînţeles, eu cred că este lucrul bun, sănătos şi democratic care trebuia făcut. Pentru că în pofida tuturor atuurilor şi calităţilor sale, UE a evoluat în ultimii 50 de ani într-o direcţie care nu se mai potriveşte acestei ţări. Iar asta este o judecată pe care voi, poporul, aţi confirmat-o la urne. Nu o dată, ci de două ori. Şi cu toate acestea este un moment mult mai important decât atât. Nu este doar o chestiune legală, ci poate fi un moment de reînnoire naţională reală şi de schimbare”, a spus Johnson în discursul său.

“Este începutul unei noi ere în care nu mai acceptăm ca şansele vieţii dvs – şansele vieţii familiei dvs – să depindă de partea ţării în care v-aţi născut”, a dat asigurări Boris Johnson.

Brexit-ul marchează “începutul unei noi ere de cooperare amicală” cu UE, a mai afirmat Boris Johnson.

“Vrem ca acesta să fie începutul unei noi ere de cooperare amicală între UE şi o Marea Britanie plină de energie. O Mare Britanie care este simultan o mare putere europeană şi una cu adevărat globală în ambiţiile sale”, a spus el.

Brexit-ul va fi un “succes răsunător”, “indiferent care sunt obstacolele”, a mai spus prim-ministrul britanic vineri, în condiţiile în care ţara sa se pregăteşte să declanşeze negocieri dificile cu UE privind viitoarea lor relaţie comercială.

“Când mă uit la incredibilele valenţe ale aceste ţări, la oamenii noştri de ştiinţă, la inginerii noştri, la universităţile noastre cele mai bune din lume, la forţele noastre armate, când mă uit la potenţialul acestei ţări care aşteaptă să fie dezlănţuit, ştiu că putem transforma această oportunitate într-un succes răsunător. Şi indiferent care vor fi obstacolele din drumul nostru. ştiu că vom reuşi”, a mai spus Boris Johnson. 

Pe 23 iunie 2016, cetăţenii britanici s-au exprimat prin vot în favoarea ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

La 29 martie 2017, premierul britanic Theresa May a semnat scrisoarea oficială pentru activarea Articolului 50 al Tratatului de la Lisabona, declanşând astfel procedura formală de separare a Marii Britanii de Uniunea Europeană, potrivit BBC News online. Scrisoarea a fost înmânată preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, de către ambasadorul britanic la UE, Sir Tim Barrow.

Marea Britanie s-a alăturat Comunităţii Economice Europene în 1973. În anul 1979, guvernul de la Londra a refuzat să participe la sistemul monetar european, invocând suveranitatea naţională. Apoi s-a opus oricărei iniţiative de aprofundare a integrării politice europene, în anul 1985 a refuzat să se alăture acordurilor Schengen, iar în 1993 nu a vrut să intre în zona euro, conform agenţiilor internaţionale de ştiri.

Articolul 50 al Tratatului Uniunii Europene stipulează: “Orice stat membru poate decide retragerea din Uniune în conformitate cu propriile necesităţi constituţionale”, potrivit www.consilium.europa.eu. Activarea clauzei Articolului 50 reprezintă începerea procedurii formale prin care Marea Britanie poate părăsi Uniunea Europeană.

La 29 aprilie 2017, liderii UE 27, reuniţi în primul summit de la activarea oficială a Articolului 50 de guvernul Regatului Unit, au adoptat în unanimitate documentul intitulat “Orientările Consiliului European pentru negocierile privind Brexitul”. Documentul definea cadrul de negociere şi stabilea poziţiile şi principiile generale ale Uniunii Europene, indică www.consilium.europa.eu.

În data de 22 mai 2017, Consiliul a adoptat decizia de autorizare a începerii negocierilor privind Brexitul cu Regatul Unit, iar Comisia Europeană a fost desemnată drept negociator al blocului comunitar în acest dosar.

Comisia Europeană a publicat la 28 februarie 2018 proiectul de acord de retragere dintre Uniunea Europeană şi Regatul Unit, care transpune în termeni juridici Raportul comun al negociatorilor Uniunii Europene şi ai Guvernului Regatului Unit din decembrie 2017 privind prima etapă a negocierilor. Acordul cuprinde şase părţi şi un protocol pentru Irlanda şi Irlanda de Nord. Aceste părţi vizează: dispoziţiile introductive; drepturile cetăţenilor; alte chestiuni legate de separare, cum ar fi mărfurile introduse pe piaţă înainte de data retragerii; regimul tranzitoriu; dispoziţiile financiare; dispoziţiile instituţionale.

La 15 noiembrie 2018, negociatorul şef al UE, Michel Barnier, i-a înmânat preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, proiectul de text al acordului privind Brexitul. O săptămână mai târziu, la 22 noiembrie 2018, preşedintele Consiliului European a transmis celor 27 de state membre ale UE proiectul de declaraţie politică de stabilire a cadrului viitoarelor relaţii dintre Uniunea Europeană şi Regatul Unit.

Reuniunea extraordinară a Consiliului European din 25 noiembrie 2018 a consemnat aprobarea de către liderii UE 27 a proiectului de acord de retragere a Regatului Unit şi proiectul de declaraţie politică privind viitoarele relaţii dintre Londra şi Bruxelles.

Comisia Europeană a lansat la 5 decembrie 2018 procedura pentru semnarea şi încheierea acordului privind retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană.

La 11 ianuarie 2019, Consiliul European a adoptat o decizie privind semnarea acordului de retragere. Consiliul a mai adoptat şi un proiect de decizie privind încheierea acordului de retragere şi a decis transmiterea respectivului proiect de decizie Parlamentului European, spre aprobare.

Câteva zile mai târziu, la 14 ianuarie 2019, a avut loc schimbul de scrisori între preşedinţii Donald Tusk şi Jean-Claude Juncker, pe de o parte, şi premierul britanic Theresa May, de cealaltă parte. În scrisoarea trimisă, cei doi preşedinţi au răspuns la punctele abordate de premierul britanic şi au clarificat asupra faptului că amândoi vor fi pregătiţi să semneze acordul de retragere de îndată ce se va obţine un vot semnificativ în parlamentul Regatului Unit.

Preşedintele Comisiei Europene Jean Claude Juncker şi premierul britanic Theresa May au convenit, la Strasbourg, asupra textului a două documente, respectiv: un instrument referitor la acordul de retragere, care include clarificări şi garanţii juridice privind natura soluţiei de protecţie şi asupra unei declaraţii comune în completarea declaraţiei politice, care stabileşte cadrul viitoarelor relaţii. Aceste texte fuseseră definitivate anterior la nivel de negociatori şi aprobate de Comisia Europeană la 11 martie 2019.

Între echipele de negociatori ale executivului de la Londra şi ale Comisiei Europene s-au desfăşurat numeroase runde de negocieri pentru convenirea asupra calendarului şi principiilor directoare ale părăsirii blocului comunitar de către Marea Britanie.

Climatul politic intern al Marii Britanii a fost dominat de dezbaterile interne pentru Brexit, guvernul Theresa May fiind înlocuit de executivul condus de Boris Johnson. În data de 28 octombrie 2019, guvernul britanic al premierului Boris Johnson a acceptat propunerea Uniunii Europene privind o “amânare flexibilă” a Brexitului până la 31 ianuarie 2020.

Legislativul britanic a votat favorabil la 20 decembrie 2019 asupra acordului privind Brexitul pe care l-a convenit guvernul de la Londra cu Uniunea Europeană şi care prevede ieşirea Regatului Unit din blocul comunitar la 31 ianuarie 2020, conform Reuters. Acordul a fost votat cu 358 de voturi pentru şi 234 împotrivă. Actul normativ, denumit Legea privind Acordul de Retragere din UE (Withdrawal Agreement Bill), a fost revizuit de premierul Johnson după câştigarea alegerilor şi a stabilit astfel că prelungirea perioadei de tranziţie post-Brexit dincolo de data de 31 decembrie 2020 este ilegală. A fost, de asemenea, eliminată posibilitatea ca parlamentul să se pronunţe asupra abordării negocierilor privind viitoarea relaţie cu Uniunea Europeană. Potrivit termenului stabilit de Boris Johnson, guvernul său trebuie să încheie cu UE un acord comercial până la finalul perioadei de tranziţie post-Brexit.

La 9 ianuarie 2020, parlamentul britanic a aprobat legislaţia care permite Regatului Unit să părăsească Uniunea Europeană la 31 ianuarie cu un acord. Membrii Camerei Comunelor au aprobat cu 330 de voturi pentru şi 231 voturi contra legea privind acordul de retragere din Uniunea Europeană, care implementează un acord convenit în 2019 de Londra şi Uniunea Europeană. Textul adoptat de parlamentul britanic transpune în legislaţia britanică acordul de 535 de pagini negociat de Boris Johnson cu Uniunea Europeană.

Camera Lorzilor a votat la 20 ianuarie 2020 cu 270 de voturi pentru şi 229 de voturi împotrivă un amendament care protejează drepturile cetăţenilor Uniunii Europene în Regatul Unit după Brexit, potrivit Reuters. Amendamentul propus de liberal-democraţi le acordă cetăţenilor comunitari eligibili dreptul automat de a rămâne în Regatul Unit după Brexit, fără a mai fi nevoie de a face demersuri pe lângă guvern. Totodată, ei ar urma să primească un document care să le ateste dreptul de a rămâne în Marea Britanie.

Preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a prezentat, la 29 ianuarie 2020, membrilor echipei sale proiectul de mandat pentru negocierea viitoarei relaţii post-Brexit cu Londra, conform DPA.

După prima rundă a negocierilor privind Brexitul, Regatul Unit şi UE au căzut de acord asupra aspectelor financiare ale raportului comun din decembrie 2017, Londra urmând să achite o ”factură a divorţului” în valoare de aproximativ 39 de miliarde de lire sterline net. Regatul Unit, al doilea contributor net la bugetul Uniunii Europene, după Germania, va continua să plătească până la finalul perioadei de tranziţie.

Parlamentul European a ratificat, la 29 ianuarie 2020, la Bruxelles, acordul de retragere a Regatului Unit din Uniunea Europeană şi din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, potrivit Reuters.

Documentul a fost aprobat cu 621 voturi pentru, 49 voturi împotrivă şi 13 abţineri, ceea ce înseamnă că este întrunită majoritatea simplă a voturilor exprimate (conform articolului 50 al Tratatului privind Uniunea Europeană).

Statele membre ale Uniunii Europene şi-au dat la 30 ianuarie 2020, acordul formal privind Brexitul, ultimul pas în procesul retragerii Regatului Unit din blocul comunitar, conform agenţiei DPA. Acordul a fost aprobat prin procedură scrisă, a indicat Consiliul European.

La 31 ianuarie 2020, la 23.00 GMT, ora capitalei Belgiei, Brexitul devine efectiv, drapelul Regatului Unit va fi retras de la instituţiile comunitare. ”Din acel moment Regatul Unit nu va mai fi stat membru al UE şi va fi considerat o ţară terţă”, a indicat Consiliul. Şeful executivului britanic nu va mai fi invitat la Consiliile Europene, iar membrii guvernului nu vor mai participa la reuniunile ministeriale ale UE.

Odată cu acest pas începe o perioadă de tranziţie post-Brexit care se va încheia la 31 decembrie 2020. În acest interval de timp, Regatul Unit va continua să aplice regulile blocului comunitar, fără să participe la procesul decizional al UE, iar executivul britanic şi Uniunea Europeană vor începe un proces de negociere dedicat relaţiei lor viitoare.