Update articol:

Carta Albă a Apărării 2021: “Arhitectura sistemului global de securitate se află în plin proces de reașezare; preferința statelor se îndreaptă tot mai mult către folosirea cadrului bilateral, în detrimentul celui multilateral, pentru promovarea agendelor de interese specifice”

*”Atacurile cibernetice reprezintă o amenințare constantă la adresa securității naționale”

* “Accentuarea rivalităţilor la nivel global între actorii care dispun de arme de distrugere în masă pot conduce la o nouă cursă a înarmării”

* “Acțiunile destabilizatoare din proximitatea estică a României continuă să influențeze și să modifice situația de securitate din regiunea Mării Negre”

 

Principalele riscuri și amenințări la adresa securității naționale au surse diverse și un spectru larg de manifestare, generând astfel o multitudine de provocări în plan politico-militar, potrivit Cartei Albe a Apărării 2021.

Conform documentului, pandemia de Covid-19 a scos în evidență modalitatea în care riscuri de natură nemilitară pot genera implicații transnaționale și provocări multiple la adresa statelor, indiferent de nivelul de dezvoltare economică, tehnologică și militară:

“În principal, evoluțiile la nivel global evidențiază un trend de reconfigurare a balanței de putere, precum și tendința de amplificare a acțiunilor de tip convențional, asimetric și hibrid.

Cu toate acestea, riscul izbucnirii unui conflict armat major se menține redus, remarcânduse, în schimb, tendința de utilizare a tacticilor hibride pentru realizarea propriilor ambiții în zonele de interferență a intereselor strategice.

Accentuarea rivalităţilor la nivel global între actorii care dispun de arme de distrugere în masă, pe fondul retragerii din tratate și acorduri internaționale de control al acestora, precum și tendința de modernizare și proliferare a acestor capabilități, pot conduce la o nouă cursă a înarmării.

Acțiunile destabilizatoare din proximitatea estică a României, derulate pe multiple paliere și într-o manieră sincronizată, continuă să influențeze și să modifice situația de securitate din regiunea Mării Negre, prin perpetuarea instabilității, întreținerea conflictelor prelungite și influențarea parcursului european și euroatlantic al statelor din acest areal. În particular, consolidarea potențialului militar al F.Ruse în Peninsula Crimeea și în bazinul Mării Negre, prin dezvoltarea capabilităților militare și crearea mediului antiacces și de interdicție zonală (A2/AD), concomitent cu complexitatea activităților militare desfășurate sistematic în proximitatea României generează provocări pentru securitatea națională.

Echilibrul fragil din Balcanii de Vest, sincopele în parcursul european al statelor din regiune și persistența tensiunilor interetnice sunt factori de risc cu impact direct asupra securității și prosperității României.

De asemenea, instabilitatea din zonele de criză și conflict și proliferarea amenințărilor transfrontaliere, precum terorismul, criminalitatea organizată și migrația, vor continua să influențeze agenda politico-militară la nivel euroatlantic și tipul de misiuni în care este implicată Armata României.

Deși în plan național nivelul amenințării teroriste își menține caracterul de oportunitate, remanența acesteia la nivel global reiterează dificultatea anticipării și contracarării riscurilor asociate. În condițiile participării la eforturile internaționale de combatere a amenințării teroriste, personalul militar și civil este expus la riscurile persistente conexate flagelului terorist.

Atacurile cibernetice, care prin complexitatea, frecvența și intensitatea în creștere au potențialul de a perturba funcționalitatea sistemelor și activitatea rețelelor informatice, reprezintă o amenințare constantă la adresa securității naționale. Astfel, perspectiva dezvoltărilor tehnologice semnificative conturează, pe lângă oportunitățile inerente, și riscuri majore.

Pe de altă parte, o provocare cu incidență asupra domeniului politico-militar o reprezintă continuarea acțiunilor informative ostile, derulate atât în scopul influențării percepției sociale și afectării încrederii populației în instituțiile statului, cât și pentru obținerea de informații necesare pentru influențarea procesului decizional”.

  • Obiectivele politicii de apărare pentru perioada 2021-2024:

 dezvoltarea posturii naţionale de apărare şi contribuția la consolidarea rezilienței;
 consolidarea profilului strategic al României în cadrul NATO şi UE pe dimensiunea de apărare și descurajare;
 aprofundarea parteneriatului strategic cu SUA și dezvoltarea cooperării cu ceilalți parteneri strategici ai României;
 consolidarea profilului României de furnizor de securitate în regiunea extinsă a Mării Negre;
 dezvoltarea cooperării internaţionale bilaterale și în format multilateral în domeniul apărării;
 sprijinirea autorităților publice în gestionarea situațiilor de urgență.

EVALUAREA MEDIULUI DE SECURITATE

Mediul actual de securitate la nivel global este caracterizat de accentuarea tendințelor de schimbare a balanței de putere în cadrul sistemului internațional și de trecere către un sistem multipolar stratificat, cu centre de putere de nivel global sau regional, potrivit Cartei Albe a Apărării 2021.

Acest fapt conduce la accentuarea percepțiilor de nesiguranță strategică, incertitudine și lipsă de predictibilitate din partea statelor, care se orientează din ce mai mult spre soluții naționale sau bilaterale de gestionare a riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale, în detrimentul mecanismelor clasice reprezentate de formatele multilaterale sau organizațiile internaționale.

Intensificarea competiției strategice în zonele de interes din vecinătatea României, generează un context de securitate regional complex, cu un spectru larg al riscurilor și amenințărilor la adresa intereselor naționale vitale.

Deteriorarea accentuată a mediului de securitate din ultimii ani, atât la nivel global, cât și regional, ne arată tendințe tot mai vizibile de redefinire a relațiilor dintre actorii cu interese globale, pe fondul creșterii nivelului de competiție și rivalitate geopolitică și a revenirii în logica politicii de putere.

Documentul mai spune: “Arhitectura sistemului global de securitate se află în plin proces de reașezare. Pe măsura creșterii stării de nesiguranță strategică, preferința statelor se îndreaptă tot mai mult către folosirea cadrului bilateral, în detrimentul celui multilateral, pentru promovarea agendelor de interese specifice. Diminuarea importanței relațiilor multilaterale va duce la scăderea drastică a predictibilității și coerenței de acțiune, răspunsul comunității internaționale fiind mult mai greu de anticipat.

Această tendință, materializată în denunțarea unor tratate internaționale, dar mai ales în atitudini și acțiuni de încălcare premeditată a normelor de drept internațional, sporește entropia la nivel global și limitează serios gestionarea anarhiei specifice sistemului global. Astfel, afectează eficiența instituțiilor internaționale de securitate de a-și îndeplini atribuțiile funcționale și are impact asupra echilibrului strategic, punând sub semnul întrebării întreaga arhitectură globală de securitate, prin subminarea proceselor de control al armamentelor și de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă. De altfel, ambițiile geopolitice ale unor puteri neoccidentale și deficiențele structurale și funcționale ale unor organizații internaționale subminează respectarea legislației internaționale și, implicit, eficiența demersurilor de dezamorsare a focarelor de criză.

Accentuarea competiției pentru accesul pe termen lung la resurse (energetice, de apă, metale rare etc.), uneori prin încălcarea normelor de drept internațional ale altor state, în paralel cu intensificarea concurenței furnizorilor pentru controlul unor piețe, au condus la creșterea interdependenței economice/energetice a statelor, cu potențial de modificare a conduitei guvernelor în politica externă și de diminuare a eficacității politicilor de sancțiuni.

Dezvoltările din ultima perioadă reliefează impactul major al unor noi factori generatori de criză la nivel internațional, cum ar fi pandemiile și fluxurile migraționiste, cu potențial de producere a unor dezechilibre majore, pe termen lung, pe multiple coordonate: sanitar, economic, politic, social, de securitate și geopolitic.
Mai mult, pandemia catalizează vizibil concentrarea statelor asupra problemelor naționale, indiferent că ele sunt de natură sanitară, economică sau militară. Din punct de vedere al țării noastre, se constată diversificarea paletei de amenințări, care produc efecte specifice ale confruntării și surprinderii strategice.

Contextul strategic în cadrul căruia România își apără și își promovează valorile, principiile, interesele și obiectivele strategice și de securitate este caracterizat de instabilitate geopolitică și volatilitate, cu evidențierea unor tendințe la nivel internațional care accentuează potențialul conflictual. Între acestea se remarcă intensificarea competiției strategice între actorii cu interese globale, creșterea relevanței actorilor nestatali, manifestări orientate spre izolaționism ori pragmatism politic, precum și preocupări pentru limitarea efectelor negative ale schimbărilor climatice și gestionarea riscurilor sociale și de securitate generate de tehnologiile emergente.

Pe plan regional, se observă încercările unor state de a se reafirma în postura de lideri zonali, prin contestarea sau chiar încălcarea normelor internaționale în vigoare, precum și revenirea politicii de forță și asertivitate a unor puteri care contestă însăși actuala ordine internațională bazată pe principiile occidentale specifice democrației și liberalismului economic.

Competiția între marii actori pentru controlul unor zone de interes strategic comun (regiunea Mării Negre, Mediterana de Est, Orientul Mijlociu, Asia-Pacific) și implicarea directă sau indirectă a acestor actori în conflictele aflate în derulare au reverberații negative asupra securității regionale. Aceasta are loc în contextul declinului relativ de putere al unor actori dominanți pe scena politică internațională, pe fondul reconfigurării opțiunilor strategice și al promovării unor politici de tip izolaționist/coercitiv în relațiile internaționale, în paralel cu emergența unor actori majori, ca urmare a coerenței strategice asigurate pe diverse paliere de acțiune în politica externă.

Pe fondul interdependenței, instabilității și impredictibilității existente la nivelul sistemului global, este de așteptat activarea unor conflicte înghețate, fapt care va duce la multiplicarea cazurilor de conflicte asimetrice și hibride, în funcție de interesele statelor aflate în regiunea respectivă. Luând în considerație existența unor astfel de conflicte în proximitatea României și comportamentul asertiv al Federației Ruse, apariția unor astfel de confruntări constituie un factor major de îngrijorare.

Stabilitatea mediului internațional de securitate este afectată în continuare de surse tradiționale, ca terorismul, migrația în masă, traficul de armament, droguri sau persoane, criminalitatea transfrontalieră sau corupția. De asemenea, factorul demografic induce în continuare provocări care amplifică expansiunea confruntărilor de tip asimetric.
Dezvoltarea tehnologică generează modalități de desfășurare a conflictelor în zone noi, reale (zona arctică, spațiul cosmic) sau virtuale (rețele de socializare, mass media). Dacă tehnologia actuală permite preluarea unor sarcini de luptă de către drone, roboți sau alte mașini inteligente, fapt care ar putea duce la micșorarea numărului de victime umane, războiul cibernetic poate avea consecințe semnificative asupra unor populații însemnate, atât prin dezinformare, cât și prin afectarea infrastructurii critice.

În calitatea sa de stat membru al Alianței Nord-Atlantice și al Uniunii Europene, România va trebui să-și focalizeze eforturile sale pe dimensiunea apărării și securității, astfel încât să se asigure complementaritatea eficace între sistemele de apărare națională și colectivă și să își consolideze statutul de furnizor de securitate.
Scena geopolitică globală dobândește tot mai mult caracteristicile unei lumi policentrice, în care statele își recalibrează opțiunile diplomatice și de securitate în funcție de interesele conjuncturale, tinzând să iasă de sub condiționalitățile politice cerute de apartenența la anumite organisme/organizații internaționale”.

Dezvoltarea posturii naţionale de apărare şi contribuția la consolidarea rezilienței

Guvernul consideră apărarea ca fiind unul din domeniile prioritare, preocuparea sa pentru achiziționarea de capabilități moderne și relevante fiind dovada clară a seriozității cu care țara noastră percepe rolul său în asigurarea securității și apărării în regiune.

Carta Albă a Apărării susţine: “Dezvoltarea posturii naţionale de apărare apare ca o cerinţă fundamentală în linie cu dezvoltările mediului de securitate, inclusiv la nivel regional, precum şi în menţinerea şi rerspectarea angajamentelor specifice asumate la nivelul NATO şi UE în ce priveşte dezvoltarea capabilităţilor şi contribuţia la misiuni şi operaţii. În acest sens efortul naţional implică dezvoltarea unor pachete naţionale de capabilități de apărare robuste și reziliente, credibile, interoperabile, flexibile și eficiente. Acestea vor fi destinate deopotrivă descurajării unei agresiuni împotriva României și articulării unui răspuns adecvat la provocările actuale și viitoare ale mediului de securitate, pentru îndeplinirea sarcinilor constituţionale ale Armatei României, precum şi pentru asigurarea unor contribuţii de nivel calitativ superior la eforturile operaţionale şi proiectele de descurajare şi apărare la nivelul NATO şi UE.
Materializarea acestei abordări se concretizează în menținerea angajamentului de alocare a 2% din PIB pentru apărare, din care cel puțin 20% pentru înzestrare și modernizare, potrivit cerinței de asigurare a parametrilor stabiliți în context NATO pentru finanțarea apărării și Acordului politic național privind creșterea finanțării pentru apărare pentru perioada 2017- 2027 și în perspectiva următorilor ani.
Fundamentarea procedurilor de achiziții de tehnică și echipamente militare pentru realizarea Planului de înzestrare a Armatei României3 va asigura interoperabilitatea și complementaritatea cu capabilitățile specifice ale celorlalte state membre NATO, UE și ale partenerilor noștri strategici.
Vom acorda o atenție deosebită implementării noilor tehnologii din domeniul informațional.

Digitalizarea constituie una dintre condițiile de bază pentru consolidarea capabilităților de apărare și eficientizarea modelului funcțional al MApN. În acest sens, vor fi continuate proiectele relevante demarate și vor fi inițiate proiecte noi cu impact semnificativ la nivelul MApN care, printr-o dezvoltare coordonată, vor permite optimizarea proceselor specifice interne, vor facilita consolidarea cooperării inter-instituționale și vor contribui la sporirea rezilienței infrastructurilor și serviciilor digitale, fiind astfel asigurate condițiile pentru inițierea unui proces amplu de transformare digitală, în care informațiile și datele să fie utilizate ca resurse strategice ale organizației.

Tehnologiile emergente și disruptive remodelează mediul acțiunilor militare, adăugând, pe lângă amenințările convenționale, amenințări cibernetice și hibride, cu factor mare de multiplicare, generat de tendința exponențială a evoluției tehnologice (inteligența artificială, megadate, tehnologia cuantică, drone, etc.), impunând adaptarea organismului militar pe aceste noi coordonate.
Totodată, evoluțiile cu implicații de ordin securitar, accentuate de pandemia de COVID-19, din domeniul gestionării riscurilor și amenințărilor din mediu virtual, ne impun, cu necesitate, crearea și dezvoltarea de capabilități specializate, la nivelul Forțelor Armate, pentru contracararea agresiunilor informaționale, a propagandei cu scop destabilizator și campaniilor de tip hibrid.
Avem o abordare integrată care urmărește, ca obiectiv fundamental, ca programele de dezvoltare a capabilităților și înzestrare a Forțelor noastre Armate să contribuie substanțial la consolidarea industriei naționale de apărare, atât prin asigurarea unei participări semnificative a companiilor românești – producție, integrare și mentenanță a sistemelor de armament, cât și prin pregătirea unei forțe de muncă înalt calificată și cu nivel de expertiză corespunzător acestui domeniu industrial de vârf. În acest sens, vom face un efort continuu de adaptare a cadrului legislativ național pentru a putea atrage finanțare europeană prin Fondul European de Apărare (EDF) și Programul European de Dezvoltare Industrială în Domeniul Apărării (EDIDP) care să permită retehnologizarea industriei naționale de apărare, precum și interoperabilitatea echipamentelor Armatei Române cu cele ale aliaților euroatlantici. Totodată, vom urmări consolidarea participării României în cadrul Cooperării structurate permanente (PESCO) și al tuturor programelor europene din domeniul apărării”.

Carta albă a apărării 2021 concretizează angajamentul ferm al Guvernului pentru asigurarea securității poporului român și pentru apărarea teritoriului, valorilor și intereselor noastre naționale. Scopul ei fundamental este de a stabili un set integrat și cuprinzător de măsuri și acțiuni pe termen mediu și lung în domeniul apărării, menite să asigure României Forţe Armate capabile să protejeze interesele naţionale vitale, oricând va fi nevoie.

BVBStiri BVB

SIF OLTENIA S.A. (SIF5) (14/04/2021)

VAN la data de 31.03.2021

BITTNET SYSTEMS SA BUCURESTI (BNET) (14/04/2021)

Perioada inchisa tranzactionare 15.04.2021 - 14.05.2021

BURSA DE VALORI BUCURESTI SA (BVB) (14/04/2021)

Structura actionariat la data de 31 martie 2021