Estimările preliminare publicate recent de Eurostat indică scăderea activității economice în România pentru al treilea trimestru la rând în al doilea trimestru din 2026, cu un ritm anual în intensificare la 1,9%. A fost cea mai severă ajustare din al treilea trimestru al anului 2020, din perioada pandemiei de coronavirus.
Această evoluție a fost determinată de declinul consumului privat (principala componentă a PIB, din perspectiva cererii agregate), pentru al treilea trimestru consecutiv, cu o dinamică anuală în intensificare la 5,1% (cea mai severă scădere din al doilea trimestru al anului 2020), pe fondul deteriorării venitului real disponibil al populației, date fiind consecințele procesului de consolidare fiscal-bugetară pe plan intern și conflictului din Orientul Mijlociu (majorarea cotațiilor internaționale la țiței).
Pe de altă parte, ciclul investițional a continuat în al doilea trimestru al anului curent, în pofida tensiunilor și provocărilor internaționale (inclusiv cele geopolitice) și interne (inclusiv cele politice) fără precedent. Astfel, estimările Eurostat indică creșterea formării brute de capital fix pentru al șaselea trimestru la rând în al doilea trimestru din 2026, cu o dinamică anuală în accelerare la 14,4%, cea mai bună evoluție din ultimul trimestru al anului 2023, după cum se poate observa în graficul de mai jos.
Per ansamblu, în primul semestru din acest an activitatea economică din România a scăzut cu un ritm anual de 1,7%, potrivit datelor Eurostat. Această evoluție a fost determinată, în principal, de ajustarea consumului privat cu o rată anuală de 4,5%. Se evidențiază însă creșterea investițiilor productive cu o dinamică anuală de 7,6%, evoluție susținută de o serie de factori, inclusiv nivelul redus al costurilor reale de finanțare, implementarea programelor europene, climatul pozitiv din piețele financiare internaționale și reformele implementate în ultimele trimestre, pentru implementarea PNRR și pregătirea aderării la OCDE.
Atrag însă atenția cu privire la deteriorarea ritmului anual potențial de creștere economică în România pe parcursul ultimilor ani, în 2025 fiind înregistrat cel mai redus nivel din anii 1990, potrivit estimărilor econometrice elaborate și reprezentate în graficul de mai jos.
Evoluțiile recente din sfera internațională (inclusiv acumularea de semnale în direcția declanșării unei crize mondiale în sfera finanțelor publice) și pe plan intern (inclusiv continuitatea investițiilor, dar și persistența provocărilor structurale) exprimă faptul că sunt necesare noi reforme structurale, pe lângă cele necesare pentru consolidarea finanțelor publice.
Pe de o parte, mă refer la măsuri pentru accelerarea investițiilor în cercetare-dezvoltare și încorporarea noilor tehnologii, inclusiv a inteligenței artificiale. România se poziționează pe ultimul loc în Uniunea Europeană din perspectiva alocărilor pe cercetare-dezvoltare, cu un nivel de aproximativ 0,5% din PIB, cu mult sub nivelul mediu european de peste 2% din PIB. Inteligența artificială va modifica fluxurile de producție, fiind un șoc structural cu consecințe asimetrice. Întârzierea implementării inteligenței artificiale poate determina o divergență economică pe termen mediu între România și media europeană. Astfel de măsuri sunt necesare și pentru ameliorarea competitivității economiei interne.
Totodată, sunt necesare măsuri care să stimuleze creșterea productivității muncii, inclusiv reforme structurale în sectorul public. Aceste măsuri sunt importante acum mai mult ca oricând pe plan intern, dat fiind că rata șomajului din România s-a apropiat de nivelul mediu din Zona Euro, pe care l-a și depășit temporar în perioada recentă, pentru prima oară în istorie.
De asemenea, sunt necesare reforme și în sectorul privat, îndeosebi în sectorul financiar, printr-un accent mai puternic pe serviciile de investiții. Mă refer, în principal, la potențialul ridicat de consolidare la nivelul tuturor ramurilor din economia națională, care poate fi concretizat printr-o ameliorare a ofertei de servicii financiare de investiții, inclusiv fuziuni și achiziții.
Nu în ultimul rând, sunt necesare măsuri care să susțină campionii mondiali din cât mai multe sectoare (în primul rând din tehnologie) să investească pe termen mediu pe plan intern, România având potențialul de a deveni un centru regional, o punte de transfer tehnologic între principalele coordonate mondiale.
Per ansamblu, astfel de noi reforme structurale trebuie să pună accentul pe tranziția de la creștere cantitativă la creșterea calitativă, prin implementarea de măsuri în formă continuă, care să contribuie la întărirea rezistenței sistemului economic național și ameliorarea ritmului anual potențial de creștere economică și continuarea convergenței economice europene.
| Știri BVB