Trebuie să avem o viziune pe termen lung prin care restrângem aria de acţiune a statului, lăsăm mai mult privatului, debirocratizăm, reducem impozitele pe muncă.

*Se interzice înstrăinarea participațiilor statului pe o perioadă de 2 ani, dar în Parlament se votează o lege prin care se dă gratuit terenul de la Romexpo; nu are nici o logică”

Trebuie listate cât mai repede și cât mai multe companii din România, lucru care ajută și piețele de capital din ţară, dar şi companiile respective, în special pe cele de stat, ca să nu mai fie căpuşate politic,  să nu existe scandaluri de corupție în ele, să le avem cu adevărat eficientizate, a declarat deputatul USR Claudiu NĂSUI, Membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, Camera Deputaților, a fost speaker la Forumul Pieței de Capital, ediția a III-a, organizat de Financial Intelligence.

Domnia sa a spus: “Chiar dacă am listat până acum puține companii de stat – circa 20% – au apărut niște investitori activitişti care se uită atent la investiția lor, care pun presiuni pe management, care spun lucrurile public și au o transparenţă care nu ar fi putut exista dacă firmele nu erau listate. Este foarte important să existe investitori cu  miză financiară. Cu listări de 20% sau cu pachete minoritare putem face acest gen de acționariat activist. 

Dacă am lista și mai mult, am putea avea un impact asupra managementului, care va trebui să ţină cont de rezultate, să trebuiască să facă reforme în companiile respective și să opreasca latura de căpuşare politică. Acel management ar trebui să aibă o viziune pe termen lung, pentru a maximiza valoarea acțiunilor.

Toate țările dezvoltate au făcut aşa și au avut succes. Nu prin mamuţi de stat, ci prin companii private, prin acest gen de abordare care să aibă un interes privat în spate. Noi nu trebuie să reinventăm roata”. 

Sunt foarte multe motive pentru listarea unei companii, inclusiv pentru eficientizare, consideră Claudiu Năsui, precizând: “Dar până la eficientizarea companiilor private, ar trebui să ne ocupăm de eficientizarea companiilor de stat, pentru că sunt și multe, și mari”.

Referitor la proiectul PSD privind interzicerea înstrăinării participațiilor statului pe o perioadă de 2 ani, Claudiu Năsui a declarat: “Prin legea aceasta suntem contra-privatizarii. Dar atunci cum putem să votăm o lege în Parlament prin care dăm gratuit, de exemplu, terenul de la Romexpo? Nu are nici o logică”.

În opinia domnului Năsui, educația financiară e subsecventă sistemului de stimulente: “În momentul în care ai oportunități de profit, de dezvoltare, lucrurile se vor alinia. Avem o groază de exemple. În anii 90, antreprenori autentici -nu mă refer la cei care au făcut afaceri cu statul –  au încercat și au învățat din mers . Unii au eșuat din motive diferite, dar alţii au reușit și s-au perfecționat. Marile firme de succes pe care le avem în România nu sunt făcute de aomeni care aveau multă educație financiară și diplome de la mari universități. Sunt oameni care au învățat din mers. În momentul în care avem un sistem care duce la dezvoltare, lucrurile se aşază de la sine”.

Deputatul USR este rezervat despre viitor, în condiţiile pandemiei de COVID 19: “Dacă aș fi un investitor mare care s-ar gândi să vină în România sau dacă sunt un investitor mare care a investit deja în România, întrebarea principală pe care mi-aș pune-o este cum vor rezolva autorităţile problema deficitului bugetar uriaș. Sunt doar două moduri în care se poate rezolva – fie printr-o creștere de impozite și prin taxe suplimentare, fie prin reducerea cheltuielilor. Putem să mai tărăgănăm situația, putem să avem inflație mai mare, putem să ne mai îndatoram , dar de fapt nu există altă soluție.  

Anul viitor, aceasta va fi cea mai mare problemă de politici publice de rezolvat și eu, ca investitor, mi-aș pune serios întrebarea: viitorul guvern, oricare ar fi el, cum va trata acest lucru?

Trebuie să spunem că România nu este o țară cu impozitare  mică, mai ales nu pentru salariați și nici măcar pentru companii. Cu 16% impozit pe profit suntem deasupra țărilor din jurul nostru – Bulgaria, de exemplu, are 10% – și suntem chiar deasupra unor țări care sunt mult mai dezvoltate decât noi din punctul de vedere al infrastructurii și al serviciilor cu adevărat publice pe care le oferă, mă refer la Irlanda, unde impozitul pe profit este 12,5 %. Dacă ne dorim să nu mai fim o țară a muncii ieftine și vrem efectiv să ne dezvoltăm local, trebuie să ne întoarcem cu fața la privat, să dăm mai multă putere piețelor private pentru că, până la urmă, firmele campioane cu care ne mândrim de acolo provin.

Cea mai valoroasă firmă românească nu a provenit dintr-un program de stat, din IMM invest, din Start-up Nation, ci a provenit din mediul autentic privat, fără scheme de ajutor de stat, fără subvenții, fără contracte cu statul – mă refer la UiPath care este un decarcon, valorează deja 10 miliarde de dolari. Genul acesta de business ne arată că România este capabilă să genereze excelenţă, este capabilă să aibă competitori internaţionali și firme extraordinare, dar este ceva care o împiedică, care o frânează. Cred că acel ceva, de multe ori, reprezintă birocrația și taxele mari.

Investitorii individuali se plâng de birocrație atunci când merg să își plătească taxele pe câştigurile bursiere, uneori destul de mici. Aşa încurajăm noi investiţiile la Bursă? Cu atâta birocraţie, românii se vor lipsi sau vor investi la bursele internaţionale, gen S&P 500, și nu mai au bătaie de cap.

Noi, USR, am avut în Parlament ca prioritate debirocratizarea, dar aici trebuie să spun că Guvernul nu a fost un aliat, dimpotrivă.  Nu putem să rămânem ultima țară din Europa din cauza birocraţiei. Mai avem o serie întreagă de măsuri care ajută predominant IMM-urile. Iar IMM-urile se pregătesc de listări  trebuie să ținem cont și de economia mică. Firmele mari există pentru că există un ecosystem întreg care funcţionează.

Mai avem  un pachet de şapte legi de debirocratizare care ajută firmele listate la bursă sau care au vocația listarii la bursă. Le-am inițiat împreună cu majoritatea parlamentară, tocmai pentru a fi cât mai repede aprobate și puse în aplicare. Una dintre acestea este cesiunea acțiunilor – în România ca să vinzi acțiunile unei companii care nu e cotată la bursă ai nevoie de o birocrație înfiorătoare care poate să dureze până la șase luni de zile. În România, este o chestie proprie – ANAF poate să facă acel lucru care se numește opoziție – este o instituție care există și în dreptul civil, dar există și în codul de procedura fiscală. Noi vrem să eliminăm aceste lucruri și să ne aliniem cu restul țărilor europene.

Aceasta este calea pe care trebuie să o urmăm – debirocratizarea reală. Să nu mai cerem hârtii inutile oamenilor și să ne aliniem și noi standardelor europene.

Nu facem lucruri revoluționare -să înființezi o firmă la tine acasă, fără să trebuiască să ai un plan cadastral al camerelor și fără să ceri avizul vecinilor – nu este un lucru revoluţionar, ar trebui să fie normalitatea. În măsură în care am avut susținere am reușit să trecem iniţiativele de debirocratizare. Atacarea de către guvern la CCR a unei astel de legi  a fost în opinia mea o mare greşeală și cumva o contrazicere a discursului pro-privat. Public zicem că suntem pro-privat, dar apoi blocăm inițiativele de debirocratizare.

În plină criză, cheltuielile de personal au crescut la stat cu 6% în condițiile în care în anii anteriori au explodat, iar mediul privat a suferit din plin în această perioadă – șomaj, multe firme închise etc.            

Vorbim de un decalaj imens între stat și privat. Este un stat care își ia seva din privat, din economia reală, care munceşte și plătește taxe și impozite. O creștere prea mare a statului pe un privat care nu mai rezistă o să ducă la degringolade, la o cădere.

Oricine are conștiința pe termen lung în România, deci nu dorește să câștige doar următoarele alegeri și gata, trebuie să țină cont de asta. Trebuie să avem o viziune pe termen lung prin care restrângem aria de acţiune a statului, lăsăm mai mult privatului, debirocratizăm, reducem impozitele pe muncă.

Ref la capitalizare, problema nu este că firmele nu au bani, de fapt acţionarii pun acel capital minim de 200 de lei – în Franța este 1 euro, și după aceea pun creditare acţionar. De ce? Pentru că e foare greu, foarte birocratic să te mai atingi de capitalul social, pe când la creditul acţionar poți să umbli imediat la el, să îți iei banii înapoi etc . Economic vorbind, firmele nu sunt neapărat decapitalizate, dar contabil vorbind, din cauza legislației birocratice, românii care au business-uri sunt obligați să îşi finanțeze firmele din alte moduri contabil doar ca să aibă apoi o marjă de manevră mai mare și să nu trebuiască să intre în niște blocaje birocratice”.