Naţiunile europene doresc să cheltuiască mult pentru artilerie, rachete şi drone, dar angajamentele costisitoare privind pensiile militare riscă să restrângă aceste planuri ambiţioase, comentează miercuri agenţia Reuters pe baza unor date noi despre bugetele pentru apărare ale membrilor NATO, potrivit Agerpres.

Statele europene din alianţă se grăbesc să îşi crească cheltuielile pentru echipamente militare, sub ameninţarea Rusiei pe flancul de est, concomitentă cu incertitudinile privind implicarea pe termen lung a preşedintelui american Donald Trump în apărarea Europei.

Pentru mai mult de zece ţări membre ale NATO, ale căror cheltuieli militare au fost analizate de Reuters, pensiile constituie o mare parte din bugetele pentru apărare – o parte în general trecută cu vederea.

Fondurile respective ar putea fi redirecţionate către capacitatea de luptă, dar experţii avertizează că orice tăieri ale pensiilor generoase ar îngreuna recrutarea de efective noi.

Camille Grand, fost asistent pentru investiţiile în apărare al secretarului general al NATO, arată că “o parte care nu este nesemnificativă din ceea ce se acceptă drept cheltuieli pentru apărare nu produce nicio capacitate, nici forţe noi, nimic, însă este rezervată pentru pensii”.

Trump este iritat de eşecul istoric al naţiunilor europene de a atinge o ţintă de 2% din produsul intern brut cheltuite pentru forţele armate, în sprijinul apărării colective, şi cere acum creşterea pragului respectiv la 5%.

În prezent, 23 din cele 32 de state aliate îndeplinesc obiectivul de 2%, faţă de numai şase în 2021, dar regulile care permit guvernelor să includă pensiile militare în cheltuielile respective distorsionează imaginea. NATO nu publică cheltuielile pentru pensii ale fiecărui stat, iar 30 dintre ţările membre sunt europene.

Reuters a sintetizat însă date raportate de 13 ţări membre NATO – 11 din Europa, plus SUA şi Canada – fie în bugetele naţionale, fie la ONU.

Belgia, Bulgaria şi Italia alocă pentru pensii aproape câte 20% din bugetele apărării, iar Franţa, cu aproape 16%, nu este mult în urmă.

Povara pensiilor respective este relativ redusă, de 11,5%, în Germania – care prezintă astfel o imagine ceva mai bună, având în vedere istoricul său complex care a generat o reticenţă faţă de militarizare; capacităţile sale în acest domeniu sunt însă în creştere. Ministerul Apărării de la Berlin nu a dorit să comenteze, menţionează Reuters.

Procentul mediu din bugetele apărării alocat pensiilor în cele 13 ţări analizate de agenţie este de 12%. Opt din cele 11 state europene au atins anul trecut obiectivul de 2% din PIB pentru apărare.

Deşi cheltuielile NATO au crescut, unii membri sunt încă rămaşi în urmă. Belgia, Italia şi Spania s-au angajat să ajungă la nivelul respectiv anul acesta, înaintea summitului de la Haga al alianţei, din 24-25 iunie, când Trump vrea un acord pentru 5%.

După cum a informat Reuters săptămâna trecută, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a propus ţărilor aliate să crească bugetele militare la 3,5% din PIB şi să aloce încă 1,5% pentru cheltuieli legate de securitate în sens mai larg, pentru a îndeplini cerinţele preşedintelui american.

Însă, în timp ce la nivel naţional se dezbate creşterea cheltuielilor, statele trebuie să se asigure că obiectivul este într-adevăr creşterea capacităţii de luptă, avertizează Armin Steinbach, membru în grupul de reflecţie Bruegel din Bruxelles. “Dacă mare parte din bani merge către salarii sau pensii, nu este o investiţie productivă”, a arătat el.

Reuters apreciază că nu va fi uşor.

Ministrul italian al economiei, Giancarlo Giorgetti, a afirmat luna trecută că este “conştient acut” de necesitatea creşterii cheltuielilor, dar a adăugat că guvernul de la Roma, care în prezent nu raportează pensiile drept cheltuieli pentru forţele armate, îşi va schimba contabilitatea pentru a reflecta costurile respective, în încercarea de a corespunde aşteptărilor NATO. Italia a raportat Organizaţiei Naţiunilor Unite că în 2023 a cheltuit 5,2 miliarde de euro pentru pensiile militare, adică 18% din cheltuielile militare totale.

Franţa, ale cărei speranţe de întărire a apărării sunt limitate de deficitul bugetar uriaş, ajunge la ţinta de 2% numai cu tot cu pensiile. Fără acestea, nivelul de anul acesta al celei de-a patra armate din NATO ca mărime ar fi de numai 1,7%. Bugetul apărării pe 2025 include 9,5 miliarde de euro pentru pensii, cu mult mai mult decât cele 5,7 miliarde direcţionate către menţinerea arsenalului nuclear aerian şi de pe submarine.

Spre deosebire de aliaţii europeni, confruntaţi în multe cazuri cu poveri exagerate legate de pensii, Statele Unite, care au cea mai mare armată din NATO, cheltuiesc pentru pensii 8,5% din bugetul apărării. Washingtonul direcţionează mare parte din costurile pensiilor către alte structuri din guvern, limitând astfel impactul direct asupra cheltuielilor militare. Din cele 72 de miliarde de dolari plătite anul trecut de fondul de pensii militare, doar 24 de miliarde au provenit direct din bugetul ministerului apărării; restul a fost generat din venituri ale investiţiilor sau din subvenţia Trezoreriei, arată raportul de audit al fondului. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări din partea Reuters de a comenta.

Unele ţări europene, cum ar fi Belgia, par gata să abordeze direct problema pensiilor. Guvernul de la Bruxelles are în vedere creşterea treptată a vârstei de pensionare a militarilor până la 67 de ani, de la 56 de ani în prezent. Nici ministerul belgian al apărării nu a comentat.

Condiţiile şi sumele pentru pensionare diferă de la o ţară la alta, dar pensionarea la vârste mai mici decât civilii este unul din stimulentele pentru militari în multe cazuri, iar reformele care ar putea ameninţa aceste avantaje – considerate de mulţi de neatins – s-ar putea dovedi dificile.

Emmanuel Jacob, preşedintele organizaţiei Euromil de sprijin pentru drepturile militarilor europeni, afirmă că există o limită până la care pot fi restrânse avantajele pentru militari. “Dacă nu investeşti în bărbaţii şi femeile din forţele armate, până la urmă vei avea o mare parcare plină de tancuri foarte frumoase, dar pe nimeni pentru a le folosi”, îşi explică el punctul de vedere.