Autori: Era Dabla-Norris, Vitor Gaspar, Marcos Poplawski-Ribeiro

Articol preluat de pe blogul FMI

Schimbările majore de politică în curs au sporit incertitudinea la nivel mondial. Seria de anunțuri recente privind tarifele vamale făcute de Statele Unite și contramăsurile luate de alte țări au sporit volatilitatea piețelor financiare, au slăbit perspectivele de creștere și au crescut riscurile. Acestea intervin în contextul creșterii nivelului datoriei în multe țări și al unor finanțe publice deja tensionate, care, în multe cazuri, vor trebui să facă față unor creșteri noi și permanente ale cheltuielilor, cum ar fi cele pentru apărare. Creșterea randamentelor în economiile majore și majorarea spread-urilor pe piețele emergente complică și mai mult situația fiscală.

Estimăm că datoria publică mondială va crește cu 2,8 puncte procentuale în acest an – de peste două ori mai mult decât estimările pentru 2024 -, ducând nivelul datoriei la peste 95% din produsul intern brut. Este probabil ca această tendință ascendentă să continue, iar datoria publică să se apropie de 100 % din PIB până la sfârșitul deceniului, depășind nivelurile pandemice. Aceste cifre se bazează pe proiecțiile de referință ale World Economic Outlook, reflectând anunțurile tarifare făcute între 1 februarie și 4 aprilie. Pe fondul unei incertitudini politice substanțiale și al unui peisaj economic în schimbare, nivelul datoriilor ar putea crește și mai mult.

În acest context, politica fiscală se confruntă cu compromisuri esențiale: echilibrarea reducerii datoriei, crearea de rezerve împotriva incertitudinilor și satisfacerea nevoilor urgente de cheltuieli în contextul unor perspective de creștere mai slabe și al unor costuri de finanțare mai ridicate. Gestionarea acestor complexități va fi esențială pentru promovarea stabilității și a creșterii.

Riscul unei datorii mai mari

Riscurile datoriei erau deja ridicate. Conform riscului de îndatorare al monitorului fiscal, care utilizează date până în decembrie 2024, într-un scenariu extrem de nefavorabil, datoria publică mondială ar putea atinge 117% din PIB până în 2027. Acesta ar reprezenta cel mai ridicat nivel de la al Doilea Război Mondial, depășind proiecțiile de referință cu aproape 20 de puncte procentuale.

Riscurile la adresa perspectivelor fiscale s-au intensificat și mai mult. Nivelul datoriei ar putea crește chiar mai mult decât estimările privind datoria la risc în cazul în care veniturile și producția economică vor scădea mai mult decât previziunile actuale din cauza creșterii tarifelor și a perspectivelor de creștere slăbite. În plus, escaladarea incertitudinilor geoeconomice ar putea spori riscurile legate de datorie, conducând la creșterea datoriei publice prin creșterea cheltuielilor, în special în domeniul apărării. Solicitările de sprijin fiscal ar putea crește, de asemenea, pentru cei vulnerabili la perturbări grave cauzate de șocurile comerciale, ceea ce ar duce la creșterea cheltuielilor. Monitorul fiscal estimează că o creștere semnificativă a incertitudinii geoeconomice ar putea duce la o creștere a datoriei publice de aproximativ 4,5 % din PIB pe termen mediu.

Condițiile financiare mai stricte și mai volatile din Statele Unite ar putea avea efecte în lanț asupra piețelor emergente și economiilor în curs de dezvoltare, ducând la creșterea costurilor de finanțare. Acest lucru are un impact semnificativ asupra prețurilor materiilor prime, ducând la scăderea prețurilor și la creșterea volatilității prețurilor. Îmbunătățirile fiscale limitate pot spori și mai mult riscurile generate de creșterea ratelor dobânzilor, mai ales că multe țări au nevoi substanțiale de finanțare. Ratele ridicate ale dobânzii ar putea limita cheltuielile esențiale pentru programele sociale și investițiile publice. În plus, reducerea ajutorului extern, ca urmare a schimbării priorităților în rândul economiilor avansate, complică finanțarea țărilor cu venituri reduse.

Compromisuri politice complexe

Într-o lume nesigură și în schimbare rapidă, țările vor trebui, în primul rând, să își pună ordine în propriile finanțe. Aceasta înseamnă punerea în aplicare a unor politici prudente în cadrul unor cadre fiscale solide pentru a consolida încrederea publică și a contribui la reducerea incertitudinii.

Politica fiscală ar trebui să acorde prioritate reducerii datoriei publice și stabilirii și extinderii rezervelor pentru a face față presiunilor asupra cheltuielilor și șocurilor economice. Aceasta înseamnă găsirea unui echilibru corect între ajustare și sprijinirea creșterii economice, adaptat la situația unică a fiecărei țări, la resursele disponibile și la condițiile economice generale.

Țările cu o marjă de manevră limitată în bugetele publice ar trebui să pună în aplicare planuri de consolidare treptate și credibile și să permită stabilizatorilor automați, precum ajutoarele de șomaj, să funcționeze eficient. Orice nevoi noi de cheltuieli ar trebui să fie compensate prin reduceri de cheltuieli în alte domenii sau prin noi venituri. Pentru țările cu o mai mare flexibilitate fiscală, este important să se utilizeze judicios resursele disponibile în cadrul unor planuri bine definite pe termen mediu. Sprijinul fiscal acordat întreprinderilor și comunităților afectate de perturbări grave ale schimburilor comerciale ar trebui să fie atât temporar, cât și direcționat, punându-se un accent deosebit pe transparență și pe gestionarea eficientă a costurilor.

Mai general, economiile avansate ar trebui să abordeze problemele legate de îmbătrânirea populației prin reprioritizarea cheltuielilor, avansarea reformelor în domeniul pensiilor și al asistenței medicale și lărgirea bazei de impozitare. În economiile emergente și în curs de dezvoltare, îmbunătățirea sistemului fiscal este esențială din cauza veniturilor scăzute din punct de vedere istoric. Țările în curs de dezvoltare cu venituri reduse ar trebui să mențină cursul ajustărilor fiscale, având în vedere provocările legate de finanțare. Restructurarea în timp util și ordonată a datoriilor, alături de astfel de ajustări, este esențială pentru țările care se confruntă cu dificultăți de îndatorare.

În plus, politica fiscală, alături de alte politici structurale, ar trebui să se concentreze pe consolidarea creșterii potențiale. Acest lucru poate contribui la atenuarea compromisurilor dificile dintre creștere și sustenabilitatea datoriei. De exemplu, reformele bine concepute ale pensiilor și ale subvențiilor pentru energie pot genera economii care pot fi utilizate pentru a sprijini programele sociale și investițiile în infrastructură.

Pe măsură ce schimbările semnificative de politică și incertitudinea crescută remodelează peisajul economic global, perspectivele fiscale s-au înrăutățit. Pentru a face față în mod eficient acestor provocări, guvernele ar trebui să se concentreze pe consolidarea încrederii publice, asigurarea unei impozitări echitabile și gestionarea judicioasă a resurselor. În acest fel, ele pot stimula reziliența și promova creșterea durabilă în vremuri incerte.

Pe fondul incertitudinii crescute, factorii de decizie politică vor trebui să facă față unor compromisuri complexe între datorie, încetinirea creșterii și noile presiuni asupra cheltuielilor.

Acest blog se bazează pe capitolul 1 din Monitorul fiscal din aprilie 2025, „Fiscal Policy under Uncertainty”.