• Zona Mării Negre, în acest moment, strategic vorbind, nu este clarificată.
• Europa și Marea Neagră vor deveni teatru secundar militar, în perspectiva unor bătălii mai ample care vizează China
• Principala provocare de securitate a României – câtă Rusie vei avea la frontieră şi cât va fi acord occidental pentru acest lucru.
• Un proiect de federalizare sau un statul special – o viitoare lebădă neagră, micuță, care se poate petrece în Republica Moldova

Zona Mării Negre este într-un proces de setare strategică, iar conflictele înghețate și toate evoluțiile din zonă trebuie să ne intereseze pentru că sunt instrumente de setare strategică, a declarat Dan DUNGACIU, Director General la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, la BLACK SEA ONLINE FORUM – Importanța geostrategică și economică a Mării Negre în actualul context european.

Domnia sa a explicat: “De ce ar trebui să ne intereseze Marea Neagră sau, mai concret, cazul Navalnîi sau ce se întâmplă în Belarus, Republica Moldova, Ucraina sau în Nagorno Karabakh – mă refer la conflictele înghețate în general? De exemplu, nu ne interesează atât de mult cazul Navalnîi din pricina încălcării drepturilor omului în Federația Rusă, care sunt reale, pentru că România nu poate să devină un jandarm mondial al drepturilor omului. Ne interesează toate aceste subiecte pentru că trebuie să știm care va fi proiecția strategică a Federației Ruse în zonă și care va fi reacția strategică sau atitudinea strategică a Occidentului față de Federația Rusă.

Zona Mării Negre, în acest moment, strategic vorbind, nu este clarificată.

Toate aceste cazuri despre care vorbim ne pot da anumite simptome sau vârfuri ale icebergului – acea o zecime care plutește la suprafață, dar celalte nouă zecimi nu se văd – despre cum va arăta strategic această regiune. Până la urmă despre asta este vorba atunci când vorbim de Marea Neagră. Din nefericire, pariul legat de Marea Neagră ca expansiune/extindere occidentală a fost pierdut. A început în 2004-2005 prin strategia Mării Negre, este vorba de proiecția aceea aproape halucinantă scrisă de Bruce Jackson și Ronald Asmus, potrivit căreia Marea Neagră trebuie să fie proiectată ca frontiera libertății și că pariul Occidentului la Marea Neagră reprezintă pariul civilizației occidentale și al capacității ei de a se extinde. Ei bine, textele acelea frumoase scrise prin 2004- 2005 astăzi nu mai au o valoare de întrebuințare.

Expansiunea occidentală spre Marea Neagră s-a oprit în realitate, în sensul în care nu mai dorește să își integreze aceste spații. Problema este ce face cu ele. Ce facem cu Marea Neagră din punct de vedere strategic?

O altă observaţie care să pună o altă tuşă pe tablou este că Marea Neagră nu este importantă în sine. Şi Europa și Marea Neagră vor deveni -cum zic americanii – second military theatre, adică un teatru secundar militar, în perspectiva unor bătălii mai ample care vizează evident, în primul rând, China. Dacă noi gândim că viitoarea ordine mondială se va desena în jurul relației SUA -China, în subsidiar Uniunea Europeană şi Rusia vor juca în acelaşi loc, este important să știm care va fi statutul Mării Negre. Ca să te duci spre China, să faci cu adevărat un pivot spre China, nu aşa cum l-a făcut preşedintele Obama, trebuie să lași în urmă o relativă stabilitate strategică.

Nu te poți ocupa de China și de Asia lăsând în dezordine Marea Neagră și spațiul strategic dintre UE/NATO/Rusia. Acest spațiu este neclarificat strategic. Ce vedem acum în realitate la Marea Neagră este un experiment foarte interesant, teste de diverse forme.
În 2019, Republica Moldova a fost un asemenea test, când s-a încercat punerea laolaltă a Estului și a Vestului, adică a doamnei Maia Sandu și a domnului Igor Dodon, la masa la care erau prezenți şi americanii și rușii și europenii, pentru a construi o nouă realitate în această zonă.
Belarus este, de asemenea, un test de acest gen. În Belarus s-a petrecut o revoluție anti-orange, fără vector geopolitic, transmițând semnalul că ceea ce ar fi bine să dorim în aceste zone este un pachet care cuprinde alegeri libere, lideri politici care să nu arate ca Lukașenko sau ca Voronin – să fie civilizaţi, să vorbească engleza -,  alegerile să fie corecte, să fie cicluri de schimbări, politice, dar să nu solicite nimeni integrarea europeană sau integrarea în NATO. Asta este ceea ce putem numi paradigma Belarus pentru regiune. Vrem să fie civilitate politică, dar nu geopolitică, adică din punct de vedere geopolitic să nu fie nici o revendicare. Geopolitica a murit în acest spațiu al Mării Negre.

La aceste lucruri trebuie să fim foarte atenți noi, cei de la Bucureşti, pentru că avem 1.400 de km de frontieră cu spațiul Mării Negre în sensul cel mai larg. Și întrebarea pentru noi este cum se va seta acest spațiu. Tot ce se întâmplă în jurul nostru ţine de asta, inclusiv evoluțiile de la Chișinău din acest moment.

La Chișinău, se spera că, după victoria covârşitoare din punct de vedere politic a doamnei Maia Sandu – cel mai mare număr de voturi obținut de un politician în Republica Moldova, peste 900.000 de voturi– se va repeta scenariul Zelenski din Ucraina. Partidul domniei sale va câștiga peste 50% și așa cum în Ucraina avem Zelenski plus partidul lui la putere, în Republica Modova o să avem Maia Sandu și partidul ei la putere (Partidul Acţiune şi Solidaritate), cu peste 50%. Vă reamintesc, însă, că primul pas care s-a făcut după ce domnul Zelenski a câştigat puterea a fost resuscitarea Formatului Normandia. Nu a fost o presiune occidentală masivă pentru lupta împotriva corupției, ci resuscitarea Formatului Normandia, adică un cadru de înţelegere ruso-occidental pentru reglementarea strategică a Ucrainei. Formatul Normandia înseamnă o decizie strategică despre cum va arăta strategic Ucraina. Federația Rusă doreşte ca acordurile de la Minsk să fie implementate pentru ca Ucraină să devină o federaţie în care “coada dă din câine”, adică o bucată de țară să controleze politica externă şi de securitate a Ucrainei, iar occidentalii nu pare că aveau foarte multe împotrivă. Formatul Normandia a fost pachetul care a fost oferit lui Zelinski după ce a câștigat alegerile ştiind că la Kiev este o putere coerentă care are și puterea prezidenţială şi execuția și majoritate parlamentară, deci poate să implementeze ceva dacă occidentalii acceptă.

În Republica Moldova mă tem că scenariul va fi cam asemănător. Nu se mai vorbește despre integrare europeană. Campania doamnei Maia Sandu este degeopolitizată și s-ar putea să ne situăm în aceeași postură strategică și la Chişinău, depinde de evoluţiile de acolo.

Zona Mării Negre este într-un proces de setare strategică, iar conflictele înghețate și toate evoluțiile din Belarus trebuie să ne intereseze pentru sunt instrumente de setare strategică. Ele nu sunt episoade în sine. Conflictul înghețat din Nagorno Karabakh nu este important în sine, ci pentru poziţionarea Federaţiei Ruse acolo şi semnalul dat către occidentali că teritoriul apropiat de Federaţia Rusă trebuie să fie sub controlul acesteia.

După frumoasele proteste împotriva lui Lukasenko, Belarus este acum mai în braţele Rusiei decât înainte. Ucraina este într-un clenci din care probabil va ieşi cu greu, iar Republica Moldova este în parcurs de setare.

În funcţie de aceste evoluţii, putem discerne într-un fel ce vor occidentalii în acest spațiu. Angajarea selectivă a americanilor faţă de Federaţia Rusă și față de China nu ne spune deocamdată foarte mult, dar angajarea selectivă înseamnă angajare diferenţiată pe dosare diferite.
Angajarea în sine înseamnă că niciodată nu pot să rupi punţile, pentru că avem angajare selectivă cu Rusia pe Acordul Star, dar Rusia este certată pentru Navalnîi. Dar știm foarte bine că nu poate fi certată Rusia foarte tare, pentru că pe acordul Star tot trebuie să se întâlnească la masă și stea de vorbă.

Problema fundamentală pentru România este ce se va întâmpla dacă frânele vor fi trase şi acest spaţiu de lângă noi va fi setat într-un fel în care georpolitica, respectiv integrarea NATO/UE se închide, iar România va trebui să gestioneze un spațiu de vecinătate cu regiunea extinsă a Mării Negre în care prezenţa Federației Ruse va fi consistentă.

Aceasta este principala provocare de securitate a României – câtă Rusie vei avea la frontieră şi cât va fi acord occidental pentru acest lucru.

Din această perspectivă, trebuie să ne uităm şi la Chişinău şi la evoluțiile politice de acolo. Numai din această perspectivă ele sunt relevante, din alte puncte de vedere nu au absolut nicio relevanță – nici strategică și aș îndrăzni să spun nici măcar politică. În sensul acesta Marea Neagră este încă vie din perspectivă strategică dacă, chiar dacă, diplomatic vorbind, la Marea Neagră cred că mare lucru nu se mai poate realiza.

Cred că o viitoare lebădă neagră, micuță, se poate petrece în Republica Moldova. Dacă lucrurile nu vor evolua politic ca în Ucraina, adică dacă nu se vor face alegeri anticipate pentru că nu se va putea din punct de vedere constituţional, doamna Maia Sandu nu va obține o majoritate covârşitoare şi vom rămâne cu acest Parlament de tip Paria. Dar dacă un om politic, gen Andrei Năstase, va prelua guvernarea și va face o guvernare în care va exista şi o prezență semnificativă a spectrului politic în toate expansiunea lui din Republica Moldova, de la unioniști la pro-europeni, prezența românească la Chişinău ar putea să fie un element de surpriză strategică. E importantă capacitatea de reacție instituțională și structurală a Republicii Moldova față de un proiect de federalizare. Asta este surpriza strategică de lângă noi. Dacă România ar trebui să fie preocupată de ceva, ar fi Republica Moldova să fie suficient de dotată instituțional şi politic ca atunci când se va problema unui statut special sau a unei înțelegeri strategice în zonă să fie actori politici care să reacționeze. Deocamdată, în jurul doamnei Maia Sandu, nu există oameni care să se fi pronunţat explicit, o dată, ferm, împotriva federalizării sau statutului special al Republicii Modova”.