de Dan Pălăngean
România a încheiat anul 2025 cu un deficit bugetar de 7,9% din PIB și cu o datorie publică de 59,3% din PIB, potrivit datelor publicate și certificate de Eurostat în conformitate cu metodologia armonizată. Oficial, pe date cash, deficitul bugetar fusese anunțat la -7,65% (-7,62% după recalcularea PIB de la 1.910,4 miliarde lei la 1.916,4 miliarde lei) iar datoria publică la 59,6% (tot înainte de recalculare).
Reamintim că rezultatul economic, ce constituie referința pentru indicatorii de deficit și datorie, se anunță, în conformitate cu procedura europeană, ca semnal și apoi în varianta provizorie 1, ce vor staționa în statistici timp de un an drept variantă provizorie 2, cea care a stat la baza comunicatului Eurostat. Vor mai fi ajustări în forma semidefinitivă, pentru ca nivelul definitiv să fie anunțat de-abia după doi ani.
Iată cum se prezintă acum datele pentru România, comparabile cu situația din alte țări ale UE:
Pentru referință, avem situația similară pentru toate statele membre ale Uniunii, în același interval de timp. De unde se vede o veste bună și una proastă. Cea bună este România a obținut anul trecut cea mai mare ameliorare a soldului execuției bugetare, de +1,4 puncte procentuale, mai bine decât Malta (+1,2 pp), Finlanda și Slovacia (+0,9 pp).
Cea mai puțin bună este că am rămas campioni europeni la deficit bugetar, nivelul de -7,9% din PIB devansând pe cele din Belgia (-5,2% din PIB), Franța (-5,1% din PIB) și Ungaria (-4,7% din PIB), deși în 12 țări ale Uniunii situația s-a înrăutățit (cu evoluții negative de -2,9 pp în Luxemburg, -2,4 pp în Irlanda, -1,7 pp în Slovenia și -1,6 pp în Danemarca).
Explicația constă în derapajul major produs în anul electoral 2024, când valoarea de -9,3% din PIB a deficitului bugetar consemnat de România a fost exact triplă față de media UE (-3,1% din PIB), aflată marginal peste criteriul Maastricht. Așadar, baza de raportare (în afara uzanțelor pe timp de pace și a unei crize mondiale) a fost una care a forțat îmbunătățirea.
Totuși, chiar și cu ajustarea de anul trecut, nu am acoperit decât aproximativ jumătate din necesarul de revenire la valorile oricum foarte ridicate din 2022 și 2023, apropiate de obiectivul de -6,2% din PIB stabilit prin bugetul pe anul în curs și, oricum, mai mult decât dublu față de reintrarea la limită în condiția de stabilitate macroeconomică.
Desigur, acțiunile întreprinse nu sunt deloc simple, vezi evoluțiile din țări în care datoria publică a crescut și mai mult decât la noi. Astfel, odată cu reușita intrării în Zona Euro, Bulgaria și-a majorat conjunctural obligațiile de plată cu 6,1 puncte procentuale (însă de la 23,8% din PIB până la 29,9% din PIB), deși a fost puternic susținută prin intrări din partea UE.
Polonia, țara cu economia cea mai apropiată ca structură și nivel de dezvoltare în raport cu noi, pe fondul unor alocări excepționale pentru înarmare, a urcat cu deficitul la -7,3% din PIB și chiar ne-a depășit ușor la ponderea datroriei publice în PIB (59,7% față de 59,3%, cu plecare de la același nivel de 54,8% înregistrat la finele anului 2024).
În ce ne privește, pentru echilibrarea bugetară, (în pofida discursului public uzual) va trebui să lucrăm mai mult pe partea de creștere a veniturilor și nu atât pe cea de reducere a cheltuielilor. Datele Eurostat sunt clare, cu 35,4% din PIB raportat la o medie UE de 46,4% din PIB, suntem la 76% din media UE la venituri, comparativ cu 87% pe partea de cheltuieli.
Cheltuieli au staționat la 43,3% din PIB, la fel în 2025 ca și în 2024, în pofida înghețării pensiilor și scăderii modice a salariilor din sectorul bugetar (transfer de fonduri sublimat în efectele an pe an ale creșterii discutabile a pensiilor în perioada preelectorală), dar unde convergența ne va duce inevitabil în sus pe termen mediu și lung (contrar unor proiecții sistematic contrazise de realitate).
Printre rânduri, apare și soluția neplăcută a rezolvării deficitului bugetar, cu apropierea de practica occidentală în materie. Pe partea de venituri ale statului, taxele au contribuit cu mai puțin de 50% în doar cinci țări: Slovenia (45,4%), Slovacia (46,4%), Cehia (47,2%), Germania (48,9%) și România (49,3%), aflată la egalitate în materie cu Norvegia (!?).
Totodată, contribuțiile sociale nete au avut cele mai mari procentaje în Germania, Cehia (ambele cu 38,4%), Slovenia (38%) și Slovacia (37,7%). Danemarca (prima la taxe, cu 78,8% și ultima la contribuții sociale, cu 1,3%) și Suedia (77%, respectiv 7% și pe locul doi în ambele clasamente) demonstrează că dacă nu ai una, trebuie să compensezi cu alta.
Or, noi nu compensăm suficient pentru a echilibra bugetul, vezi prezența alături de cele patru țări mai puțin taxate ca și contribuție la buget dar absența printre aceleași patru țări când vine vorba de contribuții sociale. Se pare că abordarea noastră de stânga-dreapta nu înseamnă centru, ci descentrarea cronică a echilibrului marcoeconomic.
| Știri BVB