Update articol:

Definiţiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19), actualizate din nou

Sursa foto: pixabay.com/ro/illustrations/covid-19-coronavirus-4908692/

Definiţiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19) au fost actualizate, luni, de Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT). Astfel, la criteriile de laborator care fac ca o persoană să fie considerată caz confirmat sunt trecute detecţia acidului nucleic sau a antigenului SARS-CoV-2 într-o probă biologică, potrivit news.ro.

Criterii clinice

Orice persoană care prezintă cel puţin unul din următoarele semne şi simptome:

– tuse

– febră

– scurtarea respiraţiei

– debut brusc al anosmiei, ageuziei sau disgeuziei

* Simptome şi semne adiţionale mai puţin specifice pot include cefalee, frisoane, mialgii, astenie, vărsături şi/sau diaree.

Criterii de diagnostic imagistic

Evidenţe radiologice de leziuni compatibile cu COVID-19

Criterii de laborator

Detecţia acidului nucleic sau a antigenului SARS-CoV-2 într-o probă biologică (Testul rapid antigenic ar trebui efectuat în maximum 5 zile după data debutului sau în maximum 7 zile după data expunerii. Dacă data expunerii nu este cunoscută, testul rapid antigenic ar trebui efectuat cât mai curând posibil)

Criterii epidemiologice

Cel puţin unul dintre următoarele:

– contact direct cu un caz confirmat cu COVID-19 în perioada de 14 zile anterioară datei debutului;

– rezident sau personal al unei instituţii pentru îngrijirea persoanelor vulnerabile în perioada de 14 zile anterioară datei debutului, instituţie în care transmiterea SARS-CoV-2 a fost confirmată

Clasificarea cazurilor

A. Caz posibil

Orice persoană care întruneşte criteriile clinice

B. Caz probabil

Orice persoană care întruneşte criteriile clinice şi care are legătură epidemiologică cu un caz confirmat

SAU

Orice persoană care întruneşte criteriile de diagnostic imagistic

C. Caz confirmat

Orice persoană care întruneşte criteriile de laborator

Testarea pentru SARS-CoV-2 este obligatorie pentru toate cazurile posibile.

Contactul direct este definit ca:

– Persoană care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu un pacient cu COVID-19;

– Persoană care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor);

– Persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreţii infecţioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănuşă);

– Persoană care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minimum 15 minute;

– Persoană care s-a aflat în aceeaşi încăpere (ex. sala de clasă, sală de şedinţe, sală de aşteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 m;

– Persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecţie.

Legătura epidemiologică ar fi putut avea loc în perioada de 14 zile anterioare datei debutului.

Orice persoană care a purtat masca/echipamentul de protectie corespunzator şi a respectat distantarea fizica NU ESTE CONSIDERATA CONTACT DIRECT.

Definiţiile de caz COVID-19 asociat asistenţei medicale (IAAM)

Sursa SARS-CoV-2: asociată asistenţei medicale versus transmisă comunitar

Clasificarea cazurilor de COVID-19 ca infecţii asociate asistenţei medicale trebuie să ţină cont de perioadele de incubaţie cunoscute la acest moment (Lauer SA et al. Ann Intern Med. 2020;172:577-582. doi:10.7326/M20-0504), respectiv numărul de zile până la debutul simptomelor, sau până la testul de laborator pozitiv (indiferent care este primul), după admiterea într-o unitate sanitară (în ziua 1), evaluarea sursei, prevalenţa COVID-19 în instituţie/secţie, contactul cu cazuri cunoscute din comunitate sau din unitatea medicală, precum şi orice alte date care indică în mod plauzibil sursa infecţiei.

În acest sens putem avea următoarele situaţii:

Caz COVID-19 internat, cu sursă în comunitate:

– Simptomele prezente la internare sau cu debut în ziua 1 sau 2 după admitere;

– Debutul simptomelor în zilele 3-7 şi o suspiciune puternică de transmitere în comunitate

Caz COVID-19 internat, cu sursă nedeterminată:

– Debutul simptomelor în ziua 3-7 după admitere, cu informaţii insuficiente cu privire la sursa de virus pentru a-l aloca la o altă categorie

Caz COVID-19 internat, cu sursă probabilă în spital:

– Debutul simptomelor începând cu a 8-a -14-a zi de la internare

– Debutul simptomelor în ziua 3-7 şi o suspiciune puternică de transmitere a virusului prin asistenţa medicala acordată

Caz COVID-19 internat în spital, cu sursă în spital

– Debutul simptomelor în ziua ≥14 după internare

Există şi situaţia în care apar simptome caracteristice COVID-19 care debutează într-un interval de 14 zile de la externarea dintr-o unitate sanitară (de exemplu, reinternare), situaţie în care sursa de virus poate fi comunitară sau nedeterminată. În acestă situaţie evaluarea finală trebuie să ţină cont de paticularităţile cazului.

Notă: Aceste definiţii nu se pot aplica în situaţia COVID-19 la personalul medico-sanitar.

Clasificarea sursei de virus în rândul personalului medico-sanitar recunoaşte aceleaşi categorii, dar trebuie să se bazeze pe o evaluare individuală a fiecărui caz privind probabilitatea expunerii la cazurile de COVID-19 în cadrul asistenţei medicale acordate în unitatea sanitara, respectiv în comunitate.

Deces la pacient confirmat cu COVID-19

Decesul cu COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepţia situaţiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relaţie cu COVID-19 (ex.traumatism, hemoragie acută majoră, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral acut, septicemie etc) şi la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală şi momentul decesului.

Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre-existente (de ex. cancer, afecţiuni hematologice etc.) şi COVID-19 trebuie raportat ca şi cauză a decesului, independent de condiţiile medicale pre-existente care se supectează că au favorizat evoluţia severă a COVID-19.

COVID-19 trebuie menţionat pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces.

De asemenea, mentionam ca, potrivit Ordinului MS nr.961/2020 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 555/2020 privind aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei de coronavirus COVID-19, a Listei spitalelor care asigură asistenţa medicală pacienţilor testaţi pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I şi în faza a II-a şi a Listei cu spitalele de suport pentru pacienţii testaţi pozitiv sau suspecţi cu virusul SARS-CoV-2, cazurile confirmate COVID soldate cu deces la care testele RT-PCR în dinamică din spută/aspirat bronşic sunt negative (2 teste) pot fi considerate deces cauzat de infecţia cu SARS-CoV-2 dacă clinicianul evidenţiază semne şi simptome înalt sugestive şi decesul este corelat cu evoluţia clinică determinată de COVID-19.

În situaţia în care apare necesitatea clarificării cauzei decesului, se indică examene RT-PCR din ţesut pulmonar recoltat de către medicul specialist anatomie patologică/medicină legală fără a fi necesară necropsia.

Criterii pentru initierea testarii pentru SARS-CoV-2

Confirmarea prompta a cazului suspect este necesara pentru a asigura, rapid si eficient, supravegherea epidemiologica a contactilor, implementarea masurilor de prevenire si control al infectiei, precum si colectarea informatiilor epidemiologice si clinice relevante.

CNSCBT a transmis şi Recomandări de prioritizare a testării prin RT-PCR şi/sau test rapid antigenic pentru SARS-CoV-2.

BVBStiri BVB