- INTERVIU privind asigurările de garanții, cu Gabriel-Ioan Avrămescu, Prim-vicepreședinte al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF)
Asigurările de garanții au devenit un instrument tot mai utilizat în procedurile de achiziții publice din România, oferind companiilor o alternativă la scrisorile de garanție bancară. Totuși, nu orice poliță de asigurare de garanții este valabilă din punct de vedere legal, iar riscurile asociate acceptării unui document emis de o entitate neautorizată pot fi considerabile, atât pentru ofertanți, cât și pentru autoritățile contractante. Prim-vicepreședintele Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), domnul Gabriel-Ioan Avrămescu, explică, într-un interviu acordat Revistei de Achiziții Publice, cum funcționează acest produs, de ce verificarea autorizării emitentului este esențială și ce rol joacă ASF în educarea antreprenorilor și a angajaților din companii cu privire la mecanismele asigurărilor de garanții.
***
De ce sunt asigurările de garanții tot mai utilizate în procedurile de achiziții publice și ce avantaje oferă companiilor?
Asigurările de garanții au devenit tot mai utilizate în ultimii ani deoarece oferă companiilor o variantă pentru participarea la achiziții publice. Această variantă este aparent mai accesibilă datorită mecanismului specific oricărui produs de asigurare, respectiv mutualizarea. Acest mecanism presupune evaluarea performanței, a comportamentului și a riscului la nivelul întregului grup, relativ mare, al asiguraților de același fel și pentru același produs. În același timp, cerințele sunt, în general, mai reduse comparativ cu cele aferente scrisorilor de garanție bancară. Aceste cerințe vizează reducerea expunerii la risc, respectiv ajustarea valorii asigurate cu valoarea unor colaterale asupra cărora asigurătorul obține drept de regres. În final, acest mecanism conduce la blocarea unor resurse financiare mult mai reduse de către asigurat.
Într-un context economic în care devin esențiale accesul rapid la lichidități și capacitatea de a susține simultan mai multe proiecte, acest instrument financiar reprezintă o alternativă la formele clasice de garantare – depozite colaterale, sume blocate în cont sau scrisori de garanție bancară. Practic, printr-o asigurare de garanții, societatea de asigurări se angajează să plătească autorității contractante suma prevăzută în garanție, în situația în care operatorul economic nu își respectă obligațiile asumate prin contract. Acest mecanism oferă protecție beneficiarului (autoritatea contractantă), dar oferă beneficii și companiilor. Unul dintre cele mai importante avantaje pentru companii este că asigurarea de garanții nu blochează accesul la finanțarea bancară și permite păstrarea liniilor de credit pentru activitatea curentă sau pentru investiții. Acest aspect este deosebit de important pentru IMM-uri, dar și pentru companiile care participă simultan la mai multe licitații și au nevoie de flexibilitate financiară. În plus, utilizarea asigurărilor de garanții poate să contribuie la creșterea competitivității în piață, deoarece permite accesul unui număr mai mare de operatori economici la proiecte publice.
Totodată, conform reglementărilor sectoriale, societățile de asigurări implementează un sistem de analiză a situațiilor economico-financiare ale potențialilor asigurați și de evaluare a capacității acestora de a-și îndeplini obligațiile. Acestea subscriu riscurile aferente asigurărilor de garanții în măsura în care, din analiza efectuată, rezultă că potențialii asigurați au capacitatea tehnico-financiară și experiența necesară pentru a îndeplini respectivele obligații. Practic, prin realizarea acestei analize, societățile române de asigurări reprezintă un prim „filtru” de selecție a operatorilor care au o capacitate economico-financiară reală de a susține proiectele în care intenționează să se implice. Aceasta ar trebui să reprezinte o condiție foarte importantă de care autoritățile contractante trebuie să se asigure că este îndeplinită.
Ce ar trebui să verifice companiile și autoritățile contractante înainte de a accepta o poliță de garanții?
Este recomandabil, în primul rând, ca beneficiarii instrumentelor de garantare, inclusiv ai asigurărilor de garanții, să stabilească încă din etapa de selecție a furnizorului de bunuri și servicii un set minim de cerințe. În mod special, aceștia ar trebui să includă în documentația utilizată, mai ales în caietele de sarcini, modelele de contracte aferente tuturor instrumentelor de garantare acceptate (depozite colaterale, sume blocate în cont, scrisori de garanție bancară și asigurări de garanții), cu mențiuni clare atât cu privire la clauzele obligatorii și nenegociabile, cât și la cele negociabile, din perspectiva beneficiarului. Într-o asemenea situație, companiile contractante cunosc încă de la început condițiile de acceptare a garanțiilor solicitate de beneficiar. Astfel, ele pot să instruiască în mod corespunzător companiile de brokeraj pentru identificarea celor mai bune și potrivite oferte din piață, care să respecte și cerințele impuse de beneficiar.
Numai în acest fel, atât beneficiarul, cât și contractantul se asigură că riscul este transferat către asigurător, bancă sau altă instituție financiară implicată și autorizată să emită astfel de instrumente de garantare. În caz contrar, prețul plătit, fie sub forma primei de asigurare, fie a comisionului de garantare, este plătit pentru un serviciu alterat sau chiar inexistent.
Verificarea autorizării emitentului este, de asemenea, esențială deoarece o asigurare de garanții este valabilă din punct de vedere legal doar dacă este emisă de o societate de asigurări autorizată să desfășoare această activitate. Este, probabil, cel mai important mesaj pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) îl transmite constant pieței, atât autorităților contractante, cât și companiilor participante la licitații.
O asigurare de garanție poate să fie emisă de o societate de asigurări autorizată de Autoritatea de Supraveghere Financiară și înregistrată în România. De asemenea, poate fi emisă de o sucursală din România a unei societăți de asigurări dintr-un stat non-UE (stat terț), cu condiția ca aceasta să fie autorizată de ASF pentru desfășurarea activității pe teritoriul României. În prezent, nu există asemenea sucursale ale asigurătorilor din state terțe deschise și autorizate pe teritoriul României. Totodată, o asigurare de garanții poate fi emisă de o societate autorizată într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European. Acestea pot activa pe piața din România în baza pașaportului european, fie în baza principiului dreptului de stabilire (FOE – Freedom of Establishment), fie prin libera prestare de servicii (FOS – Freedom of Services), în baza notificării transmise către ASF de autoritatea competentă din statul de origine.
Riscurile sunt semnificative pentru toate părțile implicate. În cazul ofertantului, utilizarea unei polițe emise de o entitate neautorizată poate duce la respingerea garanției și chiar la excluderea din procedura de achiziție publică. Practic, compania poate pierde accesul la contract din cauza unui document care nu îndeplinește condițiile legale. Pentru autoritatea contractantă, consecințele pot fi și mai grave. O garanție emisă de un operator neautorizat nu oferă protecție financiară reală. Cu alte cuvinte, în situația în care garanția trebuie executată, există riscul ca suma să nu poată fi recuperată, iar prejudiciul să rămână neacoperit. Din acest motiv, recomandăm ca verificarea emitentului să devină o etapă standard înainte de acceptarea oricărei polițe de garanții. ASF pune la dispoziția publicului registre actualizate ale entităților autorizate, disponibile pe site-ul instituției (https://asfromania.ro/ro/a/1544/registre-entit%C4%83%C8%9Bi-autorizate), iar verificarea poate fi făcută rapid și poate preveni situații extrem de costisitoare. De asemenea, tot în registrele entităților autorizate disponibil pe site-ul ASF poate fi verificat și dacă societatea de asigurări este autorizată să subscrie Clasa 15 – Asigurări de garanții. În secțiunea dedicată fiecărui asigurător sunt afișate explicit clasele de asigurări pentru care acesta deține autorizație. Verificarea acestei informații este esențială înainte de acceptarea unei polițe, deoarece existența autorizației generale de funcționare nu este suficientă în lipsa autorizării pentru clasa specifică de asigurări de garanții.
De asemenea, este important de menționat faptul că, în cazul asigurărilor de garanții necondiționate, plata sumei pretinse de beneficiar în limita prejudiciului creat şi a sumei asigurate trebuie efectuată în termenul maxim prevăzut de asigurarea de garanţie, dar care nu poate fi mai mare de 30 de zile de la data primirii cererii de plată şi a documentelor necesare, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel şi a situaţiei în care beneficiarul este despăgubit în mod direct de către asigurat.
Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac autoritățile contractante și ofertanții atunci când lucrează cu asigurările de garanții?
Din experiența noastră de supraveghere și din semnalele primite de la piață, există câteva erori care revin sistematic. Prima și cea mai gravă, pe care am prezentat-o și mai sus, este tocmai acceptarea unei polițe fără verificarea prealabilă a emitentului în registrele ASF. Se întâmplă ca autorități contractante să primească o asigurare de garanții care arată impecabil, cu antet, ștampilă, semnătură, dar emitentul nu figurează nicăieri în registrele noastre. O verificare de câteva minute pe site-ul ASF ar preveni o situație în care, la momentul executării, garanția nu valorează nimic.
O altă greșeală frecventă ține de perioada de valabilitate. Multe autorități contractante acceptă polițe a căror valabilitate expiră înaintea termenului de finalizare a contractului sau nu solicită prelungirea în timp util atunci când termenele contractuale se extind. Recomandăm ca solicitarea de prelungire să fie transmisă cu minimum 30 de zile înainte de expirarea asigurării în vigoare, pentru a da timp atât executantului să obțină prelungirea, cât și autorității contractante să verifice conformitatea noului document.
ASF desfășoară și activități de educație financiară pe această temă? Cum ajung informațiile despre asigurările de garanții la antreprenori și la angajații din companii?
Educația financiară reprezintă o componentă strategică a activității ASF și unul dintre pilonii pe care îi considerăm esențiali pentru o piață financiară sănătoasă. Nu este suficient să reglementezi și să supraveghezi, trebuie să te asiguri că participanții la piață înțeleg produsele și serviciile din piețele financiare. Lectorii ASF susțin cursuri și sesiuni de educație financiară dedicate inclusiv antreprenorilor și angajaților din companii. În cadrul acestor întâlniri, sunt explicate și produsele de asigurare de garanții – cum funcționează acestea, ce trebuie să conțină o poliță validă, care sunt drepturile și obligațiile fiecărei părți și, mai ales, cum se verifică dacă emitentul poliței este autorizat. Participanții la aceste sesiuni învață să identifice elementele obligatorii ale unei asigurări – valoarea asigurată, perioada de valabilitate, caracterul necondiționat și irevocabil, termenul de plată, dar și să acceseze registrele ASF pentru verificări rapide.
Mesajul pe care îl transmitem constant este simplu: o poliță de asigurare de garanții nu este un document formal, ci un instrument financiar cu consecințe juridice și economice concrete. Cu cât antreprenorii și angajații acestora înțeleg mai bine acest produs, cu atât riscurile scad.
| Știri BVB