Update articol:

In memoriam Mihnea Constantinescu – Politica externă a României de la afirmarea statului modern la provocările anului 2026[1] (Corneliu Pivariu)

In memoriam Mihnea Constantinescu – Politica externă a României de la afirmarea statului modern la provocările anului 2026[1] (Corneliu Pivariu)
 - poza 1
  • Autonomie, integrare și capacitate de influență

  • Valoarea unei politici externe se măsoară prin ceea ce lasă țării.

  • Autor:  Corneliu Pivariu – General-maior (cu două stele) în retragere, expert în geopolitică și relații internaționale, cu o experiență de peste 30 de ani în domeniile militar, diplomatic și economic.

Rezumat

Politica externă a României a urmărit, în contexte foarte diferite, obținerea recunoașterii internaționale, protejarea teritoriului și lărgirea posibilităților de dezvoltare. Rezultatele sale au depins de raporturile dintre marile puteri, de consistența instituțiilor interne și de judecata oamenilor care au condus statul sau au negociat în numele său. Momentele de reușită au apărut atunci când obiectivele au fost clare, angajamentele credibile, iar inițiativa diplomatică a avut în spate resurse și continuitate. Înfrângerile au arătat limitele garanțiilor externe și costul deciziilor care au depășit capacitatea reală a țării.

Retrospectiva istorică relevă valoarea diplomației de recunoaștere din timpul lui Alexandru Ioan Cuza, contribuția politică și militară la independență și realizarea unității naționale după Primul Război Mondial. În același timp, pierderile din 1878, dezastrul militar din 1916, prăbușirea sistemului de securitate în 1940 și subordonarea față de URSS după război împiedică o lectură triumfalistă. Personalități precum Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Ion I. C. Brătianu, Take Ionescu și Nicolae Titulescu au contat prin capacitatea de a identifica oportunități și de a organiza acțiunea statului. Prestigiul individual nu a putut însă suplini, în orice împrejurare, insuficiența mijloacelor sau dispariția sprijinului extern.

Pentru perioada comunistă, studiul diferențiază subordonarea inițială, desprinderea parțială de tutela sovietică, afirmarea diplomatică din anii 1965–1975, acumularea vulnerabilităților economice și izolarea din ultimul deceniu. Retragerea trupelor sovietice în 1958 și Declarația din aprilie 1964 au pregătit o marjă mai largă de acțiune. Relațiile cu Washingtonul, Beijingul, Republica Federală Germania, Israelul și statele arabe, poziția din august 1968 și participarea la diplomația multilaterală au oferit României o vizibilitate și o utilitate internațională reale. Documentele americane confirmă existența canalelor de intermediere și permit delimitarea contribuției Bucureștiului în Orientul Mijlociu de rolul părților care au luat deciziile.

Deschiderea externă a favorizat accesul la tehnologie, finanțare și piețe. Beneficiile au fost însă limitate de structura economiei, de eficiența inegală a investițiilor și de concentrarea deciziei. În anii ’80, rambursarea accelerată a datoriei, comprimarea consumului și deteriorarea drepturilor cetățenilor au afectat atât societatea, cât și credibilitatea externă. Autonomia față de Moscova a rămas un fapt relevant, dar apărarea libertății de acțiune a conducerii a ajuns să prevaleze asupra adaptării politicii externe la schimbările internaționale, în funcție de interesele țării.

După 1990, aderarea la NATO și, ulterior, la Uniunea Europeană a schimbat cadrul de securitate și de dezvoltare al României. Armata Română a avut o contribuție esențială la integrarea în Alianță. Acest rezultat a fost pregătit de mai multe administrații și de corpul diplomatic, a presupus reforme interne și a beneficiat de decizia aliaților de a extinde instituțiile occidentale. Integrarea nu poate fi redusă la meritul unei persoane sau al unui partid. Nici avantajele ei nu au eliminat obligația României de a formula interese proprii și de a negocia activ în interiorul organizațiilor din care face parte.

Perioada de după aderare prezintă rezultate diferite de la un dosar la altul. Hotărârea Curții Internaționale de Justiție din 2009 constituie un exemplu de continuitate și competență juridică. Președinția Consiliului UE din 2019 a demonstrat capacitate de negociere instituțională, în timp ce pierderea, în același an, a candidaturii pentru Consiliul de Securitate a arătat limite ale sprijinului internațional mobilizat. Intrarea deplină în spațiul Schengen, la 1 ianuarie 2025, este o realizare importantă, precedată de o întârziere costisitoare. Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei în 2022 a mărit relevanța României, dar și riscurile pe care aceasta trebuie să le gestioneze.

România comunistă a folosit, într-o anumită etapă, inițiativa diplomatică pentru a lărgi libertatea de mișcare într-un sistem restrictiv. România democratică a obținut un cadru de securitate și dezvoltare superior, fără a transforma uniform oportunitățile acestuia în influență. Problema actuală este capacitatea statului de a susține proiecte proprii, de a construi coaliții și de a lega diplomația de economie, apărare și protecția cetățenilor. Marea Neagră, Republica Moldova, Ucraina, Balcanii și Orientul Mijlociu oferă direcții concrete. Valorificarea lor cere competență profesională, consultarea specialiștilor și evaluarea rezultatelor dincolo de succesiunea guvernelor. În acest studiu dedicat lui Mihnea Constantinescu, am căutat să păstrez ceva din delicatețea, finețea și discreția care l-au caracterizat. Am formulat cu tact unele critici privind politica externă actuală, care vor putea fi dezvoltate în alte materiale.

Ambasadorul Mihnea Constantinescu
Ambasadorul Mihnea Constantinescu

Notă:  [1] Dedic acest studiu memoriei ambasadorului Mihnea Constantinescu (1961–2018), cu prilejul comemorării, la 18 noiembrie 2026, a opt ani de la trecerea sa în eternitate. Absolvent al Facultății de Energetică din București, șef de promoție în 1986, doctor în inginerie nucleară și fost cadru didactic al Politehnicii, a pus competența profesională în serviciul diplomației. A fost secretar de stat și director general pentru afaceri politice în MAE, director al Cancelariei Primului-Ministru, consilier de stat și consilier diplomatic, ambasador cu însărcinări speciale și reprezentant special al Guvernului pentru securitate energetică. A făcut parte din Consiliul Regal între octombrie 2010 și decembrie 2015. Ca președinte al Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului, din martie 2016 până în martie 2017, a contribuit la adoptarea definiției de lucru a antisemitismului. Competența, discreția și continuitatea serviciului public, ilustrate de activitatea sa, rămân repere pentru diplomația română și pentru responsabilitatea față de adevărul istoric și demnitatea umană.

Anexele fac parte integrantă din studiu și contribuie la o mai bună înțelegere a acestuia.

Citiţi aici integral STUDIUL Politica externa a Romaniei.

BVB | Știri BVB
BURSA DE VALORI BUCURESTI SA (BVB) (17/11/2026)

Numirea dnei Iuliana Musat in functia de Director Financiar

NOVERE CAPITAL (NC) (17/11/2026)

Raport financiar T3 2026

SMTL Group S.A. (SMTL) (17/11/2026)

Schimbarea denumirii in SMTL Group S.A.