Update articol:
Adriean PÂRLOG, Președinte ICSS:

Incertitudini și influențe strategice reciproce SUA – China

Marea majoritate a experților în probleme de securitate consideră că SUA și China, sub conducerea a doi lideri naționaliști, se află la o răscruce de drumuri, în care însăși structura primară a relației bilaterale este sub o presiune alarmantă. Fără un leadership îndrăzneț și creativ, lumea poate ajunge iarăși divizată în tabere ostile, de genul celor experimentate pe timpul războiului rece. Un Washington într-un relativ dezavantaj și un Beijing precaut-combativ încep anul 2020 într-o lipsă reciprocă de încredere, generată de presiunile confruntărilor comerciale ce tind a se transforma într-o rivalitate structurată care poate modela echilibrul global de putere.

Considerând multiplele relații existente între puterea de influență politică, puterea economică, puterea militară și interacțiunile macroeconomice reciproce dintre ritmul anual de creștere economică, bugetul național, deficitul bugetar și datoria națională particularizate la nivelul principalilor actori globali ai prezentului, identificăm o serie de condiții inițiale care orientează evoluții geopolitice și geostrategice interesante, cu influențe directe asupra mediului de derulare a afacerilor internaționale ale prezentului și viitorului imediat.

Fără a dezvolta complexitatea lor reală, enumerăm câteva considerente succinte ale premiselor de la care continuă sau pornesc unele dintre confruntările principale înregistrate între principalii actori globali ai perioadei curente, SUA și China, în special, dar și Uniunea Europeană și Federația Rusă, pe de altă parte, entități cu relevanță majoră și care au definite, explicit sau implicit, zone de interes strategic recunoscute mai mult sau mai puțin public.

SUA, la  începutul anului 2020, anunță o serie de indicatori macroeconomici care o plasează într-o postură de disconfort strategic, mai ales urmare a faptului că sunt în an electoral, când guvernul dezvoltă programe cu impact social și bugetar ridicat. Cei mai semnificativi indicatori se referă la ritmul de creștere al PIB 2,0%, fată de 2,2% în anul anterior. În valori absolute, acest indicator situează SUA la 21,1 trilioane dolari (USD). Alți indicatori relevanți sunt nivelul ridicat al datoriei federale de peste 22,1 trilioane dolari și deficitul bugetar proiectat de 4,6%, ceea ce semnifică în mod real, aproximativ, 1000 de miliarde USD ce vor trebui acoperite cu împrumuturi. Rezervele valutare ale SUA sunt de aproximativ 125,7 miliarde USD, , iar rezerva națională de aur este de 8133 tone. Nivelul bugetului apărării este de, aproximativ, 738 miliarde USD, cel mai ridicat cunoscut vreodată de o țară.

China, la început de 2020, anunță o scădere a ritmului dinamicii PIB de la 6,6% la 6,1%, procente care au generat o creștere a PIB-ului de aproximativ, 1000 de miliarde USD. Acest indicator  reprezintă cea mai mică rată de creștere înregistrată de China în ultimii 29 de ani, urmare obiectivă a nivelului său ridicat de dezvoltare economică la care a ajuns, dar și a unui adevărat război comercial cu SUA, început în 2017. În valori absolute, PIB-ul Chinei a fost, aproximativ, de 14,2 trilioane USD, nivel ce o plasează pe locul 2 în lume, sau pe locul 3, dacă considerăm UE ca entitate separată, în perioada ce includea și Marea Britanie. Nivelul deficitului bugetar va atinge în 2020 2,8% față de 2,6% în anul anterior, iar cel al datoriei publice este de aproximativ 15% din PIB (echivalentul a aproximativ, 2,2 trilioane USD). În decembrie 2019, rezervele valutare ale Chinei au crescut cu 12,3 miliarde USD, atingând nivelul de 3,1 trilioane USD, iar rezervele de aur au reprezentat 1948 tone. Bugetul apărării, public asumat de autorități, este de aproximativ 178 miliarde USD. În realitate, conform unor estimări ale SIPRI (institut suedez care monitorizează cheltuielile militare globale) nivelul cheltuielilor destinate asigurării securității ar trebui ponderate cu un coeficient de multiplicare egal cu 1,4, ceea ce apropie valoarea reală de nivelul de 250 miliarde USD.

Relația comercială SUA-China s-a intensificat constant în ultimele trei decenii, atingând la începutul anului 2019 un nivel de 660 miliarde USD. Exporturile  SUA în China au fost de 120 de miliarde de dolari, dar importurile americane din China au reprezentat 540 miliarde USD. La această balanță dezechilibrată ar mai trebui considerate și activele deținute de  China în SUA estimate la 1,11 trilioane USD în iunie 2019. Urmare a războiului tarifelor, pe primele trei trimestre ale anului 2019, fluxurile comerciale bilaterale au scăzut. Exporturile de mărfuri americane în China au scăzut cu 16%, dar și importurile americane din China s-au redus cu 13%. Președintele Donald Trump a inițiat măsuri de echilibrare comercială a relației cu China, considerând deficitul comercial bilateral ca un indicator al barierelor comerciale chineze – care includ politicile și practicile ce descurajează exporturile americane și stimulează importurile din China, inclusiv speculațiile valutare.

Casa Albă suspectează guvernul Chinei că folosește diverse combinații, cel puțin imorale, care urmăresc transferuri de proprietate intelectuală și know-how în China din sectoare în care Statele Unite au avantaje competitive semnificative. Aceste acțiuni intruzive, de la schimburile de studenți, doctoranzi până la culegerea de informații cu mijloace ilegale în spațiul cibernetic, se decantează în proiectul „Made in China 2025”. În 2018, Centrul Național de Contrainformații și Securitate al S.U.A. a avertizat că „eforturile extinse ale Chinei de a obține tehnologii din SUA, inclusiv secrete comerciale sensibile și informații protejate ca proprietate intelectuală”, dacă nu sunt abordate, „ar putea eroda avantajul economic competitiv pe termen lung al Americii”.

În mai 2019, președintele SUA a emis o directivă (Ordinul executiv 13873), în care se precizează că achizițiile de bunuri și servicii tehnologice din domeniile informatică și comunicații, ce aparțin SUA, de către „adversari străini” reprezintă un risc de securitate națională și autorizează guvernul federal să interzică tranzacțiile considerate a reprezenta  „riscuri nejustificate”. Biroul de securitate industriala din cadrul Departamentului de Comerț al SUA a inclus compania chineză Huawei, împreună cu alte 68 de organizații partenere ale sale, pe lista de entități care necesită aprobări speciale (licență de export) pentru vânzarea sau transferul de tehnologie americană de telecomunicații. Acestea se adaugă altor 75 de companii din alte industrii (aeronautică, electronică, energetică, automatizări industriale etc.). Gigantul Huawei, prin poziția sa de lider global al tehnologiei 5G, a devenit punct central în confruntarea comercială SUA-China în 2019, plasând Washingtonul în postura de a susține o alternativă binară de tipul „cu noi sau împotriva noastră”. În acest fel s-a ajuns la o situație paradoxala în care lumea ar putea fi împărțită între cele două mari puteri. De un tratament similar au avut parte si 317 companii din Federația Rusă care caută deschiderea externă necesară inclusiv la cele 143 de companii din China aflate pe lista neagră americană. Similar stau lucrurile si cu o serie de universități tehnice din R.P. Chineză supuse unui embargo tehnologic ce își are originea în SUA.

Unii analiști americani sunt îngrijorați de accesul permis Chinei la piețele de capital din SUA, atât timp cât organizațiilor chineze specializate în activități de audit le sunt interzise orice fel de interacțiuni cu companii similare americane.  Alții avertizează că fricțiunile bilaterale ar putea reduce fluxurile comerciale, ar perturba fluxurile internaționale de aprovizionare și pot amenința creșterea economică a multor actori statali. Mai mult chiar, 2019 a marcat și revenirea la situații tensionate intre cele două mari puteri urmare a redeschiderii unor stări conflictuale ce nu s-au închis total – problematicile Taiwan, Tibet, Hong Kong și zona tehnologiilor avansate (comunicații, inteligență artificială, calculatoare cuantice, prelucrare pământuri rare etc.).

Politologi și cercetători occidentali, est și sud-est asiatici, australieni dar și chinezi au analizat subiecte legate de o posibilă antrenare a Chinei în contexte care ar obliga-o la cheltuieli militare mari, inclusiv în confruntări sau în susținerea unor alte țări ce apelează la acțiuni militare, așa cum lăsa Iranul să se înțeleagă că ar putea să se petreacă lucrurile, după uciderea comandantului Forțelor Quds, fostul general Qassem Soleimani de către forțele aeriene americane, în cooperare cu serviciile sale de informații externe. China este principalul susținător economic, financiar și tehnologic al Teheranului și au existat numeroase încercări de atragerea Beijingului în retorica belicoasă iraniană. Numai că R.P. Chineză nu dorește să urmeze modelul comportamental al URSS, care înainte de prăbușirea comunismului  cheltuia  aproximativ, 8,4% din PIB sau peste 15% din bugetul său național pentru nevoi militare . Prin comparație,  cheltuielile pentru apărare ale Chinei reprezintă mai puțin de 2% PIB.

Dacă înainte de 1989, Uniunea Sovietică putea fi considerată o amenințare clară pentru securitatea occidentală, în situația de azi a Beijingului lucrurile par a fi mai complicate. Multe state din Europa consideră că intențiile Chinei de a fi o prezență economică în multe regiuni ale globului sunt lipsite de interferențe politice și reprezintă o opțiune comercială atractivă. Aceste noi considerente politice și economice au generat deja un început de divizare între SUA și aliații săi tradiționali. Germania și Franța au inițiat un nou proiect al unei armate europene, ca răspuns la presiunile americane referitoare la cheltuielile militare ale membrilor NATO. Polonia și Ungaria sunt în favoarea materializării Inițiativei 17+1, Italia a inițiat parteneriate în domeniul dezvoltării infrastructurii de transport, iar Australia și Noua Zeelandă, membre ale alianței globale în domeniul informațiilor „Five Eyes” au în China principalul lor partener economic. Mai mult chiar, controversatul proiect 5G al companiei Huawei pare a fi devenit o opțiune considerată chiar și de Marea Britanie și, parțial de UE. Aceste ultime dezvoltări l-au determinat pe Secretarul de Stat american, Mike Pompeo, să anunțe că SUA vor evita transmiterea de informații clasificate tuturor acelor parteneri care vor avea componente chinezești (Huawei și ZTE) în infrastructurile lor critice de comunicații.

                                                                       *

                                                              *                *

În condițiile descrise mai sus se conturează contextul în care se vor derula în viitorul imediat afacerile globale dominate de găsirea unor răspunsuri la întrebări mai mult sau mai puțin retorice de genul:

  • Este creștere economică a Chinei un proces sustenabil pe termen lung?
  • Care va fi componenta dominantă a relațiilor chino-americane: competiția sau cooperarea în condițiile reconsiderării aranjamentelor strategice ale celor două ari puteri economice cu Federația Rusă și Uniunea Europeană fără Marea Britanie?
  • Va reuși Beijingul să mențină rivalitatea cu Washingtonul în principal la nivelul componentelor economice, comerciale și tehnologice și să fie convingător în ceea ce privește lipsa sa de implicare în competiții acerbe ideologice, diplomatice și de securitate militară?
  • Cât de eficiente și sincere vor fi declaratele relații de prietenie personală între președinții Donald Trump și Xi Jingping? Vor reuși aceștia să operaționalizeze contactele bilaterale la nivel guvernamental, convenite în domeniile economic, diplomatic, securitate și problematica cibernetică? Vor fi acestea scoase din starea de semi-atrofiere în care se găsesc acum?
  • În contextul în care Asia asigură două treimi din produsul global brut și în care peste 60% din populația globului trăiește pe acest continent în care găsim și jumătate din cele mai dinamice 20 de economii ale lumii, există o strategie asumată de SUA referitoare la gestionarea relațiilor cu China?   

In finalul articolului, câteva considerente legate de competiția dintre cele două mari puteri în domeniul celei mai agresive tehnologii disruptive a prezentului, inteligenta artificială (AI), considerată a avea un impact tehnologic, economic și social de 30 de ori mai mare, comparativ cu ceea ce a însemnat Internet-ul. Ambele state alocă fonduri uriașe domeniului AI.

În domeniul cheltuielilor destinate cercetării – dezvoltării SUA și China reprezintă primele două națiuni din lume cu alocații de aproximativ 500 miliarde USD, respectiv, aproximativ 400 miliarde USD, în cazul Chinei.

O mențiune aparte o reprezintă cercetarea în domeniul ITC, după criteriul cereri de omologare-acceptare patente (inclusiv invenții și inovații). Conform acestui criteriu, în anul 2018, primele 3 companii din lume au fost, in ordine, Huawei și ZTE, ambele din China cu 4000, respectiv 3000 de cereri, urmate de Intel – SUA cu 2700 de cereri.

Din total sume alocate pentru AI, la nivel mondial, SUA și China, cumulat, investesc 81% din total. Cele mai multe start-up-uri din lume unde se regăsesc componente de AI sunt in China. Un exemplu concludent pentru China îl reprezintă renunțarea totală la orice efort inovativ în domeniul industriei clasice de automobile. Întregul efort al Chinei în domeniu este orientat pe automobilele electrice, domeniu în care și-a propus să fie lider global, în viitorul apropiat. Una din explicații poate să rezide și în numărul total de supercalculatoare existente în această țară, în 2019 – 219 unități, comparativ cu 116 în SUA, 29 în Japonia, 19 în Franța, 18 în Marea Britanie și 14 în Germania.      

Beijing-ul prognozează ca în 2030, industria sa în domeniul AI să atingă nivelul de 150 miliarde USD, nivel care să îi permită a fi lider mondial în domeniu pe direcțiile teoretic, tehnologic și număr de aplicații industriale.

Recent, China a anunțat că a identificat 17 domenii în care AI va produce efecte rapid: industria automobilelor inteligente, robotică pentru servicii care să înlocuiască operatorii umani, drone inteligente, circuite electronice care modelează rețele neuronale, lanțuri de aprovizionare inteligente etc.

Rămâne de văzut care va fi răspunsul concret al SUA în domeniul AI, după ce în 2019, Donald Trump a emis un ordin executiv dedicat exclusiv acestei inițiative, în care au fost identificate principalele căi de efort: promovarea și susținerea unor alocații bugetare consistente, identificarea tuturor  resurselor necesare, altele decât banii, ridicarea barierelor normative în domeniu, intensificarea educației superioare în domeniu, identificarea resurselor internaționale sinergice cu eforturile SUA.

***

ADRIEAN PARLOG – Co-fondator și Partener ICSS (Integrated Corporate Strategic Services), are peste 30 de ani de experienţă în Intelligence şi Business Intelligence. Oferă consultanță și training pentru companii naționale și multinaționale și pentru companii din state ale Orientului Mijlociu și Asia Centrală, activând și în cadrul Institute of Business Competitive Intelligence. Din anul 2012 este membru al SCIP (Strategic Competitiv Intelligence Profesionals).

Aria sa de expertiză include: Intelligence & Business Competitive Intelligence, Intelligence Analysis, Critical Thinking, Teoria Informaţiilor, modelarea și simularea proceselor economice și sociale, Red Team, Business War Gaming.

Activitate academica: Academia Națională de Informații (ANI), Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca; Academia de Studii Economice – Curs Postuniversitar „Intelligence Economic International”.

BVBStiri BVB

SOCIETATEA ENERGETICA ELECTRICA S.A. (EL) (26/11/2020)

Tranzactii parti afiliate - SDMN si EFSA

BITTNET SYSTEMS SA BUCURESTI (BNET) (26/11/2020)

Participare si vot electronic la AGA din 26.11.2020

VES SA (VESY) (26/11/2020)

Informatii suplimentare privind operatiunile de capital social

ROMCAB SA (MCAB) (26/11/2020)

Depunere plan de reorganizare