Statul are șanse să recupereze cel puțin 90% din datoria de 603 milioane de dolari făcută de Rompetrol, în urma emisiunii de obligațiuni din 2003, dacă Memorandumul încheiat în 2013 între stat și Rompetrol (actualmente KMG International), menit să soluționeze disputa privind acești bani, este îndeplinit întocmai, conform calculelor noastre.

În primul rând, de unde provine suma de 603 milioane de dolari?

În octombrie 2003, Guvernul a emis o ordonanţă privind transformarea în obligaţiuni cu o maturitate de şapte ani a restanţelor bugetare ale Rompetrol existente la 30 septembrie 2003, în valoare de 603 milioane de dolari, inclusiv dobânzi şi penalităţi.
Scadenţa răscumpărării obligaţiunilor a fost 30 septembrie 2010, dar până la acea dată Rompetrol Rafinare a răscumpărat obligaţiuni în valoare de doar 71 milioane dolari. Astfel, Ministerul Finanţelor a reintrat în acţionariatul Rompetrol Rafinare SA în iulie 2011, cu un pachet de 44,69%. Actualmente, participația a ajuns la Ministerul Energiei.

Statul a contestat această conversie și s-a adresat instanței, însă, în 2013, Guvernul Ponta a semnat Memorandumul cu Rompetrol, în urma căruia procesele au fost abandonate, astfel că autoritățile au acceptat, de facto, conversia datoriei în acțiuni, adică pachetul de titluri Rompetrol Rafinare în schimbul banilor. Din acel moment, nu se mai poate vorbi de o “datorie istorică”, căci aceasta a fost stinsă, ci se poate judeca numai dacă statul a făcut o “afacere” bună sau una păguboasă.

Renunțarea la procese a fost condiționată, prin Memorandum, de – înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea unui fond de investiţii kazah-român în sectorul energetic de un miliard de dolari şi – lansarea la privatizare de către statul român a pachetului de acțiuni de 26,69% din capitalul social al Rompetrol Rafinare SA Constanţa și un angajament de cumpărare printr-o procedură competitivă a pachetului respectiv, de către actualul KMG Internațional, la un preţ minim garantat de 200 milioane dolari. Secretarul de stat Robert Tudorache a spus, vineri, că speră ca această procedură să fie în curs la jumătatea anului viitor.

Înființarea fondului Fondului de Investiții în energie kazah-român, semnată vineri, reprezintă primul pas din Memorandum. Deocamdată, Fondul se constituie cu 150 milioane de dolari, din care partea statului, aportată tot de kazahi, este de 20%, însă convenția este ca el să ajungă la un miliard de dolari, în șapte ani. În fond, statul are 20%, deci participația sa finală va fi de cel puțin 200 milioane de dolari, neluând în calcul aprecierea acestor active sau profitabilitatea lor. Desigur, fondul poate să și piardă bani, în investiții proaste.

Fondul în sine este controversat prin prisma faptului că primele două proiecte anunțate  – construcția unei centrale de cogenerare și extinderea cu aproximativ 80 de stații a rețelei de benzinării pe piața locală – sunt investiții menite în beneficiul kazahilor, care probabil ar fi fost făcute oricum de companie. Însă, statul are 20% din activele fondului și le poate valorifica și mai are și drept de veto asupra proiectelor derulate de fond.

Așadar, la prima vedere, dacă statul gestionează bine situația, mai recuperează, în urma Memorandumului, minim 400 de milioane de dolari.

Apoi, statul rămâne acționar la RRC, cu un pachet de 20%, care, la cotația actuală, valorează 97,7 milioane de dolari. Nici această sumă nu este fixă, pachetul putând fi valorificat în funcție de evoluția bursieră. Este cunoscut că lichiditatea pieței noastre de capitaln este redusă, astfel că vânzarea unui pachet mare presupune fie o perioadă mai lungă de timp, fie un discount acordat investitorilor dispuși să îl absoarbă rapid.

Pe cifrele actuale, totalul recuperat ar fi de 568,7 milioane de dolari (94% din datoria din 2003).

Calculul nu ia în considerare costurile de oportunitate, inflația și eventuale penalități legate de întârzierea punerii în aplicare a Memorandumului și nici faptul că și, de acum înainte, banii în fond vor curge cu țârâita, pe șapte ani de zile.

De asemenea, pe lângă abilitatea autorităților, dar și dorința lor, să recupereze maxim posibil din situația în care se găsesc acum, un impact va avea și o eventuală cercetare a problemei din partea procurorilor.

În mai 2016, procurorii DIICOT au pus sechestru de 3 miliarde de lei pe bunuri şi acţiuni ale „KazMunayGaz International NV” (fostă The Rompetrol Group NV), „Oilfield Exploration Business Solutions” (fostă „Rompetrol”) şi „Rompetrol Rafinare”, într-un nou dosar „Rompetrol”, disjuns din cauza trimisă în judecată în anul 2006, în care a fost judecat Dinu Patriciu, alături de alte persoane. Dosarul vizează conversia în acțiuni a obligațiunilor de 603 milioane de dolari.

În presă, s-a zvonit că procurorii ar investiga, separat, și Memorandumul cu Rompetrol și că ar fi ridicat documente de la Ministerul Energiei. Vineri, Robert Tudorache a afirmat că Memorandumul nu este vizat de vreo anchetă penală.

Ceea ce rămâne discutabil este dacă 94% din datorie, după nenumărați ani, este sau nu acceptabil ca rezultat (poate că fondul nu va funcționa conform planului, cine știe ce va mai întârzia capitalizarea sa) și dacă statul poate sau nu, printr-o gestiune eficientă (pe care nu ne bazăm, având în vedere experiențele trecute) să urce procentul chiar peste 100%, având în vedere că deține active și nu bani.

Calcule:

Gabriel Dumitrașcu: “La data negocierii și semnării memorandumului, Rompetrol nu avea datorii istorice către Statul Român”