• “Rolul PNL în negocierea pachetului fiscal ar trebui să fie unul de echilibru, de conservare a sistemului fiscal actual, de apărare a cotei unice şi de prezervare a creşterii economice”

• “Restrângerea cheltuielilor – măsura certă prin care poți să aduci banii pe care ți-i propui la buget”

• “Salut orice fel de măsură care ar fi luată împotriva optimizării abuzive a profiturilor sau a externalizării lor”

• “Studiul Băncii Mondiale privind măsurile fiscale se bazează pe modelarea unor date, pe simulări, nu pe date brute furnizate de MF sau ANAF”

• “Taxa pe proprietate – măsură comunistă, nu socialistăv”

• “Declarația ministrului Boloș despre intrarea României în incapacitate de plată – o imprudenţă”

• “6 miliarde de euro pe an numai costul dobânzilor – este cea mai mare sumă plătită de România vreodată, după Revoluție”

• Interviu cu senatorul PNL Alexandru Nazare

Reporter: Ce ne puteţi spune despre măsurile fiscale, “scurse în această vară în presă, şi pe care Guvernul a anunţat că le va pune în dezbatere în această săptămână?  

Alexandru Nazare: Vom vedea cum arată în momentul în care aceste măsuri vor fi publicate. Momentan, în ultimele două luni și ceva, au fost doar discuții despre măsuri. Numai după ce vor fi publicate în transparență și vom avea ocazia să facem o consultare reală atât în mediul politic și, mai ales, în mediul privat, cu industriile care vor fi impactate de măsuri, vom putea să facem o analiză temeinică a lor.

Ce este cert în momentul de față este că există un gol bugetar  foarte mare, creat esențialmente prin greșeli de construcție ale celor două bugete din anii 2022 şi 2023, gol care trebuie acoperit.

Reporter: Vreţi să spuneţi acolo e, de fapt, problema? La crearea defectuoasă a bugetului în ultimii doi ani?

Alexandru Nazare: Evident că sunt factori obiectivi și factori subiectivi.
Dar nu poți să nu iei în calcul faptul că bugetul a fost construit flagrant greșit, pentru că de acolo pleacă multe din blocajele pe care trebuie să le parcurgem astăzi.
Dar e adevărat că sunt și mulți alți factori obiectivi, respectiv criza energetică, implicațiile războiului de la graniță, cheltuieli sporite pentru apărare.
Un buget construit pe niște baze reale ar fi putut să evite sau, cel puţin, să diminueze  presiunea asupra bugetului.
Ne aflăm în fața acestei subfinanțării importante pe care trebuie să o soluționăm cumva. Am auzit multe teorii publice, multe constructe prezentate în aceste luni de zile în care am dezbătut ceva fără să știm ce anume dezbatem, legate de cauzele declanşării procedurii de deficit excesiv și cred că orice analiză temeinică ar trebui să plece de la enunțarea problemei așa cum a fost ea creată iniţial.

România nu este în dezechilibru bugetar de azi, de ieri. Să nu uităm că în 2017, 2018, 2019, niciuna din recomandările europene care au fost făcute României pentru echilibrarea bugetară nu a fost respectată. Aşa că nu e de mirare că în 2019, după trei ani de zile în care niciuna din recomandări n-a fost tratată, am intrat în deficit excesiv.

De asemenea, nu trebuie să uităm că, în octombrie 2019, deficitul era deja 2,9%, deci practic era complet epuizat spaţiul fiscal pentru deficit în acel an. La vremea respectivă,  guvernul liberal, când a preluat guvernarea, nu a mai avut spațiu fiscal de cheltuit în 2019.

Noi știm că, în orice an fiscal, ultimele două luni reprezintă 20% din total. Un guvern nu se poate opri în noiembrie- decembrie să facă cheltuieli. Ba, chiar mai mult, în noiembrie- decembrie cheltuie 20% din total an. Ca atare, cei care spun că au venit liberalii la guvernare şi din cauza lor am intrat în procedura de deficit excesiv nu fac altceva decât să manipuleze.

Cred că trebuie să depășim această logică în care Guvernul X sau Guvernul Y este vinovat că a făcut X sau Y, pentru că suma de dezechilibre macroeconomice pe care o are de rezolvat România a avut-o de rezolvat pe parcursul tuturor guvernelor în ultimii 10 ani de zile. Cel mai bine ar fi să punem specialiștii la treabă și să găsească soluții durabile care să nu afecteze economia.

Odată intrați în deficit excesiv în 2019, Comisia a formulat o traiectorie de reducere a deficitului. Evident că am plecat de la un deficit foarte mare dupa pandemie, în 2020, vorbim de un deficit de 9,6%. El a fost stabilit că se va reduce în patru ani.

În 2021, am îndeplinit ținta de deficit, era undeva 7,1% cash.
În 2022, doar formal am îndeplinit ținta de deficit. Din nefericire, am îndeplinit-o mutând anumite cheltuieli în 2023. Ministrul finanţelor Adrian Câciu a avut mari dificultăți la acea vreme să respecte această țintă. Spre exemplu, sumele aferente unor luni bune de plată reprezentând compensări la energie au fost împinse în 2023.
Dar în 2023 aveam de făcut efortul bugetar de a atinge ținta de 4,4%, mult mai dificil în raport cu 2022, deci era mult mai greu de îndeplinit ţinta în 2023 decât în 2022 şi necesita ample pregătiri în avans.

Toate aceste lucruri, combinate cu o construcție eronată de la bun început a bugetului, ne-au dus în situația în care suntem astăzi, în care trebuie să ajungem la un compromis cu Comisia Europeană, un compromis rezonabil în care să luăm măsuri de consolidare fiscală, dar în același timp să avem grijă să menținem o zonă rezonabilă de funcționare a economiei, astfel încât să nu o perturbăm.

Cam aceasta ar trebui să fie perspectiva din care vedem toata această desfășurare a condiționalităților pe care le avem în raport cu Comisia Europeană.

Reporter: Măsurile fiscale “scurse” în presă afectează, practic, tot mediul privat. Mai poate funcţiona sistemul dacă toate aceste măsuri vor fi introduse într-un timp atât de scurt?

Alexandru Nazare: Evident că, dacă ne gândim la predictibilitatea fiscală, măsurile trebuiau să intre în vigoare minim începând cu noul buget. Dar nu suntem într-o situație obișnuită, suntem într-o situație în care trebuie luate măsuri credibile, urgent, din punctul de vedere al Comisiei Europene.

Reporter: Domnul ministru al finanţelor Marcel Boloș a spus la un interviu, oferit acum o săptămână, că oficialii Comisiei Europene i-au spus să facă o trecere graduală, de exemplu, pentru taxarea microîntreprinderilor, iar domnia sa s-a lăudat că va impune pentru microîntreprinderi niște măsuri mai dure decât ce a cerut Comisia Europeană. Este normală această atitudine din partea unui ministru susţinut de PNL?

Alexandru Nazare: N-aș putea să vă răspund în locul domnului Boloș, domnia sa este ministru şi este responsabil de măsurile pe care le ia. În același timp, noi, liberalii, am susținut și în discuțiile interne din partid că nu vrem să avem o perturbare a economiei prin aplicarea acestor măsuri, că scopul de a intra într-o negociere cu Comisia Europeană este de a găsi o variantă care să nu afecteze major industrii care vor face obiectul măsurilor. Ştiu cert că presiunea PNL constantă de-a lungul întregii negocieri a fost pentru menţinerea cotei unice, a cotei de tva, a nivelului impozitului pe profit si pe dividende. Acestea au fost linii roşii impuse de PNL. Dacă acestea rămân neschimbate este în mod clar meritul PNL.

Reporter: Credeți că prin aceste măsuri vom aduce banii la buget pe care și-i dorește actuala guvernare?

Alexandru Nazare: Singurele măsuri prin care poți să aduci exact banii pe care ți-i propui la buget sunt măsurile care privesc restrângerea cheltuielilor. Acolo e o cheltuială clar prinsă în buget. Dacă renunți la ea, economisești suma respectivă.
Altfel toate sumele care trebuie aduse din venituri sunt sume prezumate, sunt, de fapt, niște aproximări. Cu cât reușești să aproximezi mai bine tendința mediului privat de a plăti taxe în plus și a nu găsi căi alternative de a optimiza fiscal într-un fel sau altul, cu cât reușești să atingi punctul acesta, cu atât veniturile respective vor intra la stat. Dar vom vedea în momentul în care avem măsurile prezentate despre ce situație vorbim.

Reporter: Guvernul are în prim plan taxarea mediului de afaceri, deşi iniţial a spus că va începe cu reducerea cheltuielilor bugetare, combaterea evaziunii fiscale şi reducerea pensiilor speciale. 

Alexandru Nazare: Din câte știu eu, sunt prinse măsuri pentru  reducerea cheltuielilor, pentru combaterea evaziunii fiscale și măsuri pe venituri. Cel puțin așa au fost prezentate. Evident că trebuie să vedem ce conține fiecare pachet în parte.
În orice caz, și în privința reducerii cheltuielilor, acesta e un efort comun al guvernului care ar trebui să facă de sus până jos. Cel mai bine știe fiecare șef, fiecare ordonator de credite în parte cum poate să facă economii, astfel încât să nu i perturbe activitatea. Ideal ar fi să ne învățăm din lecția din 2010 si 2012 și să luăm măsuri care să se plieze pe natura fiecărui ordonator de credite în parte, pentru că altfel o să ajungem iar în situația în care o să vedem că anumite instituții şi agenții nu mai pot să își desfășoare activitatea.

Adică aceste măsuri nu ar trebui să fie luate de sus în jos, ci ar trebui să fie luate de jos în sus, ca să fie cu adevărat eficiente.

Salut partea de măsuri de evaziune fiscală. Avem mare nevoie de ele.
Salut orice fel de măsură care ar fi luată pentru optimizarea profiturilor sau externalizarea profiturilor. Și sper ca în pachetul acesta să fie măsuri care să oprească externalizarea abuzivă a profiturilor în zona companiilor multinaționale, pentru că acestea există.

Reporter: Autorităţile susţin că, în ceea ce priveşte măsurile fiscale, au luat în considerare un studiu al Băncii Mondiale.

Alexandru Nazare: Pot să vă spun că acel raport al Băncii Mondiale se bazează pe o modelare a unor date. Deşi e plătit consistent prin PNRR, vreo 400.000 de euro,  acel document nu se bazează pe niște date brute, colectate din ANAF și analizate separat. E vorba doar de o modelare a unor date. Aceasta nu invalidează automat concluziile, dar le-aş privi cu mai multă precauţie. Unele măsuri sunt necesare, faţă de altele am rezerve serioase pe care mi le-am exprimat deja.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre taxa de proprietate pe care vrea să o impună actualul guvern?

Alexandru Nazare: “Taxa” pe proprietate în formula descrisă este propusă de PSD şi este tehnic inaplicabilă. Mai mult, în formula despre care s-a vorbit public, nu este o taxă, ci un impozit nou, neobișnuit. Vorbim de un impozit care corelează valoarea proprietății cu cuantumul impozitului, în sensul în care, peste pragul de 500 de mii de euro, se instituie o obligație nouă de plată. Măsura nu e socialistă, este comunistă. Ca să nu mai spun că are o nuanță de progresivitate foarte importantă pentru că, practic, ea discerne între anumite tipuri de proprietăți și altele și stabilește că ce depășește 500 de mii de euro – dar nu știm în ce formă de evaluare – reprezintă un lux. Cum evaluăm luxul? Cum evaluăm tehnic proprietăţile în comun? Cum se va aplica efectiv, lăsând la o parte simpla retorică împotriva “bogaţilor”.

Aici putem argumenta că o persoană din clasa medie, care achiziționează o locuință, indiferent de modul achiziției, şi mai moștenește şi o locuință, eventual într-o zonă centrală, în provincie sau chiar în București, poate foarte aproape se apropie de acest cuantum de 500.000 de euro, ceea ce, la 1% impozit, l-ar obliga la o plată de peste 5.000 de euro pe an.  Putem extrapola exemplul şi la vârstnici – dacă au o casă cumpărată şi mai au prin moștenire o proprietate relativ centrală, se pot apropia de cei 500 de mii de euro, așa cum sunt prețurile acum, şi ar trebui să plătească 5000 de euro pe an. Poate că mulți dintre ei ar fi obligaţi să îşi vândă din proprietăţi.

O astfel de măsură, pe lângă faptul că împarte românii în bogați și săraci – şi nu avem nevoie să alimentăm tensiuni sociale noi acum – poate forţa cetăţenii să-și vândă proprietățile. Adică este exact antiteza patriotismului economic.
Ca să nu mai spun că, dacă din perspectivă liberală, noi, liberalii, nu avem cum să fim de acord cu aşa ceva – proprietatea e sfântă pentru liberali.
În plus, nu avem niciun fel de motiv să cedăm la orice fel de propunere progresivistă, pentru că eu înțeleg nevoia de a colecta mai mult din zona de proprietate persoane fizice, dar acest lucru se poate face şi fără să împarţi românii în bogaţi şi săraci şi fără să pui astfel de taxe exorbitante.

Trebuie să ne uităm care este regimul în Europa, care sunt posibilitățile noastre de a evalua corect.
Plus că se vorbeşte şi de taxe noi la mașinile peste 75.000 de euro. Şi aici sunt o grămadă de întrebări legate de modalitățile de calcul.
Eu cred că va fi foarte greu de pus în aplicare, mă gândesc la norme.
Din punctul meu de vedere, ca o chestiune de principiu, PNL nu are cum să fie de acord cu un impozit pe proprietate, un impozit nou, progresiv, legat de avere. Este o linie roșie pe care PNL nu are cum să o depăşească.
În ciuda faptului că conștientizăm că este nevoie de aceste măsuri, că e clar că trebuie să salvăm România din situația de a pierde fondurile europene, totuși, măsurile trebuie foarte bine gândite, iar acest pachet, din punctul meu de vedere, trebuia să aibă o amprentă liberală. Amprenta liberală însemna să nu se intre în aceste zone unde e clar că PNL are o problemă fundamentală, iar proprietatea este una dintre aceste chestiuni.

Noi nu putem să stăm pasivi când vine vorba de impozitul progresiv. PSD știe clar că PNL nu acceptă sub nicio formă un impozit progresiv sau orice alte măsuri care pot să fie asimilate cu filozofia progresivă de impozit atâta timp cât avem o cotă unică care este sub- exploatată. Doar după ce cota unică va ajunge să fie totalmente exploatată, dupa ce vom avea digitalizare reală, doar atunci putem discuta de măsuri suplimentare, dar în niciun caz de un impozit progresiv, pentru că nu ne ajută impozitul progresiv. România a crescut în 20 de ani cu această cotă unică.

Argumentul că multe alte state europene nu au cotă unică e valid. E adevărat că multe nu au o cotă unică, dar nici nu au nevoia de investiții pe care o are România astăzi și în viitorii ani.

Statul român, cu toate fondurile europene, nu va fi singur capabil să investească în economie într-un ritm accelerat, pentru că vedem și astăzi – în ultimii trei ani de zile nu am sărit de aproximativ 5% investiții indiferent cât ne-am propus. Atât putem în momentul de față. Evident, trebuie să facem mai mult, să vedem cum putem să depășim această limită, cum să prioritizăm şi să creştem calitatea investițiilor. Dar ai nevoie de investiții străine ca de aer. Și atunci cum le atragi? Principalul argument era sistemul de impozitare, un sistem predictibil bazat pe cota unică.

Principalele argumente ale tuturor celor care au investit și a celor care erau interesați să investească în România se legau de acest sistem de impozitare pe care îl aveam. Eu zic că ar trebui să fim foarte atenți, să protejăm acest sistem şi nu stricăm un avantaj urias competitiv pe care îl avem și la care se uită se uită investitorii în momentul de faţă.

Reporter: Ce ne puteţi spune de negocierile pentru aceste măsuri? Public au apărut mesaje că PNL s-a predat PSD prin acceptarea acestora.

Alexandru Nazare: Eu vreau să cred că PNL a fost un factor de echilibru şi de protecţie a cotei unice, a cotei de TVA la 19% şi a actualului sistem de impozitare în ansamblu. Sper ca măsurile finale, când vor fi publicate, să demonstreze această teză, să arate că PNL a protejat România de derapajele socialiste.

E adevărat că măsurile s-au discutat într-un cerc foarte restrâns din coaliție, dar să nu uităm că este vorba de o negociere pe mai multe paliere.

Este vorba de un palier intern, care se referă la oferta noastră către Bruxelles – ce introducem în această ofertă, cu ce măsuri credem noi că am putea să mergem la Bruxelles și să nu afecteze major economia și, pe de altă parte, este și ce vrea Bruxelles și cum se desfășoară negocierile cu experții de la Comisie și cu palierul politic din CE. Vorbim de o negociere complexă.
Să spui că PNL a acceptat pachetul de măsuri este prematur, pentru că încă nu știm despre ce e vorba. O evaluare în sensul succesului sau insuccesului negocierii se poate face în momentul când vom avea măsurile publicate în transparenţă.
Să presupunem că obținem un punct în plus la deficit. Dar cu ce preț? Cu ce costuri pentru România?
Evaluarea succesului negocierii s-ar putea face în momentul în care ai toate informațiile pe masă – contra unui număr de măsuri pe care le știm, am obținut o derogare de un procent anul acesta, dar nu e vorba doar de anul acesta, că în negocieri intră și 2024 şi 2025, e mult mai complexă negocierea.
Dar să spunem că am am obținut un procent în plus. Trebuie să vedem și ce măsuri aplicăm pentru asta. Adică să nu fie prețul pe care România îl plătește pentru acest procent în plus mult prea mare – să fie un preț suportabil. Și gradul de suportabilitate îl poți avea în momentul dialogului cu industria.
Dacă ai industrii care spun că vor avea scădere 30%, în mod clar vei avea venit mult mai mic pe industriile respective. Nu acum, în 2023, ci şi în 2024 şi 2025. Chiar poți să faci o estimare că acele industrii se vor restrânge semnificativ dacă vor avea o contracţie de piaţă de 25-30%.
De aceea, etapa de consultare e foarte importantă și etapa în care poți face amendamente este la fel de foarte importantă.
În plus, procedura de asumare a răspunderii este o procedură rigidă, de care ne amintim din momentele 2010 – 2012 când aveam coaliții fragile care voiau să impună anumite tipuri de măsuri, nu aveau majoritatea necesară și mergeau cu procedură de asumare a răspunderii. Dar acum nu avem o coaliție fragilă, ci o coaliție solidă.
Ca atare, practic toată zona de dezbatere, de amendamente, se va limita la Guvern, nu la Parlament. Eu sper să fie suficient timp de consultare din momentul publicării până în momentul declanșării procedurii, dacă se va hotărâ că aceasta e procedura până la final.

Reporter: Ce ne puteţi spune de negocierile de la Comisie referitoare la pensiile speciale?

Alexandru Nazare: Ministrul Adrian Câciu se află într-o postură extrem de dificilă. În mod clar nu se bucură de o mare credibilitate în ochii Comisiei, după toată discuția fiscală în care suntem astăzi. Adică este clar că e mult mai greu să negocieze din postura nouă pe care o are decât alţi miniştri, pentru că, practic, a condus toate negocierile legate de fiscalitate până acum. Și mie mi- e greu să cred că cei de la Comisie nu știu acest lucru.
Eu cred celor de la Comisie li s-a explicat decizia ICCJ referitoare la pensiile speciale și implicațiile ei în profunzime. Și cred că, o dată aceste lucruri explicate, se va ajunge la un compromis rezonabil, care să ne salveze fondurile. Nu pot decât să sper că discuțiile care s-au petrecut în acest fel.

Reporter: Premierul Marcel Ciolacu şi ministrul finanţelor Marcel Boloş au susţinut, în timpul vizitei de la Bruxelles şi după, că situaţia în care ne aflăm se datorează implicaţiilor războiului din Ucraina – creşterea preţurilor la energie, cheltuielile cu refugiaţii şi creşterea bugetului apărării. Cât ne-a afectat acest război? De ce nu recuperăm banii de la Comisie?

Alexandru Nazare:  România a avut de acoperit niște costuri legate de războiul din Ucraina. Nu toate aceste cheltuieli sunt evidențiate pe bugetul de stat, au fost multe cheltuieli neprevăzute, dar si multe venituri nerealizate.
Din punctul meu de vedere, orice fel de cheltuială neprevăzută – vorbesc aici de o magnitudine mult mai mare decât cele trei enunțate – ar trebui trecute în prezentarea către Comisie. Iar aici România nu ar trebui să facă niciun fel de concesii, pentru că, la momentul adoptării traiectoriei fiscal- bugetare, nu aveam nici criză energetică şi nici nu aveam război la graniţă.

Nici măcar în Pactul de Stabilitate și Creștere nu se prevede războiul sau o situație de război ca atare. E adevărat că în anumite situații de criză se pot cere derogări. Şi este justificat să cerem derogări. Pentru că războiul cu Ucraina ne- a afectat în multe alte moduri, mult mai subtil si profund decât cele trei enunțate mai sus.

În primul rând ne- a afectat pentru că ni s- au diminuat investițiile. Apetitul de investiții în zonă a scăzut. Indiferent ce arată cifrele, un război în proximitate – și uitați-vă ce se întâmplă cu dronele și știrile legate de România – toate aceste lucruri descurajează investițiile, care implicit înseamnă venituri mai mici.

În al doilea rând dobânzile. Este  clar că avem dobânzi mai mari la care ne împrumutăm și din cauza faptului că avem un război la granițe, că riscul este crescut – avem o primă de dobândă suplimentară si din acest motiv.

În al treilea rând  – creșterea prețurilor la energie. Chiar dacă au fost compensate, sunt cheltuieli neprevăzute în traiectoria fiscal-bugetară iniţială.

În momentul când Comisia a adoptat o traiectorie fiscal- bugetară pe patru ani, toate aceste evenimente nu existau în prognoza europeană. România trebuie să spună răspicat la Bruxelles că sunt multiple situații neprevăzute care au afectat bugetul României, dar mai degrabă economia în ansamblu, situaţie care reclamă o rediscutare în ansamblu a traiectoriei fiscal-bugetare, ceea ce înseamnă o nouă traiectorie și nu amânarea doar cu un an, ci poate chiar cu doi ani a acestei traiectorii, astfel încât măsurile să nu fie abrupte și să nu afecteze economia, pentru că trebuie să ținem cont și de stabilitatea socială.

Știm foarte clar că sunt provocări imense în acest moment legate de faptul că România e unul dintre pilonii flancului de est și nu cred că își permite nimeni la Bruxelles în acest moment, pe un calcul pur contabil sau fiscal, să genereze noi nemulțumiri sociale destabilizatoare.

Reporter: Din informaţiile dvs, domnul ministru Boloş a prezentat Comisiei Europene toate aceste lucruri în negocieri?

Alexandru Nazare: În mod clar domnul ministru a stabilit în coordonare cu primul ministru o strategie. Evident premierul este cel care validează, coordonează această negociere şi are ultimul cuvânt de spus.

În discuțiile informale pe care le-am avut şi la ultimul BPN – care e de fapt și singurul BPN din ultimele două luni  – în care s-a tratat această problemă – ministrul ne-a dezvăluit doar anumite elemente ale acestei strategii. La BPN, domnul Boloş ne-a menţionat trei măsuri. Noi știm că sunt mult mai multe “pe surse” – vorbim de peste 40 de măsuri, dar nu știm care sunt.

Vom putea face o evaluare reală a negocierii după publicarea întregului pachet.

Reporter: Domnul ministru Boloş a spus că România poate să intre în incapacitate de plată dacă reducerea deficitului, legea pensiilor și reforma salarizării se aplică simultan. Cum comentaţi?

Alexandru Nazare: Pesemne a vrut să tragă un semnal de alarmă că, pentru România, este foarte greu să implementeze laolaltă toate aceste trei reforme. Eu cred că menționarea incapacității de plată a fost o imprudenţă. Nu poți să vorbești despre incapacitate de plată ca ministru de finante în funcţie, pentru că toate agențiile de rating, Comisia Europeană, instituțiile financiare internaționale citesc cu foarte mare atenție orice declarație a ministrului de finanţe. Eu cred că mai degrabă a vrut să tragă un semnal de alarmă că e o situaţie foarte provocatoare pentru buget, dar în niciun caz nu cred că poate fi vorba de o incapacitate de plată.

Incapacitatea de plată este o chestiune extrem de gravă. În plus, în ciuda faptului că avem un deficit mărit și în ciuda faptului că prognoza de deficit este mult peste așteptări, să intri în incapacitate de plată e cu totul altceva. E mult mai grav.

Eu nu cred că ministrul Boloş nu s-a referit la incapacitate de plată prin aceste declaraţii.

Reporter: Vom avea nevoie de un acord cu FMI  în următorii ani?

Alexandru Nazare:  Se fac niște analogii între criza precedentă și actuala criză. Dacă în criza precedentă am avut un acord cu FMI, evident că acum toată lumea întreabă dacă vom apela la FMI.

Situația României este totuși mult schimbată în acești 10 ani de la ultima criză. Vorbim un PIB care este cel puțin dublu și mai mult decât dublu, de la 800 de miliarde la aproape 1.700 de miliarde. Eu cred că această situație bugetară cu provocări mari poate fi gestionată și fără un acord, fie el cu Comisia, nici nu vreau să mă gândesc la Fondul Monetar.

E adevărat că trebuie să fim foarte atenți și la reziliența pe care o avem în condițiile apariției unor crize internaționale. Economiile europene sunt în decelerare, inclusiv  economia românească. S-a văzut foarte clar decelerarea de la un trimestru la altul. De aceea, riscul de recesiune despre care vorbesc mulți analiști e un risc care trebuie luat în calcul în cazul în care, evident, apar niște schimbări bruște de direcție.

Eu nu cred că suntem astăzi în situația în care să discutăm despre acorduri cu FMI sau cu Comisia. Dar pe de altă parte, nici nu cred că ar trebui să neglijăm gravitatea situației în care ne aflăm. E clar că e o situație care reclamă măsuri. Gândiți- vă la un singur aspect – un  procent în plus la deficit înseamnă încă trei miliarde de euro de împrumutat în următoarele trei luni.

Vă dați seama că va fi o presiune mare pe trezorerie să se organizeze astfel încât să atragă aceste sume suplimentar, pe lângă sumele pe care oricum trebuia să le atragă în această perioadă. Şi  evident că nu le poți atrage la niște dobânzi bune, când toată lumea știe că România are nevoie de acești bani până la sfârşitul anului.

Acest procent în plus la deficit e un procent care vine cu niște costuri. Şi dobânzile de astăzi pe care le plătim în jurul a șapte la sută nu sunt deloc dobânzi mici. Sunt dobânzi importante. Noi am ajuns anul trecut la 6 miliarde de euro pe an cost de dobândă. Anul acesta, în mod cert, vom depăși 6 miliarde de euro pe an.
Vorbim de 6 miliarde de euro pe an numai costul dobânzilor – este cea mai mare sumă plătită de România vreodată după Revoluție. Și așa cum stau lucrurile, dacă nu acționăm, se va transforma în cost fix cel puțin în perioada următoare, ca să nu zic pe termen mediu.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre impozitarea băncilor?
Alexandru Nazare: Am auzit zvonul acesta legat de impozitarea băncilor – impozitarea profiturilor speculative din zona bancară. Cred că este extrem de periculos chiar și pe surse să discutăm despre asta fără o dezbatere, fără o discuție foarte serioasă internă și o discuție cu BNR.

Am avut exemplul Italiei, care la câteva zile după ce a aprobat o impozitare foarte importantă pentru bănci, s- a răzgândit pentru că au scăzut acțiunile brusc.

Mi- e greu să cred că am putea face asta, în condiţiile în care guvernul a îmblânzit  sensibil taxarea, la începutul anului,  pe profiturile speculative ale marilor companii din energie, deşi vorbeam de o obligaţie europeană. Vă amintesc că taxa aceea a fost redusă drastic de guvern. Mă bucur totuși că, în urma amendamentului pe care l-am depus în numele PNL, România a obținut totuși 300 de milioane de euro, pentru că putea să nu obțină nimic în raport cu 1,4 miliarde de euro. Acele 300 de milioane de euro au diminuat cresterea deficitului în această vară.

Dar, cum ar fi fost dacă România avea acum peste 1 miliard de euro , adica 5 miliarde de lei, încasaţi pe 25 iunie anul acesta? Cum ar fi arătat deficitul României astăzi dacă statul român ar fi încasat încă aceste 5 miliarde la 25 iunie?