* “Inițial, operatorii ar fi trebuit să își recupereze investițiile în 7-8 ani, iată că au trecut aproape 10 și investitorii au în continuare pierderi masive, sunt departe de un break even point. O parte din investitorii străini și-au cerut dreptatea la ICSID, sunt deja acolo 4 procese pe rol cu zeci de investitori”.

* “Dacă capacitățile instalate actuale au probleme mari de solvabilitate și risc de faliment, este absolut hilar să ne gândim la investiții noi”

*”Prevederea prin care DOAR producătorii curați sunt supraimpozitaţi cu 80% trebuie abrogată de urgență. Cu această prevedere în vigoare, marea majoritate a investițiilor noi sunt puse pe hold, cu risc de a fi anulate”.

*”Aș putea spune că criză actuală va avea, pe termen lung, și o parte bună: ne va trezi la realitate!”

* Interviu cu domnul Martin Moise, PrimVicepresedinte PATRES

Cum apreciați investiţiile în zona de regenerabile în acest an în România, comparativ cu anii precedenți? Dar faţă de alte zone de producţie de energie?

Martin Moise: Din păcate, începând cu anul 2016, când schema de sprijin cu certificate verzi s-a încheiat pentru noi participanți, nu mai putem vorbi de investiții noi în sectorul energiei regenerabile – cel puțin în capacități mari. Pe fondul deselor schimbări de legislație aferente respectivei scheme de sprijin, capacitățile existente suferă și investitorii nu reușesc să își recupereze investițiile. Iar pentru investiții noi pur și simplu nu există mecanismele necesare care să stimuleze apariția lor. Despre alte surse de producție, nu cred că are sens să discutăm, vedem cu toții ce se întâmplă sau nu se întâmplă, la Iernut, de exemplu.

O mică excepție vine din zona prosumatorilor, unde prin intermediul programului Casa Verde Fotovoltaice, în acest an s-au construit circa 10.000 de mici instalațîi pentru uz casnic. Însă este mult prea puțin față de ce s-a promis, programul a avut de la bun început nenumărate carențe. Ar fi trebuit să avem azi peste 100.000 de prosumatori, nu dosare respinse de AFM pe motiv de acte expirate și alte blocaje birocratice. Așteptăm acum forma nouă a ghidului de finanțare anunțată de Ministerul Mediului și sperăm că s-a învățat ceva din greșelile trecutului.

De asemenea, vedem o oarecare efervescență și în cazul prosumatorilor persoane juridice, în anumite cazuri în care producția sistemelor merge aproape în integralitate în autoconsum, acestea pot fi considerate la grid parity și atunci  apar pe cale naturală.

Care este opinia dvs/PATRES despre Green Deal și implicațiile pentru România? Cum vedeți viitorul regenerabilelor în România?

Martin Moise: Este cred destul de evident pentru toată lumea că  toți vom trebui să facem eforturi considerabile pentru a reduce amprenta de carbon în absolut toate activitățile. În accepțiunea nostra, Green Deal este o oportunitate imensă pentru România. Ce remarc, cu părere de rău, este că ne pregătim de zor – ca țară – să îi ratăm startul. Se pare că pentru autorități Green Deal și regenerabile sunt o corvoadă, o temă dată de birocrații de la Bruxelles.

Recenta reglementare prin care veniturile producătorilor din surse regenerabile sunt supraimpozitate, în timp ce producătorii poluanți sunt exceptați, este grăitoare în acest sens. Constat și nu pot să înțeleg cum politicienii  au o problemă cu energia regenerabilă, nu o înțeleg, o văd ca sursă tututor relelor din sistemul energetic. În schimb, populația vede lucrurile altfel și avem o ruptură evidentă aici. Dar nu poți acoperi valurile cu nisip, însă eu unul sunt optimist: Green Deal va fi implementat și în România, fie că autoritățile vor, fie că nu vor. Pe fondul prețurilor în creștere accelerată, singura soluție de a avea energie la prețuri rezonabile o reprezintă tot sursele regenerabile.

Planul național publicat de Ministerul Energiei angajează România la instalarea unei capacități de 6,9 GW de energie verde până în 2030, în plus față de cei 4,5 GW deja instalați. Credeți că vom reuși să ajungem la această capacitate? La cât se vor ridica investiţiile pentru a ajunge la acest nivel? 

Martin Moise: Planurile momentan par optimiste, pe hârtie. Cred că realitatea ne va surprinde în final, iar capacitățile instalate vor fi în realitate și mai mari. România, prin abundența resursei, are din nou șansa de a deveni un exportator net de energie, iar dacă va ști în următorul timp să ridice barierele pe care singură și le-a pus, atunci și investițiile vor începe să fie realizate. Dar pentru asta e nevoie de un efort mare de a repara tot ce s-a stricat în ultimii ani. Din păcate, începem cu stângul și acest val doi de investiții…date fiind noile reglementări în defavoarea producătorilor de energie din surse regenerabile.

Cum apreciați schemele de ajutor pentru regenerabile oferite până acum de autorități?

Martin Moise: În ultimii ani s-a discutat mult prea mult despre acest subiect, care aș spune că – între timp – a devenit extrem de neplăcut. Statul Român are o problemă fundamentală de coerenţă și predictibilitate legislativă. Schema cu certificate verzi a fost inițial ușor prea generoasă – probabil dintr-un entuziasm la un moment în care capacitatea în regenerabile era zero. Din păcate, în momentul în care investițiile au fost făcute, respectiv investitorii au pus pe masă circa 8 miliarde de EURO, concretizate în cca 5 GW de capacități noi, autoritățile au început să amputeze major schema – ultima dată chiar recent prin legea 259/2021.

Inițial, operatorii ar fi trebuit să își recupereze investițiile în 7-8 ani, iată că au trecut aproape 10 și investitorii au în continuare pierderi masive, sunt departe de un break even point. O parte din investitorii străini și-au cerut dreptatea la ICSID, sunt deja acolo 4 procese pe rol cu zeci de investitori. Toată lumea este nemulțumită, nu numai că nu poți schimba regulile în timpul jocului, este inadmisibil să ajungi la falimente în cadrul unei scheme de ajutor de stat. Ce fel de ajutor mai e acesta? Decidenții trebuie să înțeleagă că predictibilitatea și stabilitatea sunt esențiale pentru investitori. Nu întâmplător nu s-au mai făcut noi investiții după 2016, investitorii nu mai au încredere. Aceste greșeli trebuie corectate. Dacă capacitățile instalate actuale au probleme mari de solvabilitate și risc de faliment, este absolut hilar să ne gândim la investiții noi! Cine să le facă?

Cum credeți că ar trebui să ajute autoritățile impulsionarea producției de energiei din regenerabile? La cât se ridică o investiție medie în regenerabile?

Martin Moise: Autoritățile trebuie, în primul și primul rând, să asigure predictibilitate legislativă. Din perspectiva noastră este greu să vorbim de investiții noi atât timp cât cele existente sunt masiv afectate. Viabilizarea centralelor existente este primul pas.

În al doilea rând, trebuie sprijinit masiv prosumatorul, în mod special consumatorii casnici și cei industriali mici. Înainte de a instala panouri fotovoltaice pe terenuri agricole de bună calitate, trebuie să ne uităm la acoperișuri – avem suprafețe enorme neutilizate. Legea privind modul de compensare al energiei livrate de prosumatori necesită îmbunătățiri, iar noi, ca PATRES, susținem compensarea cantitativă la prețul de retail, megawatt pe megawatt.

Totodată, pentru investiții noi de mare capacitate trebuie tratate de urgență următoarele aspecte:

• Legea energiei să fie ajustată în sensul reglementărilor europene. Este inadmisibil să nu poți semna contracte de tipul PPA și să fii obligat să vinzi pe OPCOM doar profile de livrare fixe și cu cantitate constantă. Sursele regenerabile sunt prin natură lor fluctuante. Sunt o serie de directive și regulamente europene pe care România nu le-a integrat în legislația națională. Deja întârzierile sunt foarte mari!;
• Legea terenurilor agricole pune mari piedici în faza de dezvoltare. Se impune o excepție pentru investițiile în orice fel de capacități de energie (nu doar regenerabile);
• Costul cu dezechilibrele – în România producătorii din regenerabile plătesc cele mai mari costuri din toată Uniunea Europeană pentru diferențele între prognoza și livrarea efectivă;
• Clarificarea cadrului de reglementare pentru stocare – recent Transelectrica a pus în dezbatere publică o normă tehnică pentru stocare care de-facto spune că de fapt nu putem face stocare în cadrul centralelor existente – ceea ce este complet absurd!
• Trebuie demarate investiții masive în rețele care să permită evacuarea energiei;
• Nu în ultimul rând prevederea prin care DOAR producătorii curați sunt supraimpozitaţi cu 80% trebuie abrogată de urgență. Cu această prevedere în vigoare, marea majoritate a investițiilor noi sunt puse pe hold, cu risc de a fi anulate.

Poate fi compensată energia pe cărbune cu energie regenerabilă?

Martin Moise: În ultimii ani s-a creat o falsă dezbatere cărbune vs regenerabile. Profund greșit. Azi cele două surse sunt complementare, nu putem închide capacitățile pe cărbune pe loc fără să punem ceva în schimb. Pe termen mediu, maxim 2030, pe măsură ce și tehnologia evoluează, cărbunele va fi complet înlocuit. Momentan este greu de imaginat un sistem 100% bazat pe regenerabile. Dar și acum 15 ani era greu de imaginat că vom avea în România cel mai mare parc eolian de pe uscat din Europa. Trebuie să ieșim din logica conflictuală și să începem să construim. Dacă anul acesta am fi avut în sistem 2000 MW în plus de fotovoltaice, cărbunele tot atât ar fi produs, în schimb importul ar fi fost mult mai mic, pe alocuri s-ar fi transformat în export, iar prețul energiei ar fi fost  mai suportabil.

Cum apreciați relația industriei de regenerabile cu sistemul bancar? Sunt băncile dispuse să dea credite pe acest segment de piaţă? 

Martin Moise:  Băncile, prin natura lor, au nevoie de stabilitate și predictibilitate pe termen lung pentru a oferi credite, mai ales pentru investițîi cu CAPEX și durata de viață mare. România stă foarte prost la capitolul acesta, iar energia regenerabilă ani de zile a fost pe lista roșie a băncilor.

Care considerați că sunt zonele propice dezvoltării producției de energie regenerabilă în România?

Martin Moise: Aproape peste tot în țară se pot instala surse regenerabile. În Dobrogea și parte din Moldova avem vânt, în Bărăgan avem paie care ard pe câmp degeaba, în toată țară însorirea este net superioară față de Germania care are o capacitate impresionantă în fotovoltaice.

Care este opinia dvs cu privire la criză actuală de pe piața energiei de la nivel mondial? Dar din România? Care sunt cauzele?Cum vedeți ieșirea din această criză?

Martin Moise:  Criza de energie este cauzată de doi factori în toată Europa:

• cererea de energie mai mare față de ofertă – reamintesc pe această cale că România este un stat net importator de energie de doi ani, deci este într-o situație și mai defavorabilă față de alte țări – se vede acest lucru și în preț.
• creșterea accelerată a prețului gazului pe motive geopolitice care a schimbat producătorul marginal, respectiv producătorul din gaze naturale a înlocuit cărbunele ca fiind producătorul cel mai scump care stabilește prețul de închidere al pieței.

Soluția este una singură. Urgent construcția de capacități noi!!

Ce ar trebui să facă autoritățile din România că să atenueze efectele acestei crize atât pentru populație, cât și pentru companii?

Martin Moise: România, prin adoptarea Legii 259/2021, tocmai a amplificat criza foarte mult. Furnizorii de energie și gaze naturale vor da faliment pe capete. La sfârșitul iernii, piața concurențială din România va fi în suferință și riscăm  să ne întoarcem la oligopolul celor câțiva furnizori impliciți.  Asta dacă nu pleacă și unii dintre ei. Reîntoarcerea la monopol va avea consecințe grave pe termen lung, și nu, nu vom avea un preț mai mic!

Supraimpozitarea surselor curate de producție va duce la insolvențe și falimente, închideri de capacități existente și sistarea investițiilor noi, fix acum când avem nevoie urgență de orice megawatt!

Pe de altă parte soluții care să nu distorsioneze piața sunt foarte dificil de adoptat. Personal, eu aș fi optat pentru reducerea la 0 a TVA în cazul consumatorilor casnici pe perioada iernii. Ar fi fost mult mai simplu de implementat și distorsiunea în piață mult mai mică. În paralel, programul AFM de sprijinire a populației care dorește să devină prosumator ar trebui simplificat și continuat, cu cea mai mare viteză, cu alocări bugetare suplimentare. O idee bună ar fi putut fi și extinderea acestui program pentru asociațiile de proprietari, pentru acoperișurile blocurilor. Indirect venitul obținut ar fi redus factură tuturor locatarilor din bloc.

Pentru companii lucrurile sunt ușor mai complicate. Exceptarea de la plata unor taxe pare la prima vedere o măsură utilă, doar că ea dacă va fi implementată deficitar, neclar și cu întârziere –  va face mai rău.

Companiile trebuie sprijinite financiar să investească în eficientă energetică și în producția proprie de energie din surse regenerabile.

Un lucru este cert și de necontestat: întotdeauna cel mai ieftin megawatt va fi cel pe care nu îl consumi!

De ce Legea privind respectarea standardului NZEB (Nearly Zero Energy Buildings) la construirea clădirilor noi nu se respectă în România?

Martin Moise:  Din păcate din același motiv pentru care în România în general nu se respectă legile. Este în ADN-ul acestui popor să încerce „să se descurce” să „găsească o portiță”. Și orice lege are întodeauna o portiță. E modul nostru de face lucrurile.

Dar pentru a încheia într-un ton optimist, până la urmă cetățenii vor constata singuri că e mai util pe termen mediu și lung să construiești eficient energetic. Te costă mai puțin. În următorii câțiva ani vom vedea o efervescență uriașă în aceast domeniu. Românii  își vor dori costuri mai mici și independență energetică și vor acționa în consecință.  Aș putea spune că criză actuală va avea, pe termen lung, și o parte bună: ne va trezi la realitate!