• “Cererea de electricitate va crește, impulsionată de adopția vehiculelor electrice, a pompelor de căldură, dar și ca efect al electrificării masive a sectorului încălzirii”

• “Modernizarea rețelelor este extrem de importantă pentru accesul sporit la energie al investitorilor, ceea ce înseamnă încurajarea apariției de noi unități de producție, mai multe fabrici, noi locuri de muncă și contribuții mai mari la bugetele de stat”

• “Eșecul de a asigura un cadru de reglementare predictibil, clar, favorabil și stimulativ riscă să alunge capitalul spre piețele altor state care au înțeles importanța infrastructurii energetice”

• Interviu cu domnul Volker Raffel, CEO E.ON România

Energia este un segment important pentru economia României. Cum poate contribui aceasta, în opinia dvs, la creşterea PIB?

Volker Raffel: Există o corelație strânsă între creșterea economică și consumul de energie: nu există țări bogate cu un consum redus de energie. De aceea, România are nevoie de o direcție clară în ce privește dezvoltarea sectorului energetic, care să pună accent pe stimularea investițiilor în rețele.

Investiții nu înseamnă doar înlocuirea unor stâlpi, linii electrice și echipamente vechi de 30-40 de ani, ci o transformare profundă, fără precedent a întregului sector, astfel încât să facă față evoluțiilor viitoare.

De aceste investiții vor depinde nu doar satisfacția consumatorilor și starea sistemului energetic, ci și performanța macro-economică a României.

Rețelele de electricitate și gaze naturale din România necesită investiții anuale suplimentare de aproximativ 1,1 miliarde EUR/an, potrivit studiului Valorem, realizat pentru Federația ACUE. Dacă vom reuși să investim aceste sume, România poate beneficia de un impact economic anual, direct și indirect, de până la 10,6 miliarde EUR.

Impactul acestor investiții asupra costului plătit de clienți va fi unul nesemnificativ, de doar 1 ban/kWh, ceea ce ar însemna o creștere de 0,67% a prețului final, în acest an. La nivelul anului 2030, după cinci ani de investiții continue, vom ajunge la un impact adițional în costul plătit de clientul final de numai 5 bani/kWh, așadar impactul în factură va fi de 3%. Tariful de distribuție este format din mai multe componente, care pot crește sau scădea în timp, însă impactul investițiilor suplimentare nu este mai mare decât acesta.

Este însă foarte important de subliniat că 95% din aceste sume impresionante investite adițional vor merge către firmele românești, deci acești bani vor rămâne în țară și vor contribui la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă.

Întârzierile în plan investițional nu doar că împiedică tranziția energetică, dar împiedică și creșterea economică. Cu cât întârziem mai mult, cu atât vom risipi mai mulți bani pe viitor și vom rata oportunități. Mă refer la ratarea unor oportunități economice strategice, precum reindustrializarea, creșterea sectoarelor economice ale viitorului, dar și la riscul alinierii deficitare la obiectivele UE (inclusiv pentru electrificare și energie curată) și compromiterea securității energetice.

De aceea, cred că viitorul României se bazează pe deciziile care se iau acum.

Ce industrii pe orizontală/verticală pot fi impulsionate prin investițiile în infrastructura energetică? Cum poate ajuta energia la reindustrializarea României și la creșterea competitivității?

Volker Raffel: Reindustrializarea necesită resurse energetice disponibile, stabile, accesibile și prietenoase cu mediul. Iar rețeaua de distribuție este coloana vertebrală esențială pentru transportul energiei necesare creșterii economice.

Schimbările structurale ale economiei și utilizarea surselor regenerabile vor determina creșterea consumului de energie în industrie. În general, cererea de electricitate va crește, impulsionată de adopția vehiculelor electrice, a pompelor de căldură, dar și ca efect al electrificării masive a sectorului încălzirii.

Iată, deci, dezvoltări care depind esențial de investițiile în modernizarea rețelelor de distribuție. Dar lucrurile merg mult mai departe. Așa cum o indică studiul Valorem, impactul investițiilor în rețele se va regăsi la nivelul unor industrii precum procesarea metalelor, materiale de construcții și petrochimie, dar și asupra unor industrii emergente, precum AI, cloud și centre de date, care se bazează puternic pe surse de energie fiabile.

Mai mult, modernizarea rețelelor este extrem de importantă pentru accesul sporit la energie al investitorilor, ceea ce înseamnă încurajarea apariției de noi unități de producție, mai multe fabrici, noi locuri de muncă și contribuții mai mari la bugetele de stat.

Costurile de racordare la rețea și predictibilitatea prețurilor sunt cruciale pentru ca firmele să își poată planifica investițiile și activitățile. Iar dacă rețeaua este modernă și solidă, costurile de racordare devin mai mici pentru investitorii din industrie. De asemenea, cu mai mulți utilizatori în rețea va scădea și tariful de distribuție.

Un timp mai scurt pentru obținerea avizelor pentru proiectele de energie regenerabilă și infrastructură energetică poate contribui la scăderea costurilor de producție a energiei electrice.

Iar dacă toată această energie verde va putea fi preluată integral și în siguranță de rețele solide și moderne pentru a ajunge acolo unde este nevoie de ea vom vedea chiar și o ieftinire a electricității.

Cum pot crește investițiile in infrastructura energetică a României? Ce ar trebui să facă autoritățile pentru a impulsiona aceste investiții pentru a asigura securitatea energetică?     

Distribuitorii au investit în ultimii ani sume semnificative în rețele – doar în cazul E.ON fiind vorba despre mai mult de 2 miliarde de euro de la privatizare – și au îmbunătățit considerabil indicatorii de calitate, cum ar fi, de exemplu, cel privind durata întreruperilor.

Dar apar noi tehnologii care necesită o actualizare și este foarte clar că aceste investiții în infrastructura energetică trebuie accelerate. Sunt însă necesare stimulente adecvate pentru ca operatorii de distribuție să facă investiții care abordează în mod proactiv evoluția așteptată a pieței, privind dincolo de nevoile imediate.

Când a început criza energetică, am prezentat public pașii necesari din punctul meu de vedere.

Trebuie să ieșim din criză prin investiții.

Trebuie să începem investiții mari în energie regenerabilă și, în paralel, în rețeaua de distribuție.

Trebuie să creștem și capacitățile de producție de gaz și de centrale electrice dispecerizabile.

Și am menționat că sursele regenerabile au cel mai scurt interval de timp pentru a produce un impact vizibil în calmarea prețurilor. Acest lucru îl vedem astăzi.

Au existat multe îndoieli cu privire la faptul că numărul prosumatorilor va crește atât de mult și, prin urmare, nevoia de a accelera investițiile în rețea a fost subestimată în cadrul de reglementare. Este de înțeles să nu dorești să investești prea mult fără să știi sigur dacă este cu adevărat nevoie, dar acum suntem în întârziere și vom vedea din nou probleme în sistemele noastre imediat ce începe să strălucească soarele – acum trebuie să recuperăm timpul pierdut. Chiar dacă Pactul Verde va fi mai puțin „verde”, creșterea propusă de investiții pentru anii următori, până în 2030, este pe deplin justificată.

Pentru aceste investiții trebuie să existe o recuperare asigurată a costurilor, inclusiv o rentabilitate adecvată. Eșecul de a asigura un cadru de reglementare predictibil, clar, favorabil și stimulativ riscă să alunge capitalul spre piețele altor state care au înțeles importanța infrastructurii energetice.

Economiile rezultate din investiții mai mici, de supraviețuire, nu vor compensa costurile viitoare uriașe, generate de rețelele insuficient dezvoltate. Tendința de a restricționa investițiile pentru viitor de teama influenței tarifelor actuale în prețul final pentru consumatori împiedică dezvoltarea infrastructurii energetice.

De exemplu, nivelul RRR (RoR/WACC) folosit pentru remunerarea capitalului investit în rețele este de 6,94% (în termeni reali) pentru a cincea perioadă de reglementare, sub costul real al capitalului pe piața din România. Acest nivel al WACC stabilit de ANRE nu încurajează investițiile în rețele pentru a crește siguranța exploatării rețelelor de energie și gaze sau pentru a îmbunătăți calitatea serviciului de distribuție. Între aceste valori se află costul real al capitalului. Dacă randamentul unei investiții pe 40 de ani este sub costul real al capitalului, un investitor nu poate lua o decizie favorabilă investiției. Însă, dacă randamentul este puțin mai mare, se pot debloca sume semnificative de capital privat, ceea ce duce, la rândul său, la o absorbție mai bună a fondurilor europene în România. Îți poți imagina că apeși deja întrerupătorul de lumină spre poziția ON până foarte aproape de punctul de declanșare, dar nu suficient de tare încât să se audă clickul.

O dezvoltare oportună și eficientă a rețelelor generează o valoare economică ridicată și este esențială pentru asigurarea unor prețuri mai mici pentru consumatori în viitor.

Indiferent de zona de concesiune, de investițiile realizate în această perioadă vor beneficia atât statul, cât și toți consumatorii finali din România. Activele generate în urma investițiilor din zona infrastructurii energetice reprezintă bunuri care se află și care vor rămâne pe teritoriul României, în beneficiul consumatorilor români.

Prin liniile de finanțare europene disponibile în prezent, România are o șansă unică pentru modernizarea infrastructurii sale energetice. Să nu le ratăm!

Cât a investit anul trecut în rețele compania Delgaz Grid și care sunt planurile pentru acest an?

Volker Raffel: Într-un context economic destul de dificil, în 2024, compania Delgaz Grid, parte a grupului E.ON în România, a investit 171 milioane de euro, cu peste 90% mai mult față de media anuală a intervalului 2010-2019 (90 mil. euro/an). Totuși, continuarea programului nostru va depinde de rezultatul discuțiilor aflate în desfășurare cu ANRE, mai exact dacă acestea se vor încheia într-un mod echitabil sau nu.

La momentul de față avem în derulare pentru modernizarea și dezvoltarea rețelei de electricitate 14 proiecte cu finanțare europeană în valoare de 410,7 milioane de euro, din care 307 milioane de euro cofinanțare UE. Prin aceste investiții, instalăm circa 900.000 contoare SMART, modernizăm 33 de stații de transformare, dar și rețele de înaltă și joasă tensiune.

Una dintre marile provocări este reprezentată de integrarea în rețea a capacităților de generare a energiei verzi, prosumatori și producători mari. La finele lui 2024, peste 27.000 de prosumatori (cu o putere instalată de circa 293 MW) erau conectați la rețeaua Delgaz Grid. Dar, în paralel, lista punctelor de racordare unde ne așteptăm la o cerere tot mai mare din partea noilor clienți devine din ce în ce mai lungă.

Luând în calcul viitorii prosumatorii și producători din capacități de generare RES, la nivelul 2030 estimăm că vom avea o putere totală de peste 1.400 MW. Am putea spune, așadar, că în Moldova vom avea capacități care vor produce energie cât o centrală nucleară de puterea actuală a celei de la Cernavodă.

Deci, cheia stă în investițiile în rețele! Din păcate, la acest moment, volumul de investiții la nivelul sectorului este mult prea mic pentru a ajunge la țintele noastre. Companiile din sector își doresc să investească mai mult, acces la finanțare există, lipsește doar cadrul de reglementare.

În opinia dvs, Europa/România trebuie să continue tranziția energetică? Sau trebuie să schimbăm paradigma?     

Volker Raffel: Nu cred prea mult în paradigme și cu atât mai puțin în ideologie. Ceea ce propunem să facem nu se bazează pe speranțe sau pe așa-numite acorduri verzi sau inteligente doar de dragul unei etichete. Nu este vorba despre indeplinirea unui plan cincinal, ci despre a le oferi clienților tehnologii noi și oferte atractive. În prezent, avem mulți clienți care aleg soluții fotovoltaice chiar și fără subvențiile AFM.

Este esențial să fim deschiși avantajelor noilor tehnologii care apar în lume și care devin tot mai competitive. De exemplu, costul total de producție al unui kWh într-o nouă centrală fotovoltaică este mult mai mic astăzi decât cel al unei noi centrale pe cărbune de înaltă eficiență.

Avem nevoie de un mix stabil, iar acesta este motivul real pentru care ponderea surselor regenerabile crește.

Mai degrabă decât o schimbare radicală de paradigmă, cred că trebuie să facem acest proces de tranziție mai gestionabil. Și cred că este posibil dacă găsim calea să facem această tranziție într-un mod pragmatic și viabil economic, bazându-ne pe resursele pe care le avem.

În loc să ne concentrăm exclusiv pe tranziția energetică, putea explora și integra alte abordări complementare, cum ar fi economia circulară.

Un sistem energetic care trece la zero net de emisii, prin eliminarea treptată a importurilor de petrol și gaz, va necesita mai multă flexibilitate. De exemplu, vehiculele electrice (VE) pot reprezenta o sursă excelentă de flexibilitate pentru rețeaua electrică a Europei, datorită încărcării inteligente și tehnologiilor vehicul-rețea (V2G).

Mai mult decât atât, șoferii de vehicule electrice pot câștiga bani ajustându-și obiceiurile de încărcare pentru a se sincroniza cu momentele în care energia electrică este mai ieftină și rețeaua mai puțin congestionată.

Schimbarea paradigmei poate implica, de asemenea, o mai mare autonomie energetică, prin soluții locale și regionale, reducând dependența de piețele externe și sporind securitatea energetică.

România face pași să își dubleze capacitatea nucleară, sporind securitatea energetică și sprijinind, totodată, obiectivele climatice. Mă aștept, în același timp, ca gazele naturale să continue să joace un rol semnificativ în viitorul sectorului energetic. România are acest atu și este dreptul ei să beneficieze de această resursă.

Prin mixul de surse de energie convențională și regenerabilă putem face ca energia să fie mai accesibilă ca preț pentru acasă, dar și pentru industrie. În fapt, tranziția energetică înseamnă democratizarea energiei și de aceea promovăm soluții prin care clienții să își producă singuri energia necesară, să consume mai prudent și mai eficient.

Vă mulțumesc!

Grupul german E.ON este unul dintre liderii pieței de energie, având în România o prezență consolidată de-a lungul a 20 ani. Companiile-fanion ale grupului sunt Delgaz Grid și E.ON Energie România, acestea desfășurând activități de distribuție de energie electrică și gaze naturale pentru 3,6 milioane de clienți, respectiv de furnizare a energiei și a soluțiilor energetice pentru circa 3,5 milioane de clienți. De la intrarea pe piaţa locală, în anul 2005, E.ON a investit 2,4 miliarde de euro în principal pentru modernizarea reţelelor de gaze naturale şi electricitate şi a virat către stat impozite şi taxe de 3,8 miliarde de euro.