Update articol:

Melania Amuza: Amânarea plăţii facturilor la utilităţi, dar şi un rating de ţară scăzut vor afecta atractivitatea acţiunilor  companiilor energetice la BVB 

  • Interviu cu Melania Amuza, avocat specializat în energie, regulatory și finanțări în domeniul energiei  

  • Fiecare lună de șomaj tehnic costă România 1 miliard de euro cash 

  • Consumatorul vulnerabil post-criză va avea cu totul alte trăsături decât intuiam înainte de criză

  • Green Deal poate și trebuie să continue într-o modalitate actualizată. accesibilă proiectelor private

  • Este necesar că statul să se implice în finanțarea marilor proiecte de infrastructură energetică și de producție (Nuclearelectrica, Romgaz, Transgaz și altele) care au nevoie de decizie politică fermă de investiție 

O perturbare gravă a fluxurilor financiare din energie, pe oricare dintre componentele lanțului valoric, se vor resimți în indicatorii de fluiditate financiară și de trezorerie ai băncilor, ca și în provizioanele pe care aceste sunt obligate să le constituie.

Cum apreciați că vor fi afectați furnizorii /producătorii de energie electrică din România de criză provocată de pandemia de Covid 19, urmată, cel mai probabil, de o criză economică (scăderea cererii, a prețului la energie)?

Melania Amuza: Având în vedere faptul că, în domeniul energiei electrice, furnizorii de energie electrică și gaze naturale sunt singurii care încasează de la consumatorii finali factura care include valoarea tuturor serviciilor – producere, transport, distribuție și furnizare, un dezechilibru al cash flow -ului acestora influențează întregul sistem energetic, într-o reacție în lanț, cu posibilă consecință a afectării continuității în furnizare și a încetării plăților. 

În plus, în cazul încetării plăților sau insolvenței societăților operatori de furnizare, este de așteptat un posibil impact semnificativ advers și la nivelul sectorului bancar, prin efectul clauzelor de denunțare unilaterală imediată sau cross-default la nivel de grup, cu accelerarea imediată a tuturor facilităților extinse de bănci la nivelul societăților afectate și chiar a grupurilor de societăți din care acestea fac parte.

Ca atare, este recomandabil, ca în contextul actualei situații de criză, sectorul energetic să se afle în atenția Guvernului pentru limitarea efectelor crizei și măsuri de sprijin pentru IMM și populație proporționale cu capacitatea acestora realistă de a le gestiona din punct de vedere financiar, pentru identificarea unor soluții operaționale eficiente.

Mai există un risc specific, pe care aș dori să îl subliniez aici.  În mod evident, relația dintre producători și furnizori este afectată de imposibilitatea găsirii unei modalități legale sau contractuale de a împărți riscul, întrucât acest gen de situație nu a mai fost întâlnită și documentată până acum, și nu există precedente.  În opinia mea, singura soluție posibilă este aceea negociată, agreată între părți, care să fie acceptabilă în acest moment sau într-un interval de timp viitor rezonabil ambelor părți. În fond, părțile pot agrea modalități de a rezolva impasul actual și utilizând angajamente reciproce cu efect dinamic în viitor. 

Cel mai defavorabil scenario, în opinia mea, ar fi acela în care părțile să eșueze în acord și să încerce tranșarea litigiului în fața instanțelor.  Instanțele din România nu sunt echipate să tranșeze diferende în echitate, ci doar pe baza legală.  Neexistând o bază legală sau literatură juridică în sensul documentării unor imposibilități generalizate (forță majoră sau caz fortuit generalizat), instanțele vor fi foarte reticente în a înclina balanță într-un sens sau în celălalt.  Există riscul “justiției solomonice”, un fenomen teoretic care semnifică faptul că instanțele vor fi tentate să exercite presiune, în mod indirect, prin orice mijloace procedurale, pentru ca părțile să își rezolve singure diferendul.  Aceasta înseamnă pentru părți timp, resurse și eforturi substanțial mai mari decât în scenariul unei rezolvări agreate extrajudiciar.  Este așadar recomandabil ca toate părțile implicate să rezolve diferendele la masa negocierilor, în măsura posibilului, și într-o perspectivă dinamică. Criza nu va dura o veșnicie, iar producătorii, furnizorii și consumatorii finali industriali pot gândi soluții viabile și aplicabile atât imediat, cât și după terminarea acesteia.

Cum afectează activitatea furnizorilor/producătorilor de energie de electrică anunțul autorităților privind plafonarea prețului la utilități în această perioadă?

Melania Amuza: Este puțin problematic modul cum această reglementare a fost legiferată, parțial de înțeles în contextual presiunilor stării de urgență.  Cu siguranță o consultare, chiar sumară, ar fi adus o legiferare mai bună și mai potrivită cu scopul.  Este în mod evident neclar care preț este avut în vedere.  Este vorba despre prețul pentru consumatorii casnici? Pe care dintre piețe? În ce măsură prețurile reglementate preexistente sunt impactate, la nivel de producător? S-a avut în vedere o depășire a impasului existent între producători și ANRE privind prețurile reglementate?  Cu toate acestea, nu este târziu ca aceste clarificări să apară și este încurajator faptul că Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri este în contact cu industria pentru toate chestiunile majore. Să sperăm că se vor aduce clarificări, la fel că și în cazul dispoziției legale recente, care cere imperativ recunoașterea scăderilor de preț în prețul final al produselor. 

Dar legea prin care se pot amână la plata facturile la utilități, care a trecut recent în Parlament?

 Melania Amuza: În primul rând, trebuie subliniat că sectorul energetic, fiind un sector strategic al econmiei, are o evoluție strâns legată de sistemul financiar-bancar.  O perturbare gravă a fluxurilor financiare din energie, pe oricare dintre componentele lanțului valoric, se vor resimți în indicatorii de fluiditate financiară și de trezorerie ai băncilor, ca și în provizioanele pe care aceste sunt obligate să le constituie.  Să ne reamintim impactul intrării Hidroelectrica în insolvență în 2012.  Atunci, băncile care susțineau activitatea Hidroelectrica s-au văzut nevoite să activeze clauzele de denunțare unilaterală imediată și accelerare a plăților scadente.  Erau în grup bănci autohtone și bănci care făceau parte din grupuri internaționale.  Un astfel de eveniment este puternic disruptiv în sistemul bancar, iar Banca Națională a României este foarte familiarizată cu genul de presiuni pe care activarea clauzelor de acest gen le pun asupra băncilor.  Cu siguranță este de dorit evitarea lor.

Or, din conținutul Minutei şedinţei de politică monetară a Consiliului de administraţie al Băncii Naționale a României din 20 martie 2020, în care au fost prezentate trendurile macroeconomice înainte de apariției actualei crize, măsurile adoptate pentru protecția și stabilitatea sectorului bancar și economiei naționale, ca  premise luate în calcul pentru adoptarea acestor măsuri pentru susținerea sectorului financiar în timpul crizei, nu am identificat acolo nici o premisă care să ia în calcul un impact advers asupra băncilor provenind din sectorul energetic.  Astfel încât se poate trage concluzia că în sfera măsurilor de protecție și stabilizare a sectorului financiar nu se așteptau măsuri specifice rezultând dintr-un astfel de impact, ceea ce presupune că activitatea sectorului energetic se preconiza a fi fără turbulențe financiare și operaționale. 

Este de subliniat faptul că legea, în ipoteza în care ar deveni aplicabilă, ar putea genera o undă de șoc în sistemul bancar provenind chiar din sectorul energetic, fapt care ar minimiza impactul măsurilor menţionate în Minută și ar putea duce la necesitatea urgentă a reanalizării premiselor Minutei chiar de către BNR, pentru măsuri financiare și bancare suplimentare.  Se pune întrebarea dacă BNR consideră că există spațiu de acțiune în cadrul conduitei prudențiale deja relaxate pentru bănci, pentru a face față și pentru a se evita un blocaj financiar accentuat în cadrul economiei naționale.

Trebuie subliniat și că un blocaj financiar accentuat la nivel de țară ar atrage riscul scăderii ratingului de țară al României de către agențiile de rating internaționale (n.r. interviul a fost acordat săptămâna trecută; între timp, Fitch a înrăutăţit perspectiva de rating a României de la “stabilă” la “negativă”).  După cum știm, ratingul de țară este determinant pentru atragerea de finanțare externă, care în aceste momente este critică pentru România.  Fiecare lună de șomaj tehnic costă România 1 miliard de euro cash.  Acest gen de plăţi, lichide și disponibile imediat, pun mare presiune pe bugetul național, care are nevoie de finanțare externă.  Or, în acest moment, ratingul de țară al României este BBB-, ultima treaptă de investment grade, dincolo de care România nu poate scădea. Un downgrading ar însemna includerea bondurilor românești la categoria Junk, categorie care exclude orice posibilitate de finanțare în condiții normale, fără condiționalități din partea finanțatorilor instituționali, așa cum își dorește Miniserul de Finanțe.  De asemenea, un rating Junk ar însemna eforturi uriașe de upgrading la BBB-, fără de care investitorii nu ar mai include România în planurile lor de investiții.  Este un mare risc, pe care România pur și simpu nu și-l permite în acest moment.  Este recomandabil să nu ne jucăm cu ratingul de țară!

În plus, cantitatea mare de risc pe care ar introduce-o această reglementare în piață de energie, la fel ca orice reglementare  insuficient fundamentată în acest moment, ar putea afecta atractivitatea titlurilor emise de societățile din energie pe burse. Mă refer aici la Electrica, Nuclearelectrica, Transelectrica, Romgaz, OMV Petrom.  Aceste titluri (acțiuni) ar fi puternic afectate de un rating de țară Junk, ceea ce ar putea duce la o decapitalizare bursieră a acestor foarte buni performeri pe BVB.  Să ne gândim ce ar putea însemna acest lucru și pentru planurile de listare ale Hidroelectrica, pentru finanțatori activi în România precum BERD, care este foarte prezent în sectorul energetic, ca și pentru alți finanțatori care prospectează sectorul energetic din România. Fondurile mari de investiţii care acum își fac apariția, gen Macquarie, Allianz și alții, vor privi cu totul altfel oportunitățile de până acum din energie, posibil chiar vor lua în calcul amânarea intrării în România. Acestea nu sunt aspecte de ignorat.  Trebuie foarte multă înțelepciune și înțelegere documentată a acestor fenomene financiare la nivel macro. Nu vorbim aici doar de mecanisme intrinseci operaționale din energie, ci de consecințe financiare la nivel macroeconomic.

Credeți că va putea fi definit consumatorul vulnerabil până la 1 mai, așa cum prevede legea care a fost votată de Parlament?

 Melania Amuza: În opinia mea, tema consumatorului vulnerabil nu mai este aceeași ca înainte de criză.  Consumatorul vulnerabil post-criză va avea cu totul alte trăsături decât intuiam înainte de criză.  Spun intuiam, întrucât nu am avut niciodată date documentate.  Deci sarcina de a defini consumatorul vulnerabil pentru viitor este o sarcina care presupune o viziune foarte dinamică și complexă pentru orice for cu atribuții legislative în domeniul energiei.  Orice precedent din Europa devine absolut inaplicabil, pentru că ne aflăm pur și simplu în fața unei noi realități.  Nu se poate reglementa pentru viitor privind în trecut.  Orice autoritate europeană care a pus în discuție criteriile de definire la nivelul statelor membre ale sărăciei energetic și consumatorului vulnerabil ar putea avea în față același gen de complexitate. 

Efortul prezent de a defini consumatorul vulnerabil viitor este echivalent cu acela de a prezice impactul total al crizei în evoluția economiei.  Cum se poate face acest lucru?  Evident, pe principiul “trial and error”, adică vor trebui să existe mai multe abordări, mai multe încercări, mai multe scenarii de lucru, pentru a îl decide pe cel mai adecvat, într-un context imprevizibil, imposibil de documentat statistic 100% cu date oficiale, și dynamic în evoluție.  Evident, un grup de lucru care să includă industria va trebui să preia această sarcină, întrucât știm că în industriile reglementate, reglementarea trebuie să urmeze realității economice și financiare, iar nu invers.  Aș vedea aici implicate mai multe foruri de decizie, precum Ministerul de Finanțe, Ministerul Muncii, Comisia Națională de Statistică, Banca Națională a României sau Comitetul de Supraveghere Macroprudenţială.  Este o temă foarte importantă care trebuie tratată cu foarte multă seriozitate, întrucât impactul este foarte sensibil.

Care sunt oportunitățile pe care le deschide actuală criză?

Melania Amuza: Orice criză presupune oportunități pentru oricine dorește să exploreze contextul nou care se naște.  Multe paradigme vor deveni depășite și pur și simplu nu vor putea supraviețui în nouă realitate. Partea bună este că se vor naște altele noi, pe care acum avem șansa să le ajutăm să apară.  Se va deplasa puțin accentul de pe simplul consum de energie, deci vor trebui explorate noi dimensiuni ale conceptului de “energy as a service”.  Cum se poate face acest lucru? În primul rând vor trebui identificate noile sectoare strategice ale economiei, care vor fi: agribusiness, construcțiile și infrastructură, domeniul medical, domeniul educației, producția anumitor tipuri de bunuri, îmbunătățirea serviciilor publice prin includerea digitalizarii și transformării smart.  Toate perioadele de creștere economică sunt însoțite de majorarea consumului și de necesități specifice și flexibile de energie.  Autonomia energetică, precum și eficienţa energetică în modalități specifice acestor sectoare vor oferi oportunități.  Sigur, este necesară reanalizarea anumitor modele de business, însă în opinia mea ajustările nu sunt imposibile. Toate companiile din energie se pregătesc de mult pentru transformarea digitală a modelului lor de business și a modelelor de business ale clienților lor.  Această criză aduce accelerarea acestor fenomene.  Iată cum eficienţa energetică și digitalizarea devin ele însele drivere de creștere pentu economie, creatoare de joburi, și de industrii noi. 

În mod evident, sursele și principiile de finanțare ale acestor proiecte trebuie reanalizate.  În eficienţa energetică, statul sau alți investitori instituționali vor trebui să preia o parte din risc pentru a dinamiza finanțarea bancară clasică.  Dar există și oportunitatile de finanțare inițiate de Uniunea Europeană, inițiativa redresării verzi a economiei susținută puternic de industrii, Banca Europeană de Investiții și anumite grupuri politice.  În opinia mea, Green Deal poate și trebuie să continue într-o modalitate actualizată. accesibilă proiectelor private.

Este necesar că statul să se implice în finanțarea marilor proiecte de infrastructură energetică și de producție.  Mă refer la Nuclearelectrica, Romgaz, Transgaz, și altele, care au nevoie de decizie politică fermă de investiție.  Aceste societăți pot beneficia în multiple moduri de o decizie bună de investiție, atât ca input în SEN, cât și în termeni de capitalizare bursieră, care ușurează finanțarea.  Cred că oportunitățile există și sunt abundente pentru reconstrucția post-criză, trebuie doar o gândire strategică limpede.

Notă: 

Melania Amuza este avocat specializat în energie, Regulatory și finanțări în domeniul energiei.  Experiența sa este vastă atât ca avocat, cât și ca profesionist în energie, fiind  specializată în distribuție de gaze și energie electrică, grid loss, furnizare, tarife, eficienă energetică, digital transformation și noile modele de business în energie. Activează ca expert în instanță în materie de RRR, metodologii de tarife și alte teme de regulatory.  Între 2013-2017 a fost Corporate Legal Director la E.ON România, unde a gestionat proiecte strategice de M&A, business transformation și arbitraje internaționale.

 

BVBStiri BVB

VES SA (VESY) (23/10/2020)

Neintrunire cvorum AGA O & E 22.10.2020

PRIMARIA ORASULUI ORAVITA (ORV27) (23/10/2020)

Informare - plati restante aferente emisiunilor de obligatiuni emise de Primaria Oravita & calcul rata dobanda pentru cuponul 26