Autori: Flavius CABA-MARIA[2] și Ecaterina MAȚOI[3]

Introducere

În contextul polarizării crescânde la nivel mondial din ultimii ani, Cornul Africii a devenit de la începutul anului 2024 unul din punctele majore de interes atât pentru factorii decizionali, cât și pentru presă și public. Evoluțiile din Africa sunt importante pentru echilibrul global de putere, creșterea economică globală și accesul la resursele naturale, iar cele din Cornul Africii au un impact direct asupra situației din zona Golfului Persic.

Competiția pentru dominația geopolitică dintre China și aliații săi, pentru care Inițiativa Centura și Drumul/ Belt and Road Initiative (BRI) este strâns legată de Canalul Suez și securitatea Mării Roșii, și alte alianțe ce vizează contracararea unei posibile schimbări a raporturilor de putere globale, a determinat construirea de numeroase baze militare străine în Cornul Africii. De asemenea, monarhiile arabe din Golful Persic exercită o influență în creștere în Africa, atât datorită veniturilor din petrol ce facilitează investiții externe majore, cât și nevoii de a își consolida sursele de hrană sau a compensa emisiile de dioxid de carbon prin resurse ce nu sunt prezente pe teritoriile proprii. Dacă în a doua parte a secolului al XX-lea confruntarea implica Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) și Statele Unite ale Americii (SUA) în mod direct, dinamica recentă implică noi actori precum, printre alții, Emiratele Arabe Unite (EAU), Israel sau Turcia.

Acest articol analizează succint tentativa Etiopiei de a-și asigura accesul la Marea Roșie printr-un memorandum de înțelegere cu Somaliland – un stat încă nerecunoscut oficial, de drept încă parte a Somaliei – conform căruia etiopienii ar fi primit în concesiune teren în zona Berbera pentru un port și o bază militară în schimbul recunoașterii independenței Somaliland-ului. Această înțelegere nu s-a materializat datorită opoziției parlamentului Somaliland-ului, însă a reușit să pună în evidență interesele crescânde ale EAU, Israelului, opoziția Egiptului (cel puțin la nivel discursiv) și a Turciei raportate la un astfel de plan, precum și noi riscuri în contextul impactului indirect al războiului din Fâșia Gaza, care a rezultat într-un blocaj maritim în Marea Roșie ce influențează economiile regionale, dar și pe cele occidentale.

Articolul analizează și realitățile geopolitice care înconjoară Etiopia, ținând cont că de la 1 ianuarie 2024, Etiopia s-a alăturat oficial BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), conform rezultatului Summit-ului de la Johannesburg din august 2023. Anul în curs este dedicat integrării în familia BRICS. A doua extindere a BRICS, dar una consistentă, comparativ cu cea din 2009. Acceptarea Etiopiei și Egiptului a fost o surpriză pentru unii, așteptându-se ca Algeria (cea mai mare țară a Africii) și Nigeria (cea mai mare economie a Africii) să fie acceptate. În 2024 motto-ul BRICS este consolidarea multilateralismului pentru dezvoltare și securitate globală echitabilă. Rezultă trei axe de acțiune, politică și securitate; economie si finanțe; schimburi culturale și relații interpersonale.

Provocări sistematice politice și de securitate în Cornul Africii

Peninsula Somaliei denumită și Cornul Africii reprezintă un termen geografic care desemnează teritoriul actual statelor Somalia, Etiopia, Djibouti și Eritreea. Aceste state au suprafață totală de aproximativ 2 milioane de km², ceea ce reprezintă jumătate din suprafața tuturor statelor Uniunii Europene în 2024. În contextul mai larg al războaielor de pe continentul african, statele din Cornul Africii se încadrează în categoria regiunilor ce se confruntă cu conflicte pe teritoriul propriu, în țările învecinate și cu cele transfrontaliere. Printre conflictele externe ce afectează regiunea se pot enumera cel din Sudan (și cel din Sudanul de Sud), Libia – chiar dacă nu există o graniță directă cu statele din Cornul Africii, din Fâșia Gaza și Yemen.

În complexitatea geopoliticii Cornului Africii, efortul recent al Etiopiei de a-și asigura accesul la mare a devenit un punct central al tensiunilor regionale și potențial internaționale. Acțiunile Etiopiei nu sunt legate doar de interesul pentru a avea acces la porturi comerciale, ci și de interese militare strategice, precum înființarea unor baze navale. Astfel, luând în considerare și relația tensionată cu Somalia, se generează premisele unor reașezări regionale. În prezent, ne aflăm în contextul unei competiții globale pentru un nou tip de relație cu Africa (China-Africa, Rusia-Africa, SUA-Africa, UE-Africa etc.)

În ceea ce privește conflictele interne, doi factori importanți trebuie menționați. În primul rând, statele din Cornul Africii au fost supuse presiunilor coloniale clasice, foste imperii precum Franța, Italia sau Regatul Unit proiectând putere în regiune. Aceste traiectorii istorice au influențat atât relațiile dintre diferite grupuri sociale din regiune, cât și procesul de formare a noilor state în era post colonială. În al doilea rând, statele moderne din Cornul Africii se confruntă fie cu diviziuni între grupuri etnice, precum Etiopia, fie cu diviziuni între clanuri diferite ale aceluiași grup etnic, precum Somalia. Ambii factori menționați au contribuit la persistența unei situații precare din punct de vedere politic, social, economic și de securitate.

Cel mai mare stat din Cornul Africii este Etiopia, atât din punct de vedere al suprafeței, cât și al populației. Mai mult, Etiopia contemporană a rezultat după obținerea independenței de către Djibouti în 1977 (de sub Franța) și a independenței de către Eritreea în 1991-1993, ambele făcând parte în prealabil din Etiopia. Numeroasele grupuri etnice din Etiopia fac parte din unul dintre cele patru mari familii: Oromo, Amhara, Tigrinia și Somaleză. Cele două limbi principale utilizate în Etiopia sunt oromo (limbă cușită) și amharică (limbă semitică). După independența Eritrei, conflictul dintre Etiopia și Eritreea a continuat până în 2018, când cele două state s-au pus de acord asupra graniței comune. Conflictul din statul regional Tigray, parte a statului federal Etiopia, a debutat în 2020. Actualul Prim-Ministru al Etiopiei, Abiy Ahmed, provine din grupul etnic Oromo și ocupă acest post din 2018, ca succesor al lui Hailemariam Desalegn Boshe. Potențialul de conflict interetnic în Etiopia este foarte ridicat, grupurile etnice nefiind organizate la nivel național. Pe lângă conflictul din Tigray, grupuri precum Fano sau Armata pentru Eliberarea Oromo opunându-se anumitor politici ale guvernului federal.

Deși Etiopia se confruntă cu probleme politice și de securitate interne semnificative, Uniunea Africană își are sediul principal în Addis Abeba. Populația Etiopiei de peste 120 de milioane reprezintă o piață atractivă ce atrage investiții semnificative în special din China, Arabia Saudită, SUA, India și Turcia. Economia Etiopiei cunoaște o creștere rapidă, principalele destinații pentru exporturi fiind Germania, Arabia Saudită, SUA și Japonia (cafea) și EAU (aur). Compania „Ethiopian Airlines” reprezintă una dintre afacerile cele mai mari și în creștere din Etiopia, iar „Ethiopian Investment Holdings” reprezintă cel mai mare fond suveran de investiții din Africa, cu active în valoare de peste 150 de miliarde de dolari.

Populația Somaliei era de 17,6 milioane locuitori în 2022, de cel puțin 7 ori mai mică decât cea a Etiopiei. Produsul Intern Brut (PIB) al Somaliei se situa la 576.5 dolari în 2021, sub cel al Eritrei (643.8 dolari în 2011), Etiopiei (925 dolari) sau cel al Djibouti (3136,1 dolari). Somalia exporta bunuri în valoare de 482 milioane de dolari în 2021 și importa bunuri în valoare de 5,08 miliarde de dolari, de peste 10 ori mai mult decât valoarea exporturilor. Oile și caprele provenind din Somalia au ca destinație Oman, Arabia Saudită și EAU, iar aurul către EAU.

Deși Somalia este locuită de către un grup etnic relativ omogen, cele peste 500 de clanuri somaleze prezente pe teritoriul Somaliei, dar și pe teritoriul unor state învecinate precum Etiopia, Djibouti sau Kenya, sunt implicate de asemenea în diverse conflicte acutizate. În partea de sud, prezența unor grupuri teroriste precum așa-numitul Stat Islamic sau Al-Shabaab au un impact negativ asupra securității și stabilității zonei, iar în partea de nord/nord-vest fosta regiune colonială britanică Somaliland și-a declarat independența în mod unilateral în 1991. Somaliland nu este recunoscut de niciun stat la nivel internațional, însă Taiwanul i-a conferit Somaliland-ului recunoașterea ca stat. În plus, Somaliland a deschis așa-numitul Birou de Comerț Somaliland-EAU în anul 2018, care pe lângă alte tipuri de activități, desfășoară și procesarea de vize de călătorie pentru Somaliland. Guvernul de la Abu Dhabi nu a recunoscut în mod oficial Somaliland, însă un anunț către presă menționează că ”Președintele Somaliland primește scrisorile de acreditare ale Directorului Biroului de Comerț al EAU în Somaliland”. În sfârșit, alte interese în Somaliland mențin o atitudine duală cu privire la recunoaștere sau generarea de colaborări. De exemplu, compania turco-britanică Genel Energy ce desfășoară activități în Kurdistanul irakian, din board-ul căreia face parte și fostul ministru al Apărării Michael Fallon, se pregătea să foreze pentru petrol în Somaliland după semnarea unui acord în 2021, acord considerat ilegal de către guvernul de la Mogadishu.

Tentativa de acord Etiopia – Somaliland în contextul noilor dinamici din Cornul Africii și implicații la nivel internațional

Cu toate că Etiopia este o economie relativ mare și aflată în creștere rapidă, atât costul și disponibilitatea importurilor, cât și capacitatea de a exporta cafea, gaze naturale și alte produse este afectată de lipsa accesului la Marea Roșie. Această problemă majoră a Etiopiei a condus la tensiuni cu Eritreea și mai recent Somalia. După independența Eritreii, Etiopia a pierdut accesul la portul Assab și a devenit dependentă de Djibouti pentru accesul la mare plătind peste 1 miliard de dolari drept taxe. În a doua parte a anului 2023, după eforturi de a obține acces la mare în Kenya, Somalia și Sudan, presa susținea că situația Etiopiei poate deveni tensionată. Menționăm că aspecte precum dinamica și accesul la mare al acestui stat, împreună cu poziția sa geostrategică, vor influența perspectivele viitoare și rolul la nivel global, mai ales prin prisma unor noi raportări la fostele state coloniale.

Astfel, în ianuarie 2024, guvernul Etiopiei și reprezentanții Somaliland-ului au anunțat un acord prin care Etiopia ar fi trebuit să primească acces la portul Berbera pentru o bază militară și un terminal portuar comercial, iar Somaliland-ul ar fi trebuit să fie recunoscut ca stat de Etiopia. În 2018, compania emirateză DP World, care opera portul din Berbera, a vândut 19 % dintre acțiuni către Etiopia, fapt ce a condus la întreruperea temporară a cooperării militare și tensiuni cu guvernul somalez. DP World este o companie din EAU ce operează, printre altele, și portul somalez Bosaso.

Reacțiile la anunțul acordului nu au întârziat să apară. Somalia a avertizat Etiopia să nu continue cu implementarea planului, susținând că este dispusă să declanșeze un război. În disputa cu Etiopia, Somalia afirma în ianuarie 2024 că Eritreea susține poziția guvernului de la Mogadishu. Din perspectiva Kenyei, un astfel de acord ar putea reduce prospectele portului din Mombasa, Coridorului de Transport Lapsset (Portul Lamu – Sudanul de Sud – Etiopia).

Egiptul avea deja relații tensionate cu Etiopia, conflictul major fiind legat de umplerea noului baraj de pe Nilul Albastru, Marele Baraj al Renașterii Etiopiene/Grand Ethiopian Renaissance Dam (GERD). Etiopia nu a considerat în totalitate solicitările Egiptului cu privire la barajul GERD, fapt ce a condus la o situație tensionată cu Egiptul, acesta din urmă fiind dependent de volumul de apă al Nilului. În disputa Etiopiei cu Somalia referitoare la portul Berbera, Cairo a articulat clar necesitatea respectării integrității teritoriale a Somaliei, de exemplu opoziția cu privire la acordul Etiopia-Somaliland. Guvernul emiratez nu a adoptat o poziție fermă cu privire la acord, însă trebuie menționat faptul că influența qatareză și turcă din Somalia reprezintă o provocare pentru Emirate și aliați. Din această perspectivă, autoritățile de la Abu Dhabi se concentrează mai degrabă pe investiții și acțiuni concrete în direcții strategice, nu pe declarații în momente de răscruce care pot alimenta tensiunile.

Israelul este de asemenea interesat să își dezvolte influența în regiune. Printre motive pot fi enumerate competiția geopolitică cu Arabia Saudită, EAU, cu scopul de a colabora în condiții avantajoase și/sau să obțină recunoașterea ca stat. De asemenea, în lista de interes se înscriu o posibilă expansiune teritorială precum cea descrisă de Theodor Herzl (Greater Israel), influențarea comerțului în Marea Roșie și în zona Canalului Suez, influențarea aprovizionării cu hidrocarburi a Europei, ș.a.m.d. În acest scop, Israelul a colaborat cu state din Cornul Africii și împrejurimi fie bilateral, precum în cazul Eritreii de la care obținuse inițial insula Dakhlah pentru construirea unei baze militare (nu s-a concretizat), fie multilateral – Israelul devenind temporar stat observator la Uniunea Africană (suspendat la data redactării acestui articol). Cu privire la acordul Etiopia – Somaliland, Israelul a considerat demersul ca fiind pozitiv conform lui Tesfaye Yetayeh ambasadorul Etiopiei în Israel. Acesta a declarat că „stabilirea unei forțe navale în Golful Aden și Marea Roșie reprezentând o oportunitate de cooperare pentru a stabiliza această regiune strategică dar volatilă”. Desigur, această poziționare a Israelului este aliniată cu politica sa de cooperare cu Etiopia (mulți evrei din Etiopia au imigrat în Israel, din comunități Beta Israel) și Kenya.

Motivația aderării la BRICS

Începând cu 1 ianuarie 2024, Etiopia a devenit membru BRICS+ alături de alte patru noi state (Arabia Saudită, EAU, Egipt și Iran). Asemănător majorității statelor de pe glob, China este un partener important pentru Etiopia, situându-se pe primul loc în clasamentul surselor de import pentru Etiopia. Pe de altă parte, BRICS+ nu reprezintă un forum foarte integrat de colaborare cu un leadership autoritar, ci se bazează mai mult pe acorduri multilaterale consimțite în unanimitate și pe dezvoltarea de oportunități multilaterale benefice părților implicate. Din acest motiv, abordarea BRICS nu poate fi considerată, deocamdată, drept una ce înlocuiește fosta ”ordine mondială” ci mai degrabă o alternativă. Spre exemplu, are ca obiectiv și creșterea utilizării monedelor naționale, a instrumentelor de plată și a platformelor financiare în tranzacțiile transfrontaliere, pentru a reduce dependența de sistemul economic global actual dominat de dolar și pentru a crește rolul lumii în curs de dezvoltare în finanțele internaționale. În prezent, urmărește să dea curs inițiativelor de înaltă tehnologie și inteligenței artificiale, într-un mod alternativ monopolului occidental.

În acest context, Etiopia primește sprijin din mai multe direcții și către mai multe direcții. China este partenerul comercial numărul unu al Etiopiei și există o cooperare extinsă în prevenirea și tratamentul malariei, precum și schimburi interpersonale între cei doi actori. De reținut că India menține, de asemenea, o relație importantă cu Etiopia, în 17 noiembrie 2023, prim-ministrul Etiopiei a participat la cel de-al 2-lea Summit al Sudului Global, găzduit de India și, de asemenea, pe 6 noiembrie 2023, cei doi actori au susținut al șaselea Comitet Comun de Comerț. Rusia și Etiopia își promovează relațiile bilaterale, pe lângă întâlnirea liderilor în timpul călătoriei președintelui Putin în Africa din iulie 2023, în perioada 19-20 decembrie 2023, cei doi actori au susținut întâlnirea copreședinților Comisiei Interguvernamentale Ruso-Etiopiene pentru probleme economice, Cooperare științifică, tehnică și comercială, precum și Forumul de afaceri ruso-etiopian.

În realizarea dezideratului de dezvoltare, Etiopia se concentrează pe sectorul energetic de mai bine de un deceniu și intenționează să-l dezvolte în continuare. Pe 30 ianuarie 2024, Alemu Sime, ministrul etiopian pentru Transport și Logistică, a anunțat un plan conform căruia autovehiculele neelectrice nu vor avea voie să intre în Etiopia. Deși data intrării în vigoare a politicii nu este clară, acest lucru face din Etiopia prima țară care a anunțat interzicerea importului de vehicule neelectrice. În ciuda dezvoltării economice rapide, Etiopia se confruntă cu provocări precum sărăcia, infrastructura inadecvată și datoria publică imensă. Spre exemplu, numai pentru Reconstrucția provinciei Tigray ar fi nevoie de 20 miliarde de USD.

Este relevant pentru BRICS+ că Etiopia are o poziție diplomatică specializată în Africa. Etiopia se mândrește cu o bogată moștenire culturală, cu o istorie lungă și tradiții unice, capitala sa găzduiește sediul Uniunii Africane și Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Africa (Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Africa). Cu referire la cei cinci noi membri BRICS, Etiopia este unul dintre statele cele mai puțin cunoscute informative. Mai mult, Etiopia și Egiptul sunt semnificative la nivel demografic, având aproximativ un sfert de miliard de locuitori, factor cu o posibilitate de rol semnificativ în BRICS. În același timp, Rusia, actor major la nivel global, deține președinția BRICS-ului în 2024 ceea ce înseamnă că mai multe proiecte și mecanisme vor fi implementate pe timpul mandatului său. În general, potențialul Etiopiei și al regiunilor africane nu este valorificat suficient.

După ce Etiopia s-a alăturat organizației BRICS, țările BRICS din alte regiuni sunt capabile să se angajeze mai profund în mediere și să abordeze problemele cu care se confruntă diferite țări din Cornul Africii, cum ar fi deficitul actual de valută din Etiopia. În acest fel, diverși actori ar putea ajunge la înțelegere reciprocă între ei, iar Etiopia ar putea continua să joace un rol cheie în soluționarea crizei regionale ca înainte.

Concluzii

Acest articol a analizat succint încercarea manifestă a Etiopiei de a se afirma în plan regional și global. Astfel, a încercat să înlocuiască dependența de Djibouti pentru accesul la Marea Roșie cu un acord menit să pună la dispoziția Etiopiei un port în Berbera de Somaliland în schimbul recunoașterii ca stat. Această tentativă reprezintă unul din rezultatele interacțiunilor dintre forțele politice și economice locale, regionale și globale. Deși situația de securitate din Cornul Africii pare că se îmbunătățește, regiunea întâmpină condiții volatile, fragilitate internă, iar colaborarea cu actori externi rămâne absolut necesară. Cornul Africii rămâne un front al competiției globale și regionale, în care se manifestă mai multe direcții de acțiune.

De aceea, cadrul de analiză aplicat acestei tentative de acord dintre Etiopia și Somaliland se recomandă să fie analizat atât în contextul situației per se, cât și a contextului internațional. La jumătatea lunii februarie 2024, parlamentul Somaliland-ului refuză să adopte acordul cu Etiopia, catalogându-l drept ilegal și cu potențial de a afecta unitatea Somalilandului. Între timp, Somalia a semnat un acord de cooperare militară cu Turcia la mai puțin de o lună de la anunțul cu privire la memorandumul dintre Etiopia și Somaliland, iar Egiptul și Turcia își aliniază interesele comune atât din cauza conflictului din Fâșia Gaza și a relevanței Libiei din punct de vedere geopolitic, dar probabil și din cauza riscurilor crescânde din Cornul Africii cu potențial de extindere.

De asemenea, articolul se concentrează pe noul membru BRICS+, Etiopia, care se află atât într-o zonă strategică cel puțin pe termen scurt cât și la intersecția unor dinamici puternice. Abilitatea liderilor săi de a profita de contextul actual fără a-și pune în pericol vecinii mult mai mici cu economii mai puțin promițătoare pe termen scurt, deci vulnerabili, va face diferența dintre opțiunea continuării unor conflicte istorice specifice regiunii și un nou capitol istoric.

De-a lungul istoriei, Cornul Africii a fost un loc de interes/conflict pentru actorii externi. Implicarea statelor din Golf, determinate în primul rând de propriile lor interese strategice în Marea Roșie și în regiunea mai largă, adaugă un alt nivel de complexitate. Aceste state au jucat roluri care variază de la mediatori la participanți activi la conflictele regionale. Poziția lor actuală și acțiunile Etiopiei ar putea influența în mod semnificativ traiectoria evenimentelor, inclusiv în context BRICS+.

Comunitatea internațională trebuie să monitorizeze îndeaproape aceste evoluții, deoarece consecințele pot genera efecte nu doar pentru Etiopia sau Somalia, ci pentru întregul Corn al Africii.

[1] Pe data de 13 februarie 2024, Middle East Political and Economic Institute (MEPEI) a organizat webinarul „Etiopia: membru BRICS și noile provocări din Cornul Africii”, evenimentul fiind adresat reprezentanților mediului politic, academic, al societății civile și mass-media, cu interese și expertiză pe zona Africii.

[2] Flavius CABA-MARIA, Președinte, Middle East Political and Economic Institute (MEPEI).

[3] Ecaterina MAȚOI, Director de Programe, Middle East Political and Economic Institute (MEPEI).