Ministerul Agriculturii: Suprafaţa de teren agricol exploatată de persoane fizice şi juridice străine era de 422.000 hectare în 2018
BNR: Sectorul agriculturii – 3% din totalul investiţiilor străine din România
Parlamentul European, raport 2017: “Amploarea și viteza concentrării terenurilor sunt alarmante, în special în țări precum România, Ungaria și Bulgaria. Însă chiar și în Germania, Italia și Spania aceste probleme nu sunt necunoscute”
Primii zece investitori străini în suprafeţele agricole din România deţin circa 180.000 de hectare, potrivit calculelor noastre şi a bazei de date APIA, în funcție de suprafața solicitată la plată în 2018, în condiţiile în care suprafaţa de teren agricol exploatată de persoane fizice şi juridice străine era de 422.000 hectare în 2018, confom Ministerului Agriculturii.

Se pare că mai sunt şi alţi investitori străini care au cumpărat mari suprafeţe de teren agricol în România, însă nu s-au înregistrat la APIA pentru a primi subvenţii.
Unul din aceştia este contele austriac Andreas von Bardeau (descendent al familiei de Habsburg) care a cumpărat multe terenuri agricole (circa 21.000 de hectare în Arad, Timiș, Caraș Severin, și Argeș), însă nu pentru face agricultură intensivă și producții-record, ci doar pentru a-și pune banii la păstrare.
Sub sloganul „diversificarea portofoliului”, o serie de grupuri bancare și de fonduri de pensii și de asigurări din Europa au înființat fonduri de investiții specializate în agricultură, pentru a-și dispersa riscurile și a profita de pe urma interesului crescut față de materiile prime agricole, în special în urma crizei financiare din 2008.
Multe dintre aceste fonduri de investiții activează prin intermediul unor filiale naționale și presupun tranzacții de cumpărare și leaseback, adesea pe termen limitat. Un exemplu în acest sens este Rabo Farm Europe Fund, un vehicul de investiții instituționale în valoare de 315 milioane euro, înființat în 2008 de firma olandeză Rabobank Group, sau societatea italiană de asigurări Generali.
În anul 2015, un studiu realizat de Transnational Institute pentru Comisia de Agricultură din cadrul CE, atrăgea atenția asupra fenomenului de „acaparare” a terenurilor agricole din Europa de Est de către cetățeni străini din afara UE: “În România, nu există informații statistice oficiale cu privire la numărul străinilor care dețin terenuri agricole, dar, conform datelor din diferite surse, în prezent, până la 10% din suprafețele agrare au ajuns în posesia unor investitori din afara UE, iar alte 20-30% sunt controlate de investitori din UE. (…) În România, numărul tranzacțiilor cu terenuri și suprafața vândută au crescut de peste trei ori între 2005 și 2009”.
La 31 decembrie 2017, investiţiile străine directe în agricultură, silvicultură și pescuit aveau o pondere de 3% din totalul investițiilor străine directe (ISD) din Romania, potrivit datelor BNR, fiind de circa 2272 milioane de euro.
Agricost Brăila se află pe primul loc în clasamentul investitorilor după mărimea suprafeţei pentru care au solicitat subvenţia unică pe suprafaţă în Campania agricolă 2018, conform datelor APIA. Recent, fondul de investiții din Emiratele Arabe Unite, Al Dahra Holding, a preluat Agricost Brăila, care este cel mai mare producător agricol din România, deținut de antreprenorul Constantin Duluțe, într-o tranzacție estimată la peste 250 milioane euro. Emiratezii au anunţat că vor să dezvolte aici cea mai mare zonă agricolă din Europa, potrivit lui Ahmed Abdullah Bin Saeed Al Matrooshi, ambasadorul Emiratelor Arabe Unite în România, într-un interviu acordat publicației Financial Intelligence. Al Dahra a anunțat că va investi 500 milioane dolari în România în următorii 5 ani.
Agricost Brăila are în arendă o suprafață de 57.000 hectare în Insula Mare a Brăilei, pentru care primeşte subvenții de circa 12 milioane de euro pe an.
Pe locul al doilea de află grupul Maria Trading, deținut de mai mulţi oameni de afaceri libanezi, format din firme cu acelaşi domeniu de activitate – cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase. Este vorba despre SC Maria Trading SRL, Maria Group SRL și Agro Chirnogi SA. Potrivit datelor noastre, grupul exploatează în jur de 25.000 de hectare, în zona Călăraşi. Anul trecut, a primit de la APIA subvenţii de circa 6 milioane de euro.
Pe locul al treilea, se află SC CAMPO D ORO SRL, deţinută de grupul danez Ingelby, controlat de familia miliardarului de origine suedeză Hans Rausing, unul dintre cei mai bogaţi 100 de oameni din lume. Compania exploateaza circa 20.000 de hectare în Timişoara, potrivit informaţiilor din presa, însă la APIA a depus cereri, anul trecut, doar pentru aproximativ 11.000 de hectare, pentru care a primit subvenţii de 2,5 milioane de euro.
Pe locul al patrulea se află, conform datelor noastre, Zimbrul SA, deţinută de către Nutre Farming SRL, parte a grupului portughez Nutre. Firma exploatează peste 16.500 de hectare de teren agricol, conform datelor Nutre Farming. Se pare că anul trecut a depus subvenţii pentru o suprafaţă mai mica de teren agricol, întrucât a primit subvenţii de aproximativ 3 milioane de euro.
Pe locul al cincilea, se află milionarul Thomas Gostner, care prin firmele Delta-rom Agriculture şi Anglo-Rom Agriculture, exploatează aproximativ 13.000 de hectare de teren agricol în Tulcea.
Pe locul şase se află JD Agro Cocora S.R.L., care aparține grupului Romania Farm Invest A/S şi are ca obiect principal de activitate cultivarea cerealelor. Exploatează o suprafaţă de 12.500 hectare în județele Ialomița și Constanța. Romania Farm Invest A/S (RFI) este o societate pe acţiuni daneză, iar obiectul de activitate principal este deţinerea de acţiuni în filiala românească JD Agro Cocora S.R.L., acţionariatul fiind de 100%. RFI oferă în principal consultanţă filialei, păstrează un contact permanent şi trimite rapoarte celor 65 de acţionari. Anul trecut, a primti subvenţii de circa 2,5 milioane de euro de la APIA.
Pe locul şapte, se află Martini Luciano, cu circa 12.000 de hectare în exploatare, în Timişoara. Acesta controlează compania Emiliana West Rom SRL. Potrivit unor estimări din piaţă, este cel mai mare cultivator de cereale din judeţ. A primit anul trecut subvenţii de la APIA de aproximativ 3 milioane de euro.
Pe locul opt se afla Agrinatura, controlată de fondul de investiții cu origini britanice – Spearhead International, exploatând circa 10.000 de hectare, în Teleorman. A primit de la APIA, anul trecut, circa 2 milioane de euro.
Pe locul nouă se afla francezul CHARMETANT ARNAUD, care exploatează peste 9000 hectare în zona de sud-est a României, iar pe zece – Ineu SRL din Timisoara (acţionariat austriac) cu circa 7000 de hectare.
Suprafaţa de teren agricol exploatată de persoane fizice şi juridice străine era de 422.000 hectare, la finele anului 2018, fiind înregistrate 793 de persoane care utilizau aceste terenuri, potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).Din punct de vedere al provenienţei, cele mai multe persoane erau din Italia – 194, Germania – 80 de persoane, Franţa – 33, Austria – 31 persoane, Olanda – 28, Spania – 23, Belgia – 17, Danemarca – 16 şi Grecia – 10 persoane.
În ceea ce priveşte vânzarea terenurilor agricole în România, datele operative ale Ministerului Agriculturii, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 17/2014, arată că anul trecut s-au vândut 154.076,23 hectare, aproape similar cu anul 2017, respectiv 153.927,46 hectare. Anul trecut au fost depuse pentru suprafaţa vândută un număr total de 149.546 oferte, iar în 2017 – 149.767 oferte.
Statistica MADR din ultimii ani arată că în 2014 s-au vândut 58.875,14 hectare de teren agricol, în 2015 – 172.353,79 hectare, iar în 2016 – 144.350 hectare.
În 2019, până la data de 30 aprilie, au fost vândute 48.746,67 hectare de terenuri agricole, numărul ofertelor depuse fiind de 50.304.
Secretarul de stat Daniel Botănoiu spune că intenția statului român de a stabili un cadru juridic specific, aplicabil în cazul înstrăinării terenurilor agricole situate în extravilan, s-a reflectat în adoptarea legii speciale, respectiv Legea nr. 17/2014, astfel încât, începând cu anul 2014, la expirarea perioadei de tranziție, s-au instituit unele măsuri de reglementare în domeniul achiziției terenurilor agricole situate în extravilan.
Principalele măsuri ale Legii nr. 17/2014 vizează instituirea unei proceduri unitare referitoare la ofertele de vânzare, controlul aplicării procedurii dreptului de preempțiune al preemptorilor potențialilor cumpărători, precum și procedura de emitere a avizelor necesare înstrăinării terenurilor agricole, cu respectarea prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
În opinia domnului Botănoiu, textul Legii nr. 17/2014 nu este de natură să creeze restricții în privința achiziționării de terenuri agricole situate în extravilan de către cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene ori de către persoanele juridice având naționalitatea unui stat membru al UE, ci urmăreşte să ofere condiții legale, similare, în cadrul sistemului legislativ european, răspunzând totodată și obiectivetor politicii agricole comune:
– economice – promovarea progresului tehnic, alocarea optimă a resurselor, creşterea producției;
– sociale – nivel de viață echitabil pentru agricultori, prețuri rezonabile pentru consumatori;
– politice – garantarea securității alimentare.
De la intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, au fost înregistrate 688.999 oferte de vânzare, având o suprafață de teren aferentă de 757.700,49 ha.
Cu privire la revizuirea acestei legi, la nivelul Parlamentului se află în procedură propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 17/2014 (Bp. 522/2017, Plx. 336/2018). Domnul Botănoiu ne-a spus:
“Propunerea legislativă vizează aspecte precum:
- stabilirea dreptului de preempțiune în această ordine: coproprietarii și rudele de gradul I, arendașul/proprietarii de investiții agricole pentru culturile de pomi, viță de vie și hamei, al proprietarilor de terenuri agricole vecine, al tinerilor fermieri, ASAS, unități de cercetare, precum și statul român, prin Agenția Domeniilor Statului;
- reglementarea criteriilor de prioritizare a proprietarilor de terenuri agricole vecine;
- stabilirea perioadei de cel puțin un an pentru derularea contractului de arendare înainte de înregistrarea ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan, precum și a unor condiții pentru preemptorii arendași persoane fizice/juridice;
- instituirea unor condiții pentru potențiali cumpărători persoane fizice sau juridice, care nu dețin calitatea de preemptori, cum ar fi condiții privind domiciliul, reședința sau sediul potențialului cumpărător, desfășurarea unor activități agricole, dovedirea cunoștințelor în domeniul agricol, precum și condiții referitoare al fiscalitate.
De asemenea, propunerea legislativă mai are în vedere:
- interdicția de înstrăinare prin vânzare, pentru o perioadă de 15 ani de la data cumpărării;
- vânzarea înainte de împlinirea termenului de 15 ani se face numai către statul român;
- aplicarea unitară a procedurii prevăzută de actul normativ privind respectarea dreptului de preempțiune și majorarea termenelor;
- instituirea Registrului unic național privind circulația și destinația terenurilor agricole situate în extravilan;
- încheierea actelor prin care se transferă dreptul de proprietate (darea în plată, constituire ca aport la capitalul social al unei societăti sau pentru orice alt act juridic între vii prin care se transferă sau se constituie un alt drept real care să asigure posesia și folosința terenurilor agricole situate în extravilan, prin eludarea Legii nr. 17/2014, se sancționează cu nulitatea absolute”.
Alexandru Stănescu, președintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice din Camera Deputaților, ne-a declarat: “Cu privire la vânzarea terenurilor către străini, consider că trebuie respectate principiile de bază ale tratatelor referitoare la respectarea libertăţilor fundamentale şi principiul nediscriminatoriu pe bază de cetăţenie sau naţionalitate, deoarece suntem într-o piaţă unică europeană.
În acest context, prin proiectul de lege care a trecut de dezbaterile Comisiei pentru agricultură am stabilit nişte restricţii care nu sunt discriminatorii, dar sunt justificate de un interes public major, pentru a atinge obiectivul urmărit şi anume, cultivarea terenului şi nu specula. În această lege au fost stabiliţi foarte clar beneficiarii dreptului de preemţiune începând cu coproprietari şi rudele de gradul 1 care nu se înţeleg pe cale amiabilă şi continuând cu investitori, arendaşi, tineri fermieri, asociaţii, proprietare vecini, Academia de Stiinţe Agricole şi Silvice şi Agenţia Domeniilor Statului.
De asemenea, pentru cumpărători au fost stabilite unele condiţii obligatorii de domiciliu/reşedinţă (5 ani anterior înregistrării de vânzare), să defăşoare activităţi agricole cu cel puţin 5 ani înainte de înregistrarea cererii de vânzare, să fie înregistraţi la autorităţile fiscale ( 5 ani anterior) şi să aibă studii de specialitate.
În plus, a mai fost prevazută obligaţia ca terenul cumpărat conform legii să nu poată fi înstrăinat timp de 15 ani, iar în condiţiile în care se înstrăinează înainte de termenul de 15 ani, acest lucru să fie realizat numai către Agenţia Domeniilor Statului. O altă condiţie general valabilă este utilizarea terenului numai pentru activităţi Agricole”.
România deţine o suprafaţă agricolă totală de 14.630.072 hectare, din care în proprietate privată 13.699.725 ha (93,6%), în timp ce suprafaţă arabilă este de 9.395.303 hectare, din care în proprietate privată 8.940.204 hectare (95,1%).
Parlamentul European – semnal de alarmă, în 2017, privind concentrarea terenurilor în Europa
Teme precum acapararea de terenuri și concentrarea terenurilor au fost multă vreme asociate cu țările din sudul planetei. Însă la o privire mai atentă se poate observa că concentrarea terenurilor agricole este de mai mulți ani o realitate și în Europa, susţine Parlamentul European într-un document din 2017.
Gradul de concentrare a terenurilor agricole în Europa este similar distribuției neuniforme a proprietății funciare în țări precum Brazilia, Columbia și Filipine.
Raportul menţiona: “Terenurile agricole nu sunt bunuri comerciale obișnuite, deoarece solul nu poate fi multiplicat, iar accesul la acesta face parte din drepturile omului. Concentrarea terenurilor agricole în mâinile unui număr mic de actori este asociată cu efecte sociale, culturale, economice și politice profunde în toate statele membre ale UE.
Asemenea concentrării de capital, o concentrare prea mare a terenurilor agricole divizează societatea, destabilizează regiunile rurale, pune în pericol securitatea alimentară și, implicit, obiectivele ecologice și sociale europene.
În general lipsesc datele cuprinzătoare, transparente, de actualitate, de calitate și unitare la nivel european în legătură cu evoluția prețurilor și volumelor pe piața funciară europeană. Acest lucru este valabil atât în cazul prețurilor de achiziționare a terenurilor și a arendelor, cât și în cazul cotelor de participare în exploatații”.
Conform Parlamentului European, prețurile de achiziționare și de arendă ale terenurilor agricole au crescut în multe regiuni din Europa la un nivel din cauza căruia numeroase exploatații agricole se află în imposibilitatea de a se proteja de pierderea terenurilor luate în arendă sau de a-și extinde terenurile prin achiziționarea de terenuri, pentru ca exploatațiile lor să rămână viabile.
Documentul menţionează: “Motivele concentrării terenurilor în UE sunt diverse. Astfel, achiziționarea de terenuri se numără în prezent printre cele mai bune și mai sigure posibilități de investiție și de câștig pentru investitorii din toată lumea, din cauza cererii crescânde de alimente și furaje, de materii prime regenerabile pentru industria combustibililor, cea chimică și cea textilă, dar și de combustibili nefosili.
Perioada persistentă de dobânzi scăzute declanșată de criza financiară este unul dintre motivele „evadării către activele reale”, și anume proprietatea funciară. Drept consecință, și investitorii din afara sectorului agricol sunt interesați de achiziționarea de terenuri.
Pe lângă concentrarea terenurilor, o altă amenințare vine din utilizarea terenurilor în alte scopuri decât cel agricol, cum ar fi impermeabilizarea solului, urbanizarea, turismul și proiectele de infrastructură.
În plus, multe domenii politice și subvenții ale UE sprijină eforturile de extindere ale exploatațiilor agricole sau atrag investitori din afara sectorului agricol. Plățile directe legate de suprafață, de exemplu, au drept rezultat acordarea de plăți disproporționat de mari exploatațiilor mari.
Un efect similar au și programele de sprijin ale UE sau ale statelor membre care promovează, de exemplu, combustibilii nefosili, generând prin aceasta o concurență între alimente, furaje și combustibili.
Amploarea și viteza concentrării terenurilor sunt alarmante, în special în țări precum România, Ungaria și Bulgaria. Însă chiar și în Germania, Italia și Spania aceste probleme nu sunt necunoscute.
Multe state membre au recunoscut problema și încearcă să contracareze această tendință prin legislație. Însă deseori apar conflicte cu una dintre cele patru libertăți fundamentale europene: libera circulație a capitalului. Această libertate fundamentală, care se aplică în întreaga UE și include o interdicție a discriminării cetățenilor din alte țări ale UE, întâmpină rezistență în contextul vânzării de terenuri agricole”.