de Dan Pălăngean

România a consemnat, de departe, în anul 2024 cele mai mici venituri bugetare la nivel regional ca pondere în PIB, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu un nivel de doar 34,1% din PIB, ne-am situat la acest indicator critic semnificativ mai slab decât Bulgaria (36,7% din PIB) și departe de țări precum Cehia (40,8% din PIB), Slovacia (41,8% din PIB), Ungaria (42% din PIB) sau Polonia (42,8% din PIB).

Pentru referință, menționăm că nivelul mediu al veniturilor bugetare la nivelul întregii Uniuni Europene a fost de 46% (135% în raport cu ceea ce reușim noi să colectăm) iar Zona Euro a ajuns la cota de 46,5%. Datele au fost prezentate în contextul evaluării situației pentru procedura de deficit excesiv, pentru prima notificare pe anul 2025.

Pe date comparabile la nivel european, deficitul bugetar înregistrat anul trecut de România s-a cifrat la 9,3% din PIB, cel mai ridicat nivel dintre toate țările membre. Precizăm că diferența față de datele operative anunțate la nivel național pe baze cash (-8,65% din PIB, de fapt 8,68% din PIB după ultima recalculare a PIB în varianta provizorie 2) provine din includerea plăților angajate în perioada de referință și nefectuate.

De reținut, ceea ce diferă în raport cu țările menționate anterior NU este nivelul cheltuielilor ci mărimea veniturilor bugetare. Cu sume reprezentând 43,5% din PIB pe 2024, în creștere de la 39,8% în 2021, România s-a situat peste Bulgaria (39,8% din PIB) și, marginal, peste Cehia (43% din PIB) dar semnificativ sub Ungaria (46,9% din PIB), Slovacia (47,1% din PIB) sau Polonia (49,4% din PIB).

La capitolul cheltuielilor, ne situăm, astfel, cu mult sub media UE de 49,2% din PIB și media Zonei Euro de 49,6% din PIB. De data aceasta, decalajul în raport cu uzanțele europene este invers, noi fiind cu sumele derulate prin bugetul de stat la doar aproximativ 88% față de UE sau Zona Euro.

Ceea ce arată, cât se poate de clar, din perspectiva convergenței cu practica europeană, că modalitatea principală de ajustare a deficitului bugetar ar trebui să fie creșterea încasărilor la bugetul de stat prin îmbunătățirea radicală a colectării dar și prin majorarea (fie ea oricât de nepopulară) a cotelor de impozite și taxe.

Consecința angajării unor cheltuieli sociale pe model european cu o taxare de tip anglo-saxon aplicată lângă Balcani se poate vedea în majorarea datoriei publice cu două treimi în termeni nominali pe parcursul a doar patru ani (de la 576 miliarde lei la 964 miliarde lei), adică de la 48,3% din PIB la dobânzile reduse din perioada imediat post-pandemică la 54,8% din PIB la dobânzi puternic majorate.

Nota bene, sumele plătite în T1 2025 pentru dobânzi la creditele angajate de stat s-au majorat cu peste 60% față de T1 2024. Exact pe dos față de procesul declarat de ajustare a deficitului bugetar și necesitățile de alocare a banilor pentru dezvoltare. Practic, ne îndreptăm spre ocuparea integrală a spațiului de 3% din PIB deficit bugetar (criteriu Maastricht) de achitarea dobânzilor.