de Dan Pălăngean

România a coborât în anul 2024 pe locul trei în UE la ponderea copiilor sub risc de sărăcie sau excludere socială, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu un procentaj de 33,8%, ne-am poziționat ceva mai jos decât Bulgaria (35,1%) și Spania (34,6%) dar am rămas departe de media consemnată la nivelul întregii Uniuni (24,2%).

Pentru referință, menționăm și cele mai scăzute valori ale acestui indicator social, înregistrate în Slovenia (11,8%), Cipru (14,8%) și Cehia (15,4%). Metodologic, cele trei criterii utilizate au fost un venit disponibil echivalent sub cel definit la nivel național ca având risc de sărăcie, privarea materială (7 din 13 criterii definite în materie) și/sau apartenența la o gospodărie cu intensitate scăzută a muncii.

De reținut, pentru că rareori avem de-a face cu îmbunătățiri autohtone notabile în domeniul social, România a bifat anul trecut cea mai mare reducere a riscului de sărăcie sau excluziune socială la copii, cu -5,2 puncte procentuale. Valoare semnificativ mai bună decât evoluțiile din Irlanda (-3,7 pp) și Ungaria (-3,3 pp) și considerabil peste reducerea mediei europene (-0,6 pp, de la 24,8% în 2023).

O explicație a acestei stări de fapt o constituie influența creșterilor înregistrate de Finlanda (+3,5 pp), Croația (+2 pp), Belgia  și Bulgaria (+1,2 pp în ambele cazuri). Analiza Eurostat a mai arătat că figurăm pe locul 2 la diferența de stare între persoanele cu vârsta de peste 18 ani și cele până la 18 ani.

Cu un ecart de 7,3 puncte procentuale mai mult în cazul copiilor, țara noastră apare după Spania (10,5 pp), la egalitate cu Malta și de puțin peste Franța (+7,2 pp). Invers, adulții sunt sub risc mai mare în țările baltice (+8 pp în Letonia, +7,1 pp în Estonia și +3,6 pp în Lituania). Ceea ce indică o serioasă influență socio-culturală, respectiv orientarea mai prounuțată în sprijinul tinerei generații mai la nord și către vârstele înaintate la sud.

În fine, trebuie menționată o caracteristică importantă la nivel european, și anume diferența majoră de risc între copiii din familii cu nivel relativ redus de educație (61,2% media UE) și cele cu educație superioară (doar 11%), de unde un ecart considerabil, ușor peste 50 de puncte procentuale.

Situația este peste pragul de 50% în 16 din cele 27 de state membre UE, cu cele mai reduse valori în Danemarca (29,3%), Portugalia (29,5%) și Estonia (35,5%). România apare (și aici) pe podium, cu un decalaj de 69,9 pp, foarte de aproape de țările unde educația deficitară a părinților se transpunde în șanse mai reduse pentru copii, Cehia (70,4 pp) și Bulgaria (71,5 pp).