Cred că trebuie să ne cunoaștem istoria așa cum a fost, cu suișuri și cu coborâșuri, cu eroi care au luptat, cu lași care au dezertat, cu vizionari care au visat, cu marii constructori de neam și țară, dar si cu demolatorii de dinăuntru și din afară, cu realizările și eșecurile fiecărei generații. Numai cunoscând trecutul așa cum a fost, nefardat de interese de moment, putem spera să construim un viitor așa cum ni-l dorim. Și un semn că ne respectăm pe noi este și acela că știm să-i respectăm și să-i evocăm pe cei care au făcut posibilă evoluția României la ceea ce este ea astăzi.
Dintre toți partenerii României, Franța este o țară prietenă căreia îi datorăm mult atât pentru momentul istoric din anul 1859 cât și pentru cele din 1916 și 1918; aceasta a jucat un rol cheie in diverse perioade din istoria României, chiar dacă, evident și firesc a avut și interesele sale. Una dintre personalitățile cărora le datorăm mai mult decât majoritatea conaționalilor noștri crede și știe în lipsa unei popularizări adecvate a trecutului, este generalul Henri Mathias Berthelot.
Primul Război Mondial a fost unul cumplit, cu jertfe imense pentru toți participanții. Apoi lumea s-a schimbat și, conform profeției din august 1916 a lui Take Ionescu, la sfârșitul acestuia a apărut România Mare. Ca să ajungem însă acolo a fost nevoie de mult sânge, de mult noroc, foarte mult noroc și, evident, de aliați puternici dintre acestia unii ramânând lângă noi până la sfârșit. Este bine de știut un adevăr istoric: pentru construcția României Mari nu a curs numai sânge românesc (mai exact și al tuturor minoritaților conlocuitoare din Romania din 1916), ci și rusesc și francez.
Cred cu tărie că în 1917 fără ajutorul Franței care, după gravele înfrângeri ale armatei române din 1916 a trimis o importantă misiune militară franceză in tara (ofițeri, subofițeri, medici, asistenți medicali, etc.) și armament modern, România s-ar fi prăbușit, pierzându-și statalitatea. Datorăm Franței, membrilor acelei misiuni militare și, după cum am menționat mai sus, mai ales generalului Henri Mathias Berthelot mult mai mult decât cred cei mai mulți dintre conaționalii noștri.
Majoritatea românilor nu cunosc elemente importante din acea perioada de cumpănă a istoriei României. Asta pentru că școala si propaganda din perioada comunistă au inseminat niște clișee care au minimizat contribuția Misiunii Franceze la refacerea armatei române începând din octombrie 1916; și, mai ales, importanța mesajelor transmise în noiembrie 1918 conducerii României de către Generalul Berthelot, mesaje care au convins Consiliul de Coroană să declare război Puterilor Centrale astfel încât Armistițiul din 11 noiembrie 1918 a găsit România ca „țară cobeligerantă”.
Din câte știu, după 1989, în manualele scolare, dar mai ales, în arena publică, adevărul istoric nu a fost restabilit in integralitatea sa; cu excepția notabilă a unor lucrări istorice. Din păcate, din câte am văzut în ultimele decenii (sper să-mi fi scăpat multe și să fiu contrazis!) la nivelul decidenților, al mass media și al majorității liderilor de opinie nu a existat rezonanța necesară pentru înțelege și aprecia rolul Generalului Berthlot în acele momente cruciale din istoria României.
Datoriile „trebuie plătite” de fiecare în felul lui si pe măsură posibilităților; a nu uita este o cale de urmat de fiecare dintre noi. Cred că, dacă nu uităm răul pe care alții ni l-au făcut de-a lungul istoriei, atunci în aceeași măsură nu ar trebui să uitam nici binele. De aceea, împreună cu domnul Liviu Mureșan, doctor în științe economice, am făcut demersurile necesare pentru ca pe 11 decembrie ora 11.00 să se țină la catedrala Sfântul Iosif din Capitală un „Te Deum” pentru Misiunea Franceză din Primul Război Mondial și pentru Generalul Henri Mathias Berthelot. M-ar bucura dacă cei care citesc aceste rânduri decid să păstreze un moment de reculegere pentru acei francezi care au luptat și murit pentru România. Dacă programul vă va permite, sunteti bineveniți să participati luni la catedrala Sf. Iosif la ceremonia amintită.
Victor Cionga