Update articol:

Silvia Vlăsceanu, HENRO: “Trebuie să creştem capacităţile de producţie a energiei, dar statul să nu încurce investitorii” (Interviu partea 1)

  • “Ordonanța 114 a fost inițiată și la sugestia unor operatori din partea de furnizare pentru că urma o perioadă de creștere a prețului, din cauza liberalizării, şi aveau nevoie de o astfel de lege de teamă că vor pierde din profit”.

  • “Reactoarele mici modulare au în spate ani de utilizare militară”

  • “În sectorul energetic, întotdeauna tinerii vor găsi un loc de muncă, mai ales dacă le place domeniul”

 

Interviu cu doamna Silvia Vlăsceanu, preşedinte HENRO, un proiect al producătorilor de energie electrică din România.

 HENRO a fost înființată în 2021, membrii fondatori fiind Hidroelectrica, Nuclearelectrica și Romgaz. Complexul Energetic Oltenia a devenit membru HENRO în decembrie 2021. HENRO are ca atribuții susținerea unei poziții comune a membrilor în ceea ce privește politicile energetice; promovarea dezvoltării pieței locale, stimularea investițiilor, a competenței și transparenței, transpunerea legislației europene în contextul local, susținerea companiilor membre în implementarea celor mai recente standarde de responsabilitate socială, management, etică și conduită în afaceri.

Reporter:  Ce ne puteţi spune despre creşterea capacităţilor de producţie, cum ar trebui să ajute statul pentru îndeplinirea acestui obiectiv?  

Silvia Vlăsceanu: Este evident pentru toată lumea că trebuie să creştem capacităţile de producţie a energiei. Important nu este să te ajute statul, că nu prea are cu ce, dar cel mai bine ar fi să nu te încurce.

Este bine că acum vin nişte fonduri europene, prin PNRR şi Fondul de Modernizare, pentru creşterea capacităţilor de producţie.

Important este ca investitorii să aibă curajul să investească, fie că sunt deja pe piață, fie că vor să intre pe piața de producere de energie, fiind convinși că statul nu le va pune bețe în roate.

În primul rând trebuie să existe o legislație stabilă, predictibilă.

Dacă investitorii încep un proiect trebuie să aibă siguranţa că nu se vor schimba lucrurile pe parcursul duratei de viață a instalației respective. Vorbim de lucruri care par logice şi evidente, dar care, în realitate, au dat şi dau multe bătăi de cap.

Să ne amintim ce s-a întâmplat cu producția de energie din surse regenerabile – o schemă de sprijin extraordinar de generoasă.

Părerea mea este că a fost o schemă mult prea generoasă și cred că a fost şi vina unora din piață care s-au lăcomit și au cerut din ce în ce mai mult, dorind să-și recupereze investițiile într-un timp record.

Nu trebuie să te gândești că o investiție în energie poate fi recuperată în doi- trei ani. Trebuie să o faci pe termen lung.

Văzând că se poate și că autoritățile sunt mult prea flexibile și indulgente investitorii au tot solicitat măriri şi avem în 2014 modificarea legii.

Trebuie să existe un echilibru, între cei care investesc, să fie rezonabili în ceea ce solicită, şi partea cealaltă – autoritățile să fie ferme și să rămână aşa, indiferent de culoarea politică, de schimbările din Parlament, Guvern etc.

 

Nu neg că pot să apară situații excepționale, cum a fost acest război pe care nu l-a prevăzut nimeni sau situația de pandemie. Sunt evenimente cu care generațiile din ultimii 60-70 de ani nu s-au confruntat. N-am știut niciunul dintre noi ce să facem inițial. Nici cu pandemia, nici cu războiul, nici cu toate  consecinţele care decurg din aceste situaţii, inclusiv în domeniul energiei.

Vedem că nici la nivel european nu există o strategie pe termen lung pentru această situaţie. Totul se discută aproape de la zi la zi.

E adevărat că, în situații excepționale, iei măsuri excepționale, dar eu vorbesc de o situație normală, în care un investitor trebuie să știe că, dacă a început o investiție, o duce până la capăt în condiţiile legislative iniţiale. Trebuie să se asigure că pe toată durata investiţiei se poate baza pe anumite venituri, cheltuilei, pe o recuperare a investiției într-o anumită perioadă.

Evident că nu face nimeni investiţii pro-bono, investitorul vrea să câștige, pentru că, până la urmă, economia de piaţă este despre obţinerea de profit. Nu vrei ajutor de la stat, dar măcar să nu te încurce legislația și legiuitorul.

 

Reporter: De ce a apărut HENRO?

Silvia Vlăsceanu: Până în anii 2010, a existat o entitate – Energetica – în care rămăseseră producătorii, era o organizație patronală. După ce a dispărut contractul la nivel de ramură în 2008, au apărut alte entități patronale și cumva s-au împărțit companiile de energie pe segmente.

Distribuitorii și-au făcut propria organizație patronală, gaziștii în 2007 își făcuseră și ei organizaţie de petrol și gaze.

Numai producătorii au rămas în virtutea unei organizări anterioare, în Energetica. Însă această organizaţie, din păcate, a dispărut încet-încet. După ce nu a mai fost domnul director  general executiv Ion Conecini, încet- încet Energetica s-a destrămat.

Este adevărat că rămăseseră producători puțini și sindicatele din aceste companii, fiind majoritatea cu capital de stat, discutau direct cu miniștrii şi nu mai aveau nevoie de o altă  voce care să le susţină interesele. Aşa că, fiind o organizație patronală, și-a cam pierdut rostul și echilibrul pe care îl asigura în sector.

Au trecut niște ani. E adevărat că celelalte entități din alte segmente ale energiei şi-au depășit rolul de organizație patronală, nu sunt create doar pentru dialog social. Sunt create pentru dialog cu autoritățile la modul general și pentru implicare în orice problemă.

Acum producătorii au simţit că au şi ei nevoie de o astfel de organizaţie, mai ales după ce a fost adoptată Ordonanța 114, un document care a fost inițiat și la sugestia unor operatori din piață din partea de furnizare pentru că urma o perioadă de creștere a prețului, din cauza liberalizării, şi aveau nevoie de o astfel de lege de teamă că vor pierde din profit.

Reporter: Aţi fost şi de partea furnizorilor, când aţi condus ACUE, acum reprezentaţi producătorii de energie. Ce ne puteţi spune despre OUG 114?     

Silvia Vlăsceanu: Nu voi intra în amănunte dacă OUG 114 a fost bună. Părerea mea este că nu așa se face.

OUG 114 a creat un dezechilibru.

Întotdeauna încerc să văd sectorul în ansamblu, indiferent ce entități am reprezentat.

Cred că sectorul energetic nu poate fi spart în bucățele, ci trebuie privit tot timpul ca ansamblu, pentru că, dacă te uiți doar la ultima verigă – interfața cu consumatorul – și doar furnizorul nu mai aibă sau să nu își asume riscuri este clar că alții din lant trebuie să plătească sau are niste dezavantaje.

OUG 114 a adus aceste probleme.

În aceste condiţii, producătorii și-au dat seama că nu au nici o entitate care să vorbească în numele lor. Atunci a încolțit ideea HENRO.

Acum toată lumea se întreabă de ce este nevoie de o asociaţie sectorului de producție de energie în care 70% sunt companii de stat şi au comunicare directă cu autorităţile.

Este o percepție greșită. Până la urmă și producătorii trebuie să se alieze cumva într o singură voce, mai ales că nu întotdeauna un producător dintr-o anumită sursă are același interes cu un producător din altă sursă.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre organizarea sectorului de producţie de energie?     

Silvia Vlăsceanu: Sectorul de producție a fost reorganizat prost în anii 2000, pe niște principii greșite. Este tardiv acum să ne uităm cine a decis, de ce s-a decis aşa, ce studiu a stat la baza acestei reorganizări. Pare că am fost un fel de cobai pentru că în nici o altă țară nu s-a mai făcut reorganizarea sistemelor energetice pe principiul resursei care stă la baza producerii de energie. Alte țări nu se confruntă cu aceleași probleme ca ale noastre.

Nu putem vorbi că concurență reală în sectorul de producere a energiei, așa cum e organizat astăzi.

Transportul și distribuția sunt monopoluri naturale, pe principii economice. Nu se pot face rețele paralele și trebuie să rămână reglementate de autoritatea de reglementare. Dar celelalte două segmente -producția și furnizarea de energie – sunt concurențiale.

Dar concurența nu înseamnă doar să ai mulți participanți.

Pe partea de producție, avem în clipa de față mulți participanți. După ce s-a implementat Legea 220 privind producerea de energie din surse regenerabile au apărut foarte mulți producători. Dar constatăm că nu este concurența la care visam. Dacă ar fi o competiţie cum trebuie, oferta ar trebui să fie variată, iar preţul ar trebui să scadă.

Dar la energie nu se aplică pentru că niciodată nu o să poată concura producătorul din sursă fosilă cu producătorul din hidro, nuclear, soare sau alte surse regenerabile.

La un moment dat, când nici nu apăruseră atât de mulți producători din surse regenerabile, au fost multe discuții dacă nu ar trebui să facem o piață de capacități. Şi nu s-a luat această decizie. Au mai fost discuții în anii 2008- 2009 despre crearea unui campion national. Au fost voci, însă, că nu este bine pentru că se concentrează toată producția într-o  singură companie. Au fost discuţii şi despre crearea a doi campioni energetici, dar nici așa nu s-a ajuns la o finalitate.

Cert este că așa cum este organizat sistemul energetic acum, se dovedește că nu a fost cea mai bună soluţie de organizare.

Acum vorbim că scoatem cărbunele din producţie și a apărut recent un proiect – este vorba de proiectul de Ordonanță de urgență privind decarbonarea sectorului energetic. Nu înseamnă că piața va începe să funcționeze, dacă scoatem producătorul din cărbune. Ba va crea şi mai multe probleme, pentru că trebuie să punem imediat ceva în loc. Aceasta va fi o mare provocare pentru că soarele și vântul rămân imprevizibile.

Indiferent cât de repede poți să instalezi capacități pe soare și vânt, tot vor fi impredictibile și nu te poţi baza pentru că depind de condițiile climatologice.

Unii zic să producă Hidroelectrica mai mult. Ar produce ea la maxim, dar să nu uităm că lacurile au un nivel sub care nu au voie să scadă. Este un nivel de siguranță şi nu ne dăm seam ce pericole ar fi, dacă ar trece de acel nivel. Apa este limitată ca resursă. E adevărat că plouă, dar plouă pe anumite arii.

Hidroelectrica produce la un maxim posibil din punct de vedere tehnic, dar ea mai are și rolul de a asigura siguranța sistemului. Hidroelectrica asigură serviciile de echilibrare și serviciile de sistem, ceea ce nu pot să facă ceilalți producători, pentru că Hidro poate porni grupurile în câteva secunde.

În permanență trebuie să existe echilibru între cerere și ofertă – cât produci atât consumi sau, invers, cât consumi trebuie să fie acoperit de producție.

Ce ne facem dacă producţia e mai mică decât consumul?

Silvia VlăsceanuCând producția este mai mică, evident că aduci energie din țările vecine, mai ales că ne-am interconectat.

Problema este ce ne facem dacă ţările europene nu mai pot sa asigure exportul de energie.

Capacităţile pe cărbune sunt reduse cam în toate statele, unele ţări, precum Germania, nu vor nici energie nucleară. Gazul, care era gândit ca un combustibil de tranziție, a ajuns acum la niste preturi foarte ridicate.

Reporter: Cum vedeţi piaţa de energie în contextul războiului din Ucraina şi a sancţiunilor impuse?   

Silvia Vlăsceanu: În anii următori mă aștept la mișcări sociale. E bine ca nu mai depindem de gazul rusesc. Ce s-a întâmplat cu Ucraina este într-adevăr condamnabil și trebuie să sancționezi agresorul, dar, din punct de vedere economic, nu prea ai cu ce să înlocuiești gazul rusesc peste noapte – nici cu hidrogen, nici cu LNG care este foarte greu de adus şi va costa şi mai mult.
Vedem primul impact la pompă. Eu cred ca e doar începutul.

Ca să reduci prețul la pompă, ar trebui să folosesti mai multe vehicule electrice, ceea ce înseamnă creşterea producţiei de energie. Dar nu mai poti produce energie nici din gaze, nici din cărbune, energia hidro rămâne limitată.

Ce facem cu energia electrică? Din ce mai producem?

A apărut acum reactorul modular de mici dimensiuni. Și aud voci, din păcate, că nu este experimentată această tehnologie nucleară nouă. Dar pot să vă spun că nu a fost experimentată nici tehnologia CANDU când a apărut.

Durata de viață a unei centrale nucleare este de circa 50 de ani. Prima centrală nucleară în scop civil este de prin 1954 în Statele Unite. Nu a avut probleme și, înainte să fie implementată în scop civil, a avut utilizare în scop militar circa 20-30 de ani.

Toate tehnologiile nucleare încep ca tehnologii militare. Din acest punct de vedere, reactoarele mici modulare au în spate ani de utilizare militară.

În peste 60-70 de ani de utilizare nucleară, nu am avut decât câteva incidente care au avut loc fie din eroare umană, cum a fost la Cernobil, fie de la niște cataclisme precum Fukushima, unde au avut loc şi cutremur şi tsunami.

Nu văd ca în România să avem tsunami pentru că Marea Neagră este închisă. Cutremur avem, dar aceste tehnologii sunt proiectate să reziste până la cutremure de gradul 10. Iar prin faptul că sunt reactoare mici se reduce și mai mult pericolul. Poţi gestiona mult mai bine un reactor mic decât unul de 700 de megawați.

Tehnologia CANDU a fost perfecționată și ea si suntem singura ţară din Europa care am folosit CANDU. Am avut şi echipe foarte bune și o școală foarte bună de nuclearişti în România care s-au răspândit după aceea în toată lumea. Nu înseamnă că n-am păstrat tradiția și nu putem să gestionăm actuala situaţie din nuclear. Pentru mine, personal, este o mândrie faptul că, având în vedere și experiența, pregătirea și seriozitatea în a exploata astfel de centrale, suntem cei cu care SUA au început discuția și s-a semnat un parteneriat pe termen lung de a implementa astfel de module.

Că se face în paralel și în SUA o astfel de centrală este foarte bine. Vom împărtăși experiența în paralel – ce se întâmplă acolo, ce se întâmplă aici.
Vedem că şi Polonia este interesată deja de astfel de proiecte.

Nu aş merge pe ideea că suntem primii care implementăm tehnologia asta şi nu ştim ce facem. Eu cred că ne dăm foarte bine seama ce facem. Suntem pionieri într-un domeniu alături de SUA, cei care au patentat această tehnologie în scop civil. Dar, repet, în spate sunt ani de experimente și de utilizare militară care deja au dus la o îmbunătățire a acestei tehnologii.

Oricum fără implementarea cel puțin a acestor reactoare mici modulare nu vom putea asigura producția de energie.

Dacă vorbim de grupurile 3 şi 4, vedem că nu s-a făcut nimic şi că va mai dura construcţia lor, iar pentru retehnologizarea celor existente  sunt  termene prestabilite.

Aşa că, România scoate din producţie 700 de megawați în 2026, dar nu ştim încă ce va pune în loc. Teoretic, ar trebui să fie pusă în funcţiune centrala de la Iernut – care era proiectata pentru gazul din intern, fără criza actuală cauzată de războiul din Ucraina. Mai avem grupul pe care ar trebui să îl facă Complexul Energertic Oltenia.

În afară de centrala de la Iernut care ar putea să fie gata în 2023 care va produce 300 de megawați, nu știu dacă Complexul Energetic Oltenia va reuși să implementeze până în 2027 grupul de 700-800 de megawați pe care îl preconizează.

Eu sunt optimistă de felul meu, dar spun asta văzând timpul real în care se fac astfel de investiții. Legea achiziţiilor publice dă mari bătăi de cap -vedem cât durează achizițiile publice și contestaţiile etc, cred că autostrăzile sunt cel mai bun exemplu.

O altă problemă este forța de muncă. Nu avem forță de muncă cu care să facem astfel de investiţii şi nu mai sunt companiile care să construiască obiective energetice. Au dispărut de la institute de cercetare proiectare până la operatorii care făceau constructia propriu-zisă a acestor obiective.

Chiar dacă sunt câteva firme nu au personal calificat.
Avem nevoie de oameni pregătiți, mai ales cei care trebuie să facă exploatarea capacităților.

În calitate de profesor asociat, am remarcat că sunt tineri care se duc spre facultățile de profil, însă puțin peste jumătate își finalizează studiile și, dintre aceștia, nu toți rămân în domeniu, ci preferă să se ducă cu diploma respectivă să se angajeze în altă parte.

Au o diplomă și cu asta consideră că este suficient. Nu își continuă activitatea în domeniul pentru care s-au pregătit. Lăsând la o parte că unii visează că se vor duce să lucreze în străinătate și se întorc după o perioadă pentru că îşi dau seama că nici acolo nu sunt lucrurile roz.

Reporter: De ce tinerii nu preferă să lucreze în domeniu?

Silvia Vlăsceanu: Ca începător în energie, nu poți să ai pretenții de salariu foarte mare. În plus, pentru că sunt promovate intens, din pacate, modele de viață care, la 25-30 de ani au bani, masini, tinerii cred că aşa trebuie să fie şi ei. S-a prăbușit cumva scara de valori.

Oricât ţi-ar placea domeniul la începutul carierei şi ai vrea să rămâi toată viaţa în energie, când vezi că la salariu de-abia se mai adaugă câteva sute de lei lunar îţi cam scade entuziasmul. Dar realitatea este că aşa se progresează. Încet. Aşa am început toţi.

Nu mai există într-adevăr dorința de a face o carieră într -un domeniu. Cel puțin în sectorul energetic, părerea mea este că întotdeauna vei găsi un loc de muncă, mai ales dacă îți place, mai ales dacă ești pasionat.

Din punctul meu de vedere, energia este ultimul sector care o să dispară sau pentru care se va piarde interesul. E adevărat ca există o concurență între energie și IT. Dar dacă nu ai energie, cu ce îţi încarci telefonul, laptopul etc. Toate acestea sunt consumatoare de energie.

(va urma)

BVB | Știri BVB

BITTNET SYSTEMS SA BUCURESTI (BNET) (01/07/2022)

Implementare plan incentivare SOP2020

RCB GOLD (RCGLD) (01/07/2022)

Notificare Raiffeisen Centrobank AG

TTS (TRANSPORT TRADE SERVICES) (TTS) (01/07/2022)

Disponibilitate Raport Sustenabilitate 2021

ELECTROARGES SA (ELGS) (01/07/2022)

Hotarare AGOA - 30.06.2022

Sphera Franchise Group (SFG) (01/07/2022)

Publicarea Raportului de Sustenabilitate aferent anilor 2020-2021