După ratarea cu brio a aderării României la Spațiul Schengen, ministrul nostru de interne, dl. L. Bode, a pus mâna pe pix și i-a scris cu obidă omologului său austriac, Gerhard Karner, o epistolă care se vrea corozivă. Doctor în securitate energetică, dl. Bode pare că a chiulit de la orele de compunere din copilărie. Și nici nu a parcurs vreun curs de scriere creativă, necum vreunul de logici diplomatice. Dar nu lipsa de creativitate epistolară a domnului ministru este importantă, ci eroarea uriașă de înțelegere a mesajului pe care i l-a transmis partea austriacă mult înaintea votului.

Sigur, dl. Bode e supărat pe Austria și pe omologul său din guvernul de la Viena. Mai ales că s-au întâlnit și au și vorbit, nu o dată, înainte de ziua votului. De aici, furia în fața nedreptății și …scrisoarea deschisă degeaba. O scrisoare din care merită să reproducem un pasaj scurt, dar extrem de important.

Iată pasajul:  «Vă scriu însă, din păcate, pentru a-mi exprima profunda indignare față de votul dumneavoastră din Consiliul JAI, împotriva aderării României la spațiul Schengen, asta după ce pe 23 noiembrie la Viena, în prezența colegilor noștri, îmi dădeați asigurări că sunteți „un prieten al României”, iar poziția dumneavoastră „nu este împotriva României, ci împotriva unui sistem nefuncțional care nu trebuie extins cu niciun stat”».

Mai citiți-l o dată! Veți descoperi că încă de la 23 noiembrie, când dl Bode a vizitat Viena, ministrul de interne austriac i-a spus că poziția Austriei este „împotriva unui sistem nefuncțional care nu trebuie extins cu niciun stat”! Orice elev de clasa a șaptea ar fi înțeles că „niciun stat” înseamnă că nici România!

Dl Bode nu a înțeles atunci, dar se pare că nu a înțeles nici acum, în propria sa scrisoare, că omologul său austriac i-a verde în față la ce să se aștepte. Neînțelegând și dornic de o cât mai largă recunoaștere în fața șefilor săi din România și în fața electoratului autohton, domnia-sa a prezentat în toate aparițiile publice aderarea la Schengen ca pe o viitoare victorie. S-a dovedit însă că Austria nu e județul Sălaj, iar rezultatul îl știm cu toții.

Fără îndoială, frustrarea dlui Bode este justificată. Dar răspunsul primit de la ministrul de interne austriac la 23 de noiembrie ar fi trebuit să-l pună în gardă. Așa cum ar fi trebuit să îi pună în gardă pe toți demnitarii și funcționarii care s-au ocupat de dosarul Schengen.

De ce nu s-a întâmplat așa? Prima și cea mai simplă explicație este că austriecii i-au dus de nas pe ai noștri. La câtă competență este în statul român, nici nu ar fi de mirare. Dar mai există o explicație: ai noștri au știut, dar au plusat pe succes, forțând limitele comunicării, pentru a putea stabili fără niciun dubiu că vinovații pentru eșecul Schengen nu sunt la București, ci la Viena. În prima situație, vorbim despre prostie. În cea de-a doua situație, vorbim despre șmecherie. Două „instrumente” de guvernare în care o seamă de oameni mari de la noi sunt doctori cu adevărat! Suprapuse, cele două „instrumente” de lucru ale „bărbaților de stat” dau naștere, iată, unor scrisori deschise naive, numai bune de înlocuit o eventuală scrisoare de demisie.