Analiza cauzelor de nepedepsire, reducere, înlocuire a pedepsei din conținutul proiectului de modificare a legii privind evaziunea fiscală

Vasile BĂICULESCU*
Abstract

Prin prezentul articol, autorul, își propune analiza proiectului de modificare legislativă PL-x 805/2023, transmis de Parlament pentru promulgare, către Președintele României, prin intermediul căruia, legiuitorul, propune modificarea orientării în cazul infracțiunilor economice dinspre aplicarea unor pedepse privative de libertate către recuperarea prejudiciului și reintroducerea acestuia în circuitul economic.

Cuvinte cheie: evaziune fiscală; cauze de nepedepsire; recuperarea prejudiciului din evaziune fiscală;

Secțiunea 1. Introducere

Evaziunea fiscală reprezintă un flagel la nivel mondial, iar statul român nu este ferit de acest fenomen. Combaterea fenomenului de evaziune fiscală reprezintă un deziderat al fiecărui stat. Trecerea în economia albă a activităților desfășurate de către comercianți preocupă sau ar trebui să preocupe legiuitorul statului român. Una dintre aceste preocupări ar trebui să fie reprezentată de adaptarea legislației și crearea unui sistem care să permită recuperarea eficientă sumelor de bani evazionate.

Crearea unor sisteme legislative care să permită recuperarea sumelor de bani evazionate și sancționarea mai ușoară a infracțiunii de evaziune fiscală poate conduce pe de o parte la creșterea ratei de recuperare a prejudiciilor create în dauna statului și totodată poate conduce la diminuarea acestui fenomen.

Prin proiectele de modificare a legii 241/2005, legiuitorul român, a urmărit introducerea unor mecanisme apte să conducă la recuperarea sumelor de bani evazionate de către comercianții aflați pe teritoriul statului român. În acest sens au fost adoptate mai multe măsuri legislative care au permis aplicarea unor cauze de reducere a pedepselor aplicate sau chiar aplicarea unor cauze de nepedepsire în situația în care prejudiciul este acoperit integral, la care se adaugă penalitățile de întârziere și un procent stabilit de legiuitor.

Astfel, pentru a încuraja recuperarea prejudiciilor generate ca urmare a comportamentului evazionist, prin Legea 55/2021, legiuitorul a modificat legea 241/2005, în sensul introducerii unor cauze care permit sancționarea mai blândă sau chiar aplicarea unor cauze de nepedepsire în situația achitării prejudiciului, stabilind faptul că:

a) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depășește 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică pedeapsa cu amenda.

b) În cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește.

Astfel, din analiza textului de lege putem observa faptul că legiuitorul român a stabilit mai multe criterii prin raportare la care se poate beneficia de sancționarea mai blândă sau chiar aplicarea unei cauze de nepedepsire, ca urmare a achitării prejudiciului.

Primul prag se referă la situația în care prejudiciul produs ca urmare a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 8 sau 9 din Legea 241/2005 este de până la 50.000 euro în echivalentul monedei naționale. În acest caz, dacă făptuitorul achită prejudiciul integral în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății, se aplică în mod obligatoriu pedeapsa amenzii penale.

Al doilea prag, se referă la situația în care prejudiciul produs ca urmare a infracțiunii de evaziune fiscală este de până la 100.000 euro. În acest caz dacă făptuitorul acoperă prejudiciul în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății, instanța de judecată, poate aplica pedeapsa amenzii.

Spre deosebire de primul prag, observăm faptul că în cea de-a doua situație, aplicarea amenzii penale devine facultativă pentru instanța de judecată, aceasta din urmă având posibilitatea fie de a dispune aplicarea unei amenzi penale fie de a dispune aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

De menționat este faptul că, potrivit dispozițiilor legale, aplicarea pedepsei poate fi dispusă numai de către instanța de judecată, astfel încât, organele de urmărire penală, au obligația de a dispune trimiterea în judecată, chiar dacă prejudiciul de până la 100.000 euro a fost achitat în cursul urmăririi penale.

Cel de-al treilea prag se referă la situația în care persoana urmărită penal achită prejudiciul produs, plus dobânzi și penalități, plus 20% din valoarea prejudiciului, caz în care se aplică prevederile art. 16 din Codul de procedură penală, privind existența unei cauze de nepedepsire a infracțiunii de evaziune fiscală.

Din analiza textului de lege, observăm faptul că ne aflăm într-o situație excepțională în care, legiuitorul, a introdus o cauză de nepedepsire într-o lege specială.

De asemenea, observăm faptul că legiuitorul, spre deosebire de primele două situații în care prejudiciul poate fi achitat cel mai târziu în cursul judecății, termenul până la care poate fi achitat prejudiciul produs, la care se adaugă dobânzile și penalitățile și procentul fix de 20% este până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

Un aspect extrem de important este faptul că, în ipoteza în care persoana urmărită penal achită prejudiciul, plus dobânzile și penalitățile de întârziere, plus cei 20% stabiliți de legiuitor, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire, nu prevede o limită a prejudiciului produs în urma comiterii infracțiunii de evaziune fiscală. Altfel spus, aceasta, poate beneficia de cauza de nepedepsire indiferent de prejudiciul produs ca urmare a comiterii infracțiunii de evaziune fiscală.

Prin Ordonanța de Urgență cu nr. 130/2021, în mod inexplicabil și dintr-un raționament greu de înțeles, Guvernul României, a dispus modificarea dispozițiilor privind aplicarea unei cauze de nepedepsire, în sensul introducerii unui prag al prejudiciului de până la 100.000 euro.

În urma acestei modificări legislative, poate beneficia de cauza de nepedepsire persoana care a care a comis infracțiunea de evaziune fiscală cu un prejudiciu de până la 100.000 euro și achită prejudiciul, plus dobânzile și penalitățile de întârziere la care se adaugă procentul fix de 20% din prejudiciul produs¹.

Această modificare legislativă, lipsită de inspirație și orientare economico-juridică, adusă printr-o Ordonanță de Urgență unei Legi, contrar principiilor legislative în domeniul Dreptului penal, conform cărora modificarea unei legi poate fi realizată printr-un act normativ cu aceeași forță juridică și nu printr-un act normativ inferior, reduce în mod semnificativ aria de aplicare a cauzelor de nepedepsire și totodată șansele de recuperare a prejudiciilor create prin comiterea unor infracțiuni de evaziune fiscală.

Secțiunea 2. Proiectul de modificare a legii 241/2005 – art. 10

(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 6 ind. 1, art. 8 sau 9, dacă până la expirarea unui termen de maximum 30 zile de la finalizarea controlului efectuat de organele competente, în urma căruia se individualizează un prejudiciu datorat bugetului general consolidat de până la 1.000.000 euro, prejudiciul majorat cu 15% din valoarea acestuia, la care se adaugă dobânzile și penalitățile este acoperit integral, prin plată efectivă, fapta nu se pedepsește. În acest caz, organele competente nu sesizează organele de urmărire penală

Pentru aplicarea cauzei de nepedepsire este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:

• După efectuarea controlului de către organele de urmărire penală să stabilească un prejudiciu care să nu depășească suma de 1.000.000 euro;
• În termen de 30 de zile de la finalizarea controlului efectuat de către organele competente, persoana controlată achită prejudiciul stabilit de către organele de control;
• Pe lângă prejudiciul propriu zis, în intervalul de 30 de zile de la finalizarea controlului, persoana controlată achită 15% din cuantumul prejudiciului sub formă de majorări;
• În termen de 30 de zile de la finalizarea controlului, persoana controlată achită integral dobânzile și penalitățile aferente prejudiciului principal.

Din perspectivă procedurală, apreciem că termenul de 30 zile începe să curgă de la momentul comunicării actului prin care organele de control informează persoana controlată despre finalizarea acestei activități. Numai în această manieră se poate considera că persoana controlată a luat la cunoștință despre finalizarea activității de control.

Cu toate acestea, apreciem că termenul de 30 de zile este unul mult prea restrâns pentru plata sumei și credem că extinderea termenului la 90 de zile ar fi mult mai oportună pentru recuperarea efectivă a prejudiciului. Astfel, recomandarea noastră ar fi de extindere a termenului de plată la cel puțin 90 de zile, astfel încât să se evite intrarea în incapacitate de plată a persoanelor controlate și care doresc plata prejudiciului.

(2) În cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 6 ind. 1, art. 8 sau 9, dacă până la primul termen de judecată, prejudiciul cauzat este acoperit integral, prin plată efectivă, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceste condiții este de până la 1.000.000 euro inclusiv, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda.

Cu titlu prealabil, este de menționat faptul că în această ipoteză aplicarea amenzii penale este facultativă pentru instanța de judecată. În acest caz, organele de urmărire penală au obligația de a dispune trimiterea în judecată urmând ca judecătorul să stabilească dacă aplică pedeapsa amenzii penale sau pedeapsa închisorii.

De remarcat este faptul că în această ipoteză, legiuitorul nu face trimitere expresă și la acoperirea dobânzilor și penalităților de întârziere.

De asemenea remarcăm faptul că, din interpretarea textului legal, în prima ipoteză și anume ipoteza reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă, legiuitorul nu a stabilit un prag maxim al prejudiciului, astfel cum este stabilit în cea de-a doua ipoteză și anume a aplicării pedepsei cu amenda, în cazul căreia este necesar ca prejudiciul să nu depășească suma de 1.000.000 euro.

Pentru a beneficia de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă este necesar ca persoana controlată să îndeplinească următoarele condiții:

• Acoperirea integrală a prejudiciului stabilit prin raportul de expertiză financiar contabilă;
• Acoperirea prejudiciului trebuie să aibă loc până la primul termen de judecată;

Pentru a deveni eligibil pentru aplicarea amenzii penale este necesar ca persoana controlată să îndeplinească următoarele condiții:

• Acoperirea integrală a prejudiciului stabilit prin raportul de expertiză financiar contabilă;
• Acoperirea prejudiciului trebuie să aibă loc până la primul termen de judecată;
• Prejudiciul creat în dauna bugetului de stat să nu fie mai mare de 1.000.000 euro

Potrivit textului din proiectul de modificare a legii evaziunii fiscale, în cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 6 ind.1, art. 8 sau 9, dacă ulterior primului termen de judecată și până la judecarea definitivă a cauzei, prejudiciul cauzat este acoperit integral, prin plată efectivă, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc cu o treime.

Pentru determinarea prejudiciului este necesară efectuarea unei expertize financiar contabile, conform prevederilor art. 172-180 din Codul de procedură penală. Potrivit acestor dispoziții legale, persoana cercetată are, printre altele, dreptul de a-și angaja un expert parte, de a propune obiective cu privire l raportul de expertiză, de a formula obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză rezultat și totodată de a solicita audierea expertului sau efectuarea unui nou raport de expertiză.

(3) În cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 6 ind. 1, art. 8 sau 9, prin care s-a cauzat un prejudiciu care nu depășește 1.000.000 euro, în echivalentul monedei naționale, dacă în cursul urmăririi penale, prejudiciul cauzat majorat cu 25% din valoarea acestuia, la care se adaugă dobânzile și penalitățile este acoperit integral, prin plată efectivă, fapta nu se pedepsește, aplicându-se dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală.

Pentru a beneficia de cauza de nepedepsire este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:

• Prejudiciul creat în dauna bugetului de stat să nu fie mai mare de 1.000.000 euro;
• Plata prejudiciului este realizată în cursul urmăririi penale;
• Pe lângă prejudiciul creat, persoana cercetată plătește un procent de 25% din cuantumul prejudiciului;
• Persoana cercetată acoperă, pe lângă prejudiciul creat și procentul fix de 25%, dobânzile și penalitățile aferente prejudiciului principal.

Dacă în cursul procedurii camerei preliminare sau al judecății, până la pronunțarea unei hotărâri în primă instanță, același prejudiciu majorat cu 50% din valoarea acestuia, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, prin plată efectivă, fapta nu se pedepsește, aplicându-se dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală.

Pentru a beneficia de cauza de nepedepsire este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:

• Prejudiciul creat în dauna bugetului de stat să nu fie mai mare de 1.000.000 euro;
• Plata prejudiciului este realizată în procedura de cameră preliminară sau al judecății în fața primei instanțe;
• Pe lângă prejudiciul creat, persoana cercetată plătește un procent de 50% din cuantumul prejudiciului;
• Persoana cercetată acoperă, pe lângă prejudiciul creat și procentul fix de 50%, dobânzile și penalitățile aferente prejudiciului principal.

Dacă în cursul judecății în apel, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, același prejudiciu majorat cu 100% din valoarea acestuia, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, prin plată efectivă, fapta nu se pedepsește, aplicându-se dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală.

Pentru a beneficia de cauza de nepedepsire este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:

• Prejudiciul creat în dauna bugetului de stat să nu fie mai mare de 1.000.000 euro;
• Plata prejudiciului este realizată în cursul judecării apelului;
• Pe lângă prejudiciul creat, persoana cercetată plătește un procent de 100% din cuantumul prejudiciului;
• Persoana cercetată acoperă, pe lângă prejudiciul creat și procentul fix de 100%, dobânzile și penalitățile aferente prejudiciului principal.

Apreciem că în ipoteza în care instanța de apel dispune rejudecarea cauzei de către prima instanță, inculpatul poate beneficia de cauza de nepedepsire prin acoperirea prejudiciului, a unui unui procent de 50% la care se adaugă dobânzile și penalitățile din prejudiciul principal, întrucât în ipoteza rejudecării cauzei, procedura se reia de la început.

Acoperirea prejudiciului de către unul dintre inculpați, va oferi beneficiu tuturor inculpaților din cauză, aspecte care rezultă din alin. (4) al articolului analizat, potrivit căruia „dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) și (2)”.

Cu toate acestea, obserăm faptul că textul nu face referire la situația în care prejudiciul este acoperit de partea responsabilă civilmente. Apreciem de asemenea, că dată fiind noua orientare a legiuitorului și anume aceea de recuperare a prejudiciilor și nu de tragere la răspundere prin aplicarea unor pedepse excesiv de mari pentru infracțiuni economice, credem că beneficiile legii sunt aplicabile și în situația în care prejudiciul este acoperit de către partea responsabilă civilmente.

Nu în ultimul rând, este de observat faptul că în ipoteza în care persoana care a comis o infracțiune de evaziune fiscală și informează organele de urmărire penală cu privire la alți participanți și ulterior înlesnește aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a acestora, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă.

Astfel, potrivit alin. (5) „dacă persoana care a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 6 indice 1, art. 8 sau 9, aduce la cunoștința organelor de urmărire penală sau organelor fiscale infracțiunea comisă, în timp ce aceasta se află în derulare sau în termen de cel mult un an de la data epuizării activității infracționale și mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate cu privire la aceasta și, ulterior, înlesnește aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor participanți la comiterea infracțiunii, limitele speciale se reduc la jumătate”.

Pentru a beneficia de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă în acest caz este necesar ca a săvârșit o infracțiune de evaziune fiscală:

• Să informeze organele de urmărire penală cu privire la alți participanți;
• Informarea trebuie să aibă loc pe parcursul comiterii infracțiunii sau cel mai târziu în terme de un an de la epuizarea acesteia;
• Organele de urmărire penală să nu fi fost sesizate și cu privire la acești participanți;
• Înlesnește aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor participanți la comiterea infracțiunii;
• Făptuitorul nu a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de art. 10 alin. (1) au (2).

Concluzii și propuneri de lege ferenda

Pentru creșterea ratei de colectare a sumelor la bugetul de stat și în același timp evitarea intrării în incapacitate de plată a operatorilor economici, apreciem că este necesară extinderea termenului de plată în situația prevăzută la alin. (1) din cuprinsul art. 10 de la 30 de zile la minimum 90 de zile;

De asemenea apreciem că legiuitorul are obligația de a clarifica situația în care prejudiciul este acoperit de către partea responsabilă civilmente, caz în care credem că pot beneficia toți inculpații de cauzele de nepedepsire sau după caz de reducere sau înlocuire a pedepsei.

Bibliografie:
Ioana Maria Costea – Evaziunea fiscală. Legea 241/2005 comentată și adnotată. Editura Hamangiu 2019;
Oana Bugnar-Coldea. Infracțiunile de evaziune fiscală. Editura Universul Juridic 2021.
https://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2023/pr805_23.pdf – website vizualizat la data de 28.04.2024, orele 20:36

* Avocat în cadrul Baroului Bucureşti; Membru în Comisia de Disciplină a Avocaților din cadrul Baroului București; Managing Partner în cadrul Societății Civile de Avocați Băiculescu și Asociații; doctorand în cadrul Academiei Române – Institutul de Cercetări Juridice – Acad. Andrei Rădulescu.

[1] A se vedea decizia nr. 66 din 29 septembrie 2021 referitoare la interpretarea art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.