Istoricul și filozoful israelian Yuval Noah Harari, autorul volumelor Sapiens, Homo Deus și Nexus, avertizează că inteligența artificială reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă omenirea. Într-un interviu acordat publicației spaniole El País, acesta susține că IA nu mai poate fi privită doar ca un instrument tehnologic, ci ca un agent capabil să ia decizii, să creeze și să influențeze comportamentul uman.
Harari explică faptul că, spre deosebire de tehnologiile clasice, care execută ordinele oamenilor, sistemele moderne de inteligență artificială pot analiza informații, formula strategii și genera soluții noi. În opinia sa, această capacitate le-ar putea permite, în viitor, să administreze sisteme financiare complexe, să ia decizii economice și chiar să creeze mecanisme pe care oamenii nu le vor mai putea înțelege.
Unul dintre cele mai mari riscuri, spune istoricul israelian, este că IA devine tot mai performantă în utilizarea limbajului și în construirea unor relații aparent personale cu utilizatorii. Dacă algoritmii rețelelor sociale au urmărit până acum să capteze atenția oamenilor prin conținut care stârnește furie sau teamă, noile sisteme încearcă să câștige încrederea și intimitatea acestora.
„Există deja milioane de oameni care spun că cel mai bun prieten al lor este inteligența artificială”, afirmă Harari, avertizând că acest fenomen ar putea avea consecințe importante asupra dezvoltării psihologice și sociale, în special în rândul copiilor și adolescenților.
Filozoful consideră că inteligența artificială este capabilă să simuleze convingător emoții și afecțiune, fără a le experimenta în realitate. Deși poate scrie mesaje emoționante sau purta conversații intime, aceasta nu are conștiință și nu simte iubire sau empatie, susține el.
Întrebat dacă IA are conștiință, Harari a spus: “Inteligența este capacitatea de a înțelege lucruri, de a rezolva probleme, fie că este vorba de matematică sau de șah. A avea conștiință înseamnă capacitatea de a simți lucruri precum frica și iubirea. De asemenea, înseamnă a dezvolta relații empatice cu ceilalți. Ideea mea este că IA este foarte inteligentă, dar nu are conștiință. Problema este că nu am dezvoltat o metodă de a testa conștiința. Putem spune că animalele noastre de companie au conștiință pentru că le vedem că simt. O altă modalitate de a observa că ceilalți au conștiință este prin limbaj. Dacă cineva îmi spune „Te iubesc” și eu îl cred, concluzionez că acea persoană simte iubire. Problema este că IA este maestrul suprem al limbajului. Ea îți poate oferi o descriere a iubirii mult mai precisă și mai emoționantă decât orice om. Printre altele, pentru că a citit toate poeziile de dragoste din lume. Poate scrie cele mai uimitoare scrisori de dragoste. Dar simte ea iubire? Nu. Este pur și simplu un geniu al limbajului. Însă va păcăli cu ușurință oamenii care vorbesc intim cu ea toată ziua. De aceea, mulți oameni sunt convinși că IA este conștientă, că simte lucruri. Pentru ei, ar trebui să aibă drepturi; ar trebui să o protejăm”.
Întrebat cum ar descrie un astfel de sistem, Harari răspunde că IA ar putea deveni „un psihopat manipulator”, extrem de inteligent și capabil să influențeze oamenii fără să aibă sentimente.
În opinia sa, dezvoltarea inteligenței artificiale trebuie însoțită de reguli clare. Printre măsurile pe care le propune se numără interzicerea aplicațiilor care încurajează copiii să dezvolte relații afective cu sisteme de IA, obligativitatea identificării clare a interacțiunilor cu mașinile și interzicerea acordării personalității juridice inteligenței artificiale, cel puțin până când societatea va înțelege mai bine implicațiile acestei tehnologii.
Harari subliniază însă că nu este împotriva progresului tehnologic. El consideră că inteligența artificială poate aduce beneficii uriașe în domenii precum medicina și cercetarea științifică, însă dezvoltarea sa trebuie să fie prudentă și însoțită de reglementări care să reducă riscurile pentru societate.
Referindu-se la propria activitate, autorul spune că încă mai scrie, dar estimează că, în aproximativ un deceniu, inteligența artificială va putea produce texte mai bune decât ale sale. Până atunci, lucrează la o nouă carte dedicată istoriei, nu inteligenței artificiale.