Autor: Radu Magdin, CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic
Inteligența artificială este tehnologia momentului. A patra revoluție industrială este transformarea de fond. România trebuie să se pregătească pentru ambele.
Inteligența artificială este motorul. A patra revoluție industrială este mașina. Iar România trebuie să decidă unde vrea să ajungă cu ea. Distincția pare subtilă, dar schimbă complet conversația publică de la noi. Pentru că, deocamdată, discutăm despre AI ca despre un fenomen — ChatGPT, câteva proiecte-pilot în administrație, o dezbatere despre reglementare — și mult prea puțin ca despre o strategie de țară.
Teza mea este simplă și, cred, eliberatoare: România nu are cum să câștige cursa modelelor fundamentale și nici nu trebuie să încerce. Acea cursă se dă între câteva mari puteri tehnologice și câteva companii cu bugete mai mari decât ale unor state întregi. Cursa pe care România o poate câștiga este alta — cursa adopției, a infrastructurii, a competențelor și a adaptării sociale. Nu contează cine inventează inteligența artificială, ci cine o pune cel mai repede și cel mai inteligent la treabă.
Iar aici intervine partea pe care o ratăm cel mai des. Inteligența artificială nu vine singură. Se întâlnește cu robotica, automatizarea, energia, semiconductorii, cloud-ul, datele, apărarea, biotehnologia și producția avansată. Din această întâlnire se naște, de fapt, a patra revoluție industrială — iar miza ei nu este doar economică. Ea rescrie simultan competitivitatea economiei, piața muncii și, în cele din urmă, contractul social. Cine tratează AI ca pe un capitol de tehnologie, și nu ca pe un proiect de țară, va rămâne mereu cu un pas în urmă.
De aceea propun un cadru simplu, ușor de reținut și, mai important, ușor de transformat în politică publică: cei 4A ai inteligenței artificiale în România — Adoptare, Abilități, Active și Alianțe. Iar deasupra lor, un al cincilea A, care le ține pe toate laolaltă: Adaptarea statului.
Adoptare
Obiectivul României nu este să inventeze totul, ci să devină una dintre economiile europene care adoptă AI cel mai repede — în administrație, în IMM-uri, în industrie, energie, agricultură, sănătate și apărare. Iar succesul nu se măsoară în numărul de conferințe pe care le organizăm despre inteligența artificială, ci în câte companii românești o folosesc productiv și cu cât le crește productivitatea. Acesta este KPI-ul care contează. Restul este decor.
Abilități
Aici discuția devine mai mult decât tehnologică; devine socială. A patra revoluție industrială pune o întrebare de contract social: ce facem cu profesorul, contabilul, funcționarul, inginerul, medicul, muncitorul industrial sau antreprenorul ale căror meserii nu dispar neapărat, dar se transformă profund? Răspunsul nu este teama, ci pregătirea. România are nevoie de alfabetizare AI de masă, de reskilling și de upskilling — începând din școală și continuând pe tot parcursul vieții profesionale. Nu trebuie să pregătim românii să concureze cu inteligența artificială, ci să lucreze mai bine împreună cu ea.
Active
Inteligența artificială nu trăiește în cloud în sens metaforic. Trăiește în infrastructură fizică: consumă electricitate, are nevoie de rețele, de teren, de capital și de predictibilitate. Vorbim despre energie, data centers, infrastructură digitală, putere de calcul, date și securitate cibernetică. Aici România are o carte reală de jucat: mixul energetic, poziția geografică și baza industrială pot fi transformate într-un avantaj competitiv, dacă sunt tratate ca active strategice, nu ca dosare separate care se ignoră reciproc.
Alianțe
România este prea mică pentru autarhie tehnologică și suficient de importantă pentru a avea opțiuni. Trebuie să navigheze inteligent între ecosistemul american, ambiția europeană de suveranitate tehnologică și dinamica asiatică. Uniunea Europeană rămâne cadrul nostru de reglementare și de finanțare; Statele Unite, principalul pol tehnologic occidental; Asia, veriga esențială pentru semiconductori, hardware și lanțurile industriale. Suveranitatea inteligentă nu înseamnă să produci singur totul — înseamnă să nu fii vulnerabil în lucrurile care contează cu adevărat.
Al cincilea A: Adaptarea statului
Cei patru A nu funcționează fără un al cincilea. România nu are nevoie de încă o strategie care stă frumos într-un PDF, ci de o arhitectură de implementare. Concret: un mecanism de coordonare AI + 4IR la nivel înalt, care să aducă la aceeași masă Guvernul, Președinția, mediul privat, universitățile și societatea civilă — cu obiective măsurabile pentru 2030 și cu răspundere clară pentru fiecare dintre ele. Fără acest al cincilea A, celelalte patru rămân intenții bune. Cu el, devin un plan.
Luxul avertismentului
România a ratat începutul mai multor revoluții industriale și le-a recuperat ulterior cu costuri mari. De data aceasta avem, în premieră, luxul avertismentului. Știm că schimbarea vine, știm aproximativ în ce direcție și știm că viteza ei va crește. Întrebarea nu mai este dacă inteligența artificială va schimba România. Întrebarea este dacă România va avea un plan pentru a folosi această schimbare în avantajul ei.
Pentru că, în inteligența artificială și în a patra revoluție industrială, viitorul nu trebuie așteptat. Trebuie adoptat, construit și negociat.
| Știri BVB