Pe măsură ce negocierile privind un potențial acord pentru încheierea războiului din Ucraina se intensifică, o mare parte a discuțiilor s-a concentrat asupra unei părți din estul țării, care se află de mult timp în centrul obiectivelor Rusiei, scrie CNN.
Regiunile ucrainene Donețk și Luhansk – cunoscute sub numele colectiv de Donbas – erau o putere industrială în era sovietică, un loc al minelor de cărbune și al oțelăriilor.
Dar regiunea Donbas are și terenuri agricole fertile, râuri importante și o coastă la Marea Azov.
Din punct de vedere istoric, Donbasul era cea mai „rusă” parte a Ucrainei, cu o minoritate semnificativă de vorbitori de limbă rusă. În urma mai multor călătorii în zonă în urmă cu 10 ani, era clar că o parte a populației nu nutrea prea multă simpatie pentru guvernul îndepărtat de la Kiev.
Aici a început Putin să destabilizeze Ucraina în 2014, după anexarea Crimeei. Miliții pro-ruse, unele dintre ele bine echipate cu tancuri, au apărut în toată regiunea, cucerind rapid orașele Luhansk și Donețk de la armata ucraineană, care era atunci slab pregătită și demotivată.
Timp de aproape opt ani, în enclavele separatiste au avut loc lupte, uneori violente, între separatiștii susținuți de Rusia și forțele ucrainene, soldate cu peste 14 000 de morți, potrivit cifrelor ucrainene.
Cel puțin 1,5 milioane de ucraineni au părăsit Donbasul din 2014. Se estimează că peste trei milioane de persoane trăiesc sub ocupație rusă. Moscova a distribuit sute de mii de pașapoarte rusești persoanelor din zonele controlate de separatiști din Donbas.
Dar Putin voia mai mult. În ajunul invaziei rusești la scară largă din februarie 2022, el a declarat că așa-numita lume civilizată „preferă să ignore acest lucru, ca și cum nu ar exista această oroare, acest genocid la care sunt supuși aproape patru milioane de oameni” și a recunoscut Luhansk și Donetsk ca state independente.
Mai târziu în acel an, Moscova a anexat unilateral – și ilegal – ambele regiuni, după referendumuri frauduloase, împreună cu regiunile sudice Zaporijia și Herson, în ciuda faptului că le ocupa doar parțial.
Pentru Kremlin, există o diferență enormă între retragerea din teritoriile ocupate (așa cum au făcut rușii când s-au retras din mare parte din nordul Ucrainei în 2022) și renunțarea la zone absorbite oficial în patria mamă – mai ales pentru un lider ca Putin, care este obsedat de o „Rusie mai mare”.
Analiștii spun că, în ritmul actual, forțelor ruse le-ar mai trebui câțiva ani pentru a finaliza ocuparea teritoriilor anexate. De asemenea, sunt șanse mici ca Ucraina să recupereze o mare parte din ceea ce a pierdut deja: aproape tot Luhansk și peste 70% din Donetsk.
Dar Kievul deține încă „centura fortăreață” a orașelor industriale, căilor ferate și drumurilor, care reprezintă o barieră importantă pentru forțele lui Putin: locuri precum Sloviansk, Kramatorsk și Kostiantynivka.
Pentru președintele ucrainean Volodymyr Zelensky, renunțarea la restul Donetskului, teritoriu pentru apărarea căruia mulți soldați ucraineni și-au dat viața, ar fi sinucidere politică. Potrivit Institutului Internațional de Sociologie din Kiev, aproximativ trei sferturi dintre ucraineni se opun cedării oricărui teritoriu către Rusia.
Retragerea din restul regiunii Donețk ar lăsa, de asemenea, vastele câmpii deschise din centrul Ucrainei vulnerabile la următoarea ofensivă rusă, așa cum a subliniat în repetate rânduri Zelensky, și ar constitui o cedare neconstituțională a teritoriului ucrainean.
Pentru aliații europeni ai lui Zelensky, aceasta ar încălca și un principiu fundamental: agresivitatea nu poate fi răsplătită cu teritorii, iar suveranitatea Ucrainei trebuie protejată.
La fel ca în 2014, Donbasul rămâne creuzetul ambițiilor lui Putin în Ucraina și cea mai mare provocare pentru Europa, care încearcă să se agațe de o ordine internațională bazată pe norme.
| Știri BVB