Pacea din Ucraina prin Washington și Moscova, via Budapesta. Bucureștiul – pe unde este? (Corneliu Pivariu)

• „Pacea nu se decide acolo unde se varsă sângele, ci acolo unde se împart hărțile.”

Autor: Corneliu Pivariu – General-maior (cu două stele) în retragere, expert in geopolitică și relații internaționale, cu o experiență de peste 30 de ani în domeniile militar, diplomatic și economic.

De mai bine de doi ani și jumătate, războiul din Ucraina a devenit nu doar o tragedie umană și un test al rezilienței naționale, ci și un câmp de confruntare între mari puteri, un teren unde diplomația se împletește cu interesele economice și geopolitice globale. În tot acest timp, au existat tentative discrete de dialog între Washington și Moscova, dar și o serie de inițiative europene sau regionale care au încercat să contureze premisele unei eventuale păci.

Tot mai frecvent, Budapesta pare să devină o verigă de legătură între cele două centre de putere. Ungaria, menținând un canal de comunicare activ cu Moscova și simultan rămânând stat membru NATO și UE, se poziționează abil ca intermediar informal, dar pragmatic, într-un context în care alți actori europeni preferă retorica fermă în locul dialogului direct.

1. Contextul general

Atât SUA, cât și Rusia au interesul, pe termen mediu, de a stabiliza situația. Washingtonul are în vedere o reconfigurare strategică globală, în care pivotul Asia-Pacific devine prioritar, iar eforturile și resursele pentru Ucraina se cer raționalizate. Moscova, pe de altă parte, urmărește consolidarea câștigurilor teritoriale și evitarea unei epuizări interne care ar putea afecta stabilitatea regimului. În acest echilibru fragil, orice intermediar credibil – fie el stat, organizație sau lider – poate avea o importanță mai mică sau mai mare.

2. Budapesta – canal discret între Washington și Moscova

Ungaria și-a cultivat o poziție unică în Uniunea Europeană: menține relații economice și energetice strânse cu Rusia, dar participă deplin la structurile NATO și la mecanismele UE. Premierul Viktor Orbán a fost printre puținii lideri europeni care au continuat dialogul direct cu Kremlinul și, în același timp, a păstrat o deschidere pragmatică față de Washington, indiferent de administrația aflată la putere.

În ceea ce privește rezultatele negocierilor care ar trebui să înceapă peste scurt timp la Budapesta, cea mai mare probabilitate este ca acestea sa marcheze un acord de principiu și o formulare de genul „părțile recunosc necesitatea unei soluții negociate și se angajează să evite escaladarea”. Frontul va rămâne relativ stabil și diplomația ar putea prelua inițiativa în locul acțiunilor militare. Dar mai multe despre această etapă, după runda de la Budapesta.

Nu este întâmplător că unele canale diplomatice de lucru între Est și Vest par să treacă, în mod discret, prin Budapesta. Pe fondul unui impas evident în negocierile multilaterale, această capitală – aparent periferică – se transformă într-un punct de echilibru pentru discuțiile indirecte ruso-americane privind arhitectura viitoarei ordini europene.

3. Un simbol al garanțiilor de securitate: Memorandumul de la Budapesta

Budapesta are, în plus, o semnificație istorică aparte. Aici s-a semnat, în 1994, Memorandumul prin care Ucraina a renunțat la arsenalul său nuclear, în schimbul garanțiilor de securitate oferite de Statele Unite, Marea Britanie și Rusia. Documentul prevedea respectarea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei – angajamente grav încălcate odată cu anexarea Crimeei și ulterior cu invazia din 2022.

Revenirea Budapestei în prim-planul discuțiilor despre pace nu este deci doar o coincidență geografică, ci și o reactivare simbolică a unui angajament internațional care, la vremea sa, părea să garanteze stabilitatea regiunii, sau chiar o ironie a istoriei.

4. Uniunea Europeană – între solidaritate declarativă și fragmentare strategică

Uniunea Europeană, în ansamblul său, traversează o perioadă de ambiguitate strategică. Deși sprijinul pentru Ucraina rămâne un element de consens declarativ, există diferențe semnificative între statele membre în privința gradului de implicare militară, a sustenabilității economice a ajutorului și a perspectivei asupra unei eventuale negocieri cu Rusia.

Ungaria joacă aici o carte dublă, dar calculată: prin discursurile sale critice față de Bruxelles, își consolidează poziția internă și regională, dar nu părăsește niciodată cadrul instituțional european. În realitate, Budapesta se folosește de contradicțiile interne ale UE pentru a se legitima ca „voce realistă” într-un cor de mesaje adesea idealiste.

Astfel Uniunea Europeană, prinsă între dependențele sale economice și dorința de autonomie strategică, nu reușește să articuleze o propunere concretă de pace proprie (sau nu dorește?), lăsând inițiativa altora.

5. Washingtonul și Moscova – semnele unei recalibrări prudente

Atât în capitala americană, cât și la Kremlin, se observă un ton mai temperat în ultimele luni. În SUA, opinia publică și Congresul par tot mai reticente în a susține un efort militar fără orizont clar, în timp ce Rusia încearcă să obțină o „pace de poziție” care să-i consacre câștigurile teritoriale.

De aici și interesul pentru formule de negociere indirectă, în care pot fi implicate capitale intermediare. Budapesta, dar și Ankara sau chiar Beijingul, joacă roluri subtile în această rețea de mesaje și semnale diplomatice, unde nimic nu este asumat oficial, dar totul este atent calculat.

6. Bucureștiul – spectator sau actor?

România, aflată la granița conflictului și având un interes strategic major în stabilitatea regiunii Mării Negre, pare să rămână mai degrabă un spectator prudent decât un actor implicat. Deși este membru NATO și UE, Bucureștiul nu a reușit să își construiască o inițiativă proprie sau un rol distinct în dialogul european privind Ucraina.

În condițiile în care Ungaria, Turcia și chiar Polonia își promovează activ propriile agende, absența României din acest joc diplomatic riscă să devină o constantă. Lipsa unei strategii coerente de politică externă, suprapusă peste fragmentarea decizională internă, limitează capacitatea țării de a fi percepută ca un partener cu inițiativă și viziune regională.

În fapt întrebarea din subtitlu este eminamente retorică, atât timp cât clasa politică românească va rămâne prizoniera altor interese și viziuni limitate.

7. Concluzii

Pacea prin Washington și Moscova, via Budapesta, nu este o metaforă, ci o realitate diplomatică în formare.

Budapesta a înțeles că, într-o lume în care marile puteri negociază peste capul actorilor regionali, cel care reușește să devină intermediar sau catalizator câștigă influență, chiar fără putere militară sau economică majoră. România, în schimb, continuă să rămână în zona confortabilă a conformismului strategic, fără a propune soluții sau platforme de dialog proprii.

Dacă pacea din  Ucraina se va decide, într-o formă sau alta, prin Washington și Moscova, via Budapesta, pentru România, rămân cel puțin două întrebări  legitime: Bucureștiul – pe unde este?; Cât timp Bucureștiul va rămâne doar o capitală informată, dar neimplicată, în procesul care va decide viitorul estului Europei?

Bibliografie selectivă

🔹 Surse oficiale și documente primare

1. Budapest Memorandum on Security Assurances, signed at Budapest, 5 December 1994.
   – United Nations Treaty Collection, Depositary Notification C.N.911.1994.TREATIES-5.
2. S. Department of State. Press Statements and Briefings on Ukraine and Russia (2022–2025).
3. The Kremlin. Official Transcripts and Statements on the “Special Military Operation” and peace proposals (2022–2025).
4. European External Action Service (EEAS). EU Foreign Affairs Council Conclusions on Ukraine and Security Architecture (2023–2025).
5. Vilnius and Washington Summit Communiqués (2023, 2024).

🔹 Analize geopolitice și think tank-uri

6. Chatham House (London). “Security and Diplomacy in Post-Conflict Ukraine.” Research Paper, 2024.
7. Carnegie Endowment for International Peace. “Negotiating with Moscow: Lessons from the Minsk and Astana Formats.” Policy Brief, 2023.
8. RAND Corporation. “Frozen Conflicts and Negotiated Settlements in Eastern Europe.” Santa Monica, 2023.
9. Center for Strategic and International Studies (CSIS). “The Future of U.S.–Russia Relations: Limited Engagement under Pressure.” Washington D.C., 2024.

• Royal United Services Institute (RUSI). “Hungary’s Strategic Hedging in the NATO–Russia Equation.” London, 2024.
• European Council on Foreign Relations (ECFR). “Europe’s Divided Response to the Ukrainian War: Between Values and Realpolitik.” Brussels, 2023.

🔹 Analize și reflecții teoretice

• Brzezinski, Zbigniew. The Grand Chessboard: American Primacy and Its Geostrategic Imperatives. New York: Basic Books, 1997.
• Kissinger, Henry. World Order. New York: Penguin Press, 2014.
• Mearsheimer, John J. The Tragedy of Great Power Politics. New York: W.W. Norton, 2021 (Updated Edition).
• Walt, Stephen M. “Realism and Restraint in the Age of Multipolarity.” Foreign Affairs, 2023.
• Severin, Adrian. Armonia policentrică: un nou model de cooperare și securitate globală. București: 2024.
• Pivariu, Corneliu. Evoluții geopolitice mondiale în primul sfert al secolului XXI. România în acest context. Previziuni pentru 2050. INGEPO Consulting, 2025.

🔹 Articole și surse media analitice (selectate)

• Financial Times. “Trump, Putin, and the New Architecture of Power: Why Budapest Matters.” October 2025.
• “Hungary to Ensure Putin Can Enter Country for Trump Meeting in Budapest.” October 2025.
• France 24. “Zelensky Ready to Join Putin–Trump Summit if Invited.” October 2025.
• “EU Uneasy as Hungary Hosts Potential Trump–Putin Talks.” October 2025.
• Diplomat Magazine (The Hague). “Regional Balances and the New European Security Format.” Issue 3/2025.