Autor: Radu Magdin, CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic
Trăim începutul secolului asiatic nu ca exercițiu teoretic, ci ca realitate strategică. Centrele de creștere economică, demografică și de influență se mută rapid spre Asia, iar pentru Uniunea Europeană – și mai ales pentru statele membre de dimensiune medie – provocarea nu este dacă Asia va conta, ci cum va fi abordată. Diversificarea strategică a relațiilor UE, dincolo de axele tradiționale, devine o necesitate, nu un lux. În acest context, ASEAN capătă o relevanță centrală, iar Filipinele în 2026, odată cu preluarea Președinției ASEAN, oferă o fereastră de oportunitate rară pentru România.
Filipinele sunt mai mult decât o economie emergentă din Asia de Sud-Est. Sunt o societate profund conectată la Occident, cu o moștenire spaniolă și americană care se reflectă în instituții, limbaj, educație și cultura de business. Această afinitate nu este un detaliu simbolic, ci un avantaj strategic. România înțelege societățile hibride, în care tradiția, familia, statul și piața coexistă și se influențează reciproc. Tocmai această similaritate creează premisele unei relații bilaterale accelerate și funcționale.
Conceptul de bona filipineză capătă astfel substanță. Nu vorbim despre o relație conjuncturală, ci despre una bazată pe capital uman, încredere și continuitate. România găzduiește deja muncitori filipinezi apreciați pentru profesionalism, disciplină și adaptabilitate, în timp ce legăturile dintre comunități, firme și indivizi creează o infrastructură invizibilă, dar extrem de eficientă, a cooperării. Această bază umană este unul dintre cele mai subestimate avantaje strategice ale României în relația cu Asia.
Din perspectivă economică, complementaritatea este evidentă. România caută piețe noi, capital, forță de muncă și parteneri strategici. Filipinele caută acces mai profund la Uniunea Europeană, diversificarea relațiilor economice și consolidarea poziției sale regionale. De aici se naște o logică clară de gateway reciproc: România poate deveni o poartă de intrare pentru Filipine către UE, în special către Europa Centrală și de Est, iar Filipinele pot deveni pentru România o poartă de acces către ASEAN, una dintre cele mai dinamice regiuni ale lumii.
Anul 2026 este esențial în această ecuație. Președinția ASEAN a Filipinelor nu este un rol decorativ, ci o poziție de influență reală, care permite setarea agendei regionale și atragerea partenerilor strategici. Pentru România, acest moment ar trebui să declanșeze o abordare coerentă și ambițioasă: dialog politic intensificat, misiuni economice, forumuri de business, parteneriate universitare și culturale. Absența din acest proces ar însemna o oportunitate ratată; prezența activă poate genera beneficii structurale pe termen lung.
În centrul acestei dinamici se află megacity-ul Manila. Nu este doar capitala Filipinelor, ci un hub regional complex, unde se concentrează puterea economică, financiară și socială. Zone precum Central Business District, Makati sau Bonifacio Global City găzduiesc elitele economice filipineze, family business-uri regionale, capital local și internațional, dar și o nouă generație de antreprenori globali. Aici există un potențial major pentru pairing strategic între family business-uri românești și filipineze, pentru investiții comune, joint ventures și extindere pe piețe terțe.
Pentru România, această deschidere către Manila înseamnă mai mult decât comerț. Înseamnă acces la rețele, la capital relațional și la o piață care gândește pe termen lung. Family business-urile filipineze, la fel ca cele românești, valorizează încrederea, relațiile personale și stabilitatea. Aceste similitudini culturale pot fi transformate în avantaje competitive reale.
Într-un secol asiatic marcat de competiție între mari puteri, România are șansa de a juca inteligent, nu zgomotos. Poate deveni un nod de conectare între Uniunea Europeană și ASEAN, un partener credibil și flexibil, capabil să construiască punți acolo unde alții văd doar distanță geografică. Relația cu Filipinele – și implicit cu megacity-ul Manila – este o astfel de punte.
Viitorul României nu se decide exclusiv la Bruxelles, Berlin sau Washington. O parte din el se va decide și în modul în care Bucureștiul va ști să își poziționeze relația cu Asia. ASEAN 2026 și Manila oferă un context ideal pentru acest pas strategic. Întrebarea nu este dacă România ar trebui să fie acolo, ci dacă va avea curajul și claritatea de a acționa la timp.
| Știri BVB