Preşedintele rus Vladimir Putin pare să fi lăsat deoparte, cel puţin pentru moment, delirul său de grandoare şi se mulţumeşte cu controlul provinciei ucrainene Donbas ca principală victorie a sa după patru ani de război sângeros, comentează sâmbătă EFE, potrivit Agerpres.
Cucerirea regiunii Novorossiia (Noua Rusie), o himeră imperialistă rusă care includea jumătatea estică a Ucrainei, a făcut loc realităţii sumbre de pe teren: armata rusă este incapabilă să învingă forţele ucrainene.
În ultimele săptămâni, Kremlinul nu a făcut nicio referire publică la celelalte două regiuni anexate ilegal în 2022, regiunile sudice Zaporojie şi Herson, a căror treime nordică este în continuare controlată de armata ucraineană.
Doar Donbas şi nimic altceva decât Donbas
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a făcut acest lucru extrem de clar după consultările care au avut loc vineri dimineaţă între Putin şi trimişii Casei Albe, Steve Witkoff şi Jared Kushner.
Principala condiţie pentru un acord de pace durabil este “retragerea” forţelor inamice din regiunile Doneţk şi Lugansk. Nimic despre celelalte două – o dogmă de netăgăduit până de curând.
În prezent, ruşii controlează aproape 80% din Doneţk, unde ucrainenii controlează aproximativ 5.000 de kilometri pătraţi şi practic tot Luganskul.
Acesta este un obiectiv minimalist, având în vedere că Rusia a recunoscut independenţa autoproclamatelor Republici Populare Doneţk şi Lugansk cu trei zile înainte de a lansa actuala campanie militară în ţara vecină, pe 24 februarie 2022.
Această chestiune s-a aflat în centrul negocierilor de vineri dintre cele două părţi, la Abu Dhabi, şi va continua să fie aşa şi sâmbătă. Delegaţia rusă este condusă pentru prima dată de un amiral, Iuri Kostiukov, adjunct al şefului de stat major şi şef al serviciilor de informaţii militare.
Atât Statele Unite, cât şi Ucraina nu ar vedea cu ochi răi crearea unei zone demilitarizate, mai ales că Kievul consideră că pierderea întregii regiuni Donbas ar deschide calea pentru noi ofensive ruseşti împotriva nordului şi centrului ţării, care este mult mai plat decât Donbasul.
Un coridor vital către Crimeea
Deşi decizia de a nu lua tot sudul Ucrainei va atrage multe critici la adresa Kremlinului din partea celor mai naţionaliste sectoare, ruşii au foarte puţine opţiuni fie pentru a captura capitala regiunii Zaporojie, fie pentru a traversa râul Nipru şi a captura capitala regiunii Herson, din care s-au retras în 2022, cea mai mare înfrângere a lor din întregul război.
Deşi politicienii ruşi continuă să insiste că Odesa este un oraş rusesc, realitatea este că principalul port al Ucrainei este, de asemenea, inaccesibil trupelor ruseşti şi forţelor sale navale, care au plătit un preţ mare în încercarea de a bloca oraşul de la Marea Neagră.
În primul an de război, ruşii şi-au atins unul dintre obiectivele strategice: transformarea Mării Azov într-o mare interioară pentru a proteja Crimeea, peninsulă ucraineană anexată ilegal de Rusia în 2014, de orice agresiune ucraineană.
Cu toate acestea, supravieţuirea Crimeei nu ar fi viabilă dacă armata rusă nu ar stabili un coridor terestru la sud de Doneţk, Zaporojie şi Herson, care să conecteze continentul rus de peninsulă, care suferă de lipsuri cronice în privinţa alimentării cu apă.
Putin este încrezător că preşedintele american Donald Trump va convinge acum Congresul să recunoască Crimeea ca teritoriu rusesc. Înţelegerea Kremlinului cu privire la dorinţa şefului Casei Albe de a anexa Groenlanda, teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei, ar fi în concordanţă cu această politică de conciliere reciprocă.
O victorie a la Pirus
De luni de zile, Kremlinul insistă asupra unui presupus şi secret “Consens de la Anchorage”, în Alaska, unde a avut loc summitul din august 2025 dintre Putin şi Trump şi în timpul căruia preşedintele american a încetat să ceară Moscovei un armistiţiu ca o condiţie sine qua non pentru soluţionarea războiului cu Ucraina.
Dar Kremlinul are grijă să nu dezvăluie conţinutul acestei formule, deoarece, potrivit presei, aceasta înseamnă controlul întregului Donbas şi îngheţarea frontului pe liniile din Zaporojie şi Herson, ceea ce ar reprezenta o recunoaştere publică a impotenţei armatei ruse.
Cert este că, potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, ruşii ar avea nevoie de mai mult de un an pentru a cuceri Doneţkul, ca să nu mai vorbim de timpul şi efortul necesare pentru a cuceri toate cele patru regiuni.
Luni la rând, Putin a prezis un colaps iminent al frontului, dar, în timp ce dezertările în rândurile ucrainene sunt o realitate, rezistenţa acerbă a ucrainenilor şi ineficienţa tacticilor militare ruseşti au fost factori mult mai decisivi.
În timp ce surse occidentale estimează victimele ruseşti la 25.000 pe zi, bloggerii apropiaţi Kremlinului vorbesc deja de 300.000 şi până la 400.000 de decese începând din 2022 – o cifră uriaşă în comparaţie cu cele 15.000 de decese în cei zece ani ai invaziei sovietice din Afganistan.
Mai mult, Rusia va moşteni nu doar un Donbas bogat în cărbune, oţelării, uzine metalurgice şi pământuri rare, ci şi un ţinut al nimănui, depopulat şi devastat de bombardamentele ruseşti necontenite, a cărui reconstrucţie va dura decenii.
| Știri BVB