Un fond privat de 300 de miliarde de dolari, conceput pentru a stimula investițiile în Iran, este prevăzut în acordul-cadru dintre SUA și Iran, iar mai mult de jumătate din această sumă a fost deja angajată, a declarat pentru Reuters o sursă cu cunoștințe directe despre acord. Astfel, Statele Unite nu intenționează să finanțeze direct reconstrucția Iranului, dar susțin crearea acestui fond alimentat în principal de investitori privați și de țările din Golf, la care Teheranul ar avea acces doar în schimbul unui acord nuclear, al respectării încetării focului și al unor concesii importante privind programul său de îmbogățire a uraniului.
Fondul este conceput pentru a oferi ambelor părți un stimulent economic în vederea încheierii unui acord final, a spus sursa, care a vorbit sub condiția anonimatului, deoarece planul nu a fost încă anunțat, în contextul în care Washingtonul și Teheranul se pregătesc să semneze acordul vineri.
Oficialii americani și iranieni au declarat duminică că au convenit asupra unui cadru pentru a pune capăt războiului dintre cele două țări.
Noul fond este un vehicul de investiții private, nu un program de reconstrucție sau de reparații, și nu va include fonduri guvernamentale sau subvenții, a precizat sursa, adăugând că companii cu sediul în SUA, statele arabe din Golf, Asia, America de Sud și Africa au convenit să se angajeze în finanțare. Investițiile promise acoperă sectoarele energiei, logisticii, producției și transporturilor, a precizat sursa.
O sursă iraniană de rang înalt a declarat pentru Reuters că Teheranul solicitase inițial 400 de miliarde de dolari din partea SUA ca despăgubiri pentru daunele de război, dar Washingtonul a afirmat că nu le va acorda. Atunci a apărut ideea fondului, care urmează să se numească Fondul de Reconstrucție și Dezvoltare.
Mecanismul prevede ca țările din regiune să contribuie în diverse moduri, a spus sursa iraniană. Acestea includ obținerea de împrumuturi, stabilirea de linii de credit sau finanțarea directă a reconstrucției obiectivelor avariate în timpul războiului, inclusiv a unor instalații precum complexul siderurgic Mobarakeh, rafinării, aeroporturi și, în sens mai larg, a infrastructurii afectate de conflict.
Iranul, una dintre cele mai mari economii din Orientul Mijlociu, nu a atras aproape nicio investiție străină directă semnificativă în ultimele patru decenii, fiind exclus de pe piețele globale de capital de valurile succesive de sancțiuni americane și internaționale. Țara deține a doua cea mai mare rezervă dovedită de gaze naturale din lume și a patra cea mai mare rezervă dovedită de petrol.
De asemenea, are o populație tânără și educată de peste 92 de milioane de oameni, o bază industrială diversificată și un potențial semnificativ neexploatat în sectoare care variază de la petrochimie și minerit până la turism și agricultură.
Fondul de investiții este complet separat de un proces paralel de negocieri privind ridicarea sancțiunilor americane și deblocarea activelor suverane iraniene înghețate în străinătate, a precizat sursa, descriind cele două ca fiind mecanisme financiare distincte, cu scopuri și termene diferite.
Fondul nu va fi creat și nu va deveni operațional până la încheierea unui acord final și satisfăcător. Memorandumul de înțelegere, odată semnat, are rolul de a structura procesul pe parcursul următoarelor 60 de zile.
„Acesta va fi creat abia după semnarea acordului final”, a declarat sursa. „În aceste 60 de zile, administratorii fondului vor colabora cu iranienii și investitorii pentru a planifica și a stabili amploarea proiectelor.”
La sfârşitul lunii mai, „New York Times” a scris că administrația Trump ar fi solicitat în mod informal țărilor arabe din Golf să furnizeze fonduri pentru reconstrucția Iranului după război. În interviurile acordate luni, în special pentru CNBC, vicepreședintele JD Vance a părut să confirme că fondul de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari figurează într-adevăr în acord, dar a precizat că acesta nu va fi finanțat de Statele Unite, ci de țările vecine din Golf. Totuși, potrivit Financial Times, administrația Trump ar pregăti o inițiativă economică de amploare în cadrul negocierilor în curs cu Iranul. Washingtonul ar fi dispus să susțină crearea acestui fond destinat reconstrucției și dezvoltării economice a țării.
Potrivit Reuters, companii din Coreea de Sud, Japonia, Singapore, Malaezia și Statele Unite printre cele care și-au asumat angajamente, dar a refuzat să furnizeze o listă completă.
Memorandumul de 60 de zile reprezintă un cadru, nu un acord final, iar negociatorii americani și iranieni sunt așteptați să lucreze pe mai multe fronturi în această perioadă, abordând aspecte legate de programul nuclear, sancțiuni și securitatea regională.
Într-un mesaj publicat pe contul X al Casei Albe și semnat de Donald J. Trump, președintele asigură că „nu investește niciun ban în Iran”. Pe contul săuTruth Social, el a calificat drept „știri false difuzate de democrați” „informația conform căreia Statele Unite ar vărsa 300 de milioane (sic) de dolari către Iran.”
Președintele american a criticat, într-adevăr, în mod regulat politica predecesorului său față de Iran, acuzând administrația Obama că a trimis „palete de bancnote” la Teheran în cadrul acordului nuclear semnat cu marile puteri mondiale. În 2016, administrația Obama a plătit Iranului 1,7 miliarde de dolari pentru a soluționa un litigiu moștenit de la revoluția islamică din 1979, din care 400 de milioane corespundeau unui avans plătit înainte de căderea șahului pentru achiziționarea de echipamente militare americane.
Oponenții noului protocol consideră astăzi că stimulentele financiare avute în vedere le-ar depăși cu mult pe cele acordate la acea vreme. Pentru a răspunde acestor critici, un înalt oficial american a afirmat luni că „niciun” dolar nu a fost plătit Iranului de la semnarea la distanță a documentului de către Donald Trump, JD Vance și președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf.
| Știri BVB