Istoria economică ne arată că prosperitatea unei societăți depinde într-o măsură considerabilă de capacitatea sa de a mobiliza capitalul și de a-l orienta către investiții productive, a transmis Președintele Autorității de Supraveghere Financiară, domnul Alexandru Petrescu, in cadrul conferinței internaționale: “Piețele Financiare 2030 – Investiții, tehnologie și competențe pentru o nouă economie”, organizată de Institutul de Studii Financiare.
Domnia sa a transmis: “Marile transformări industriale și tehnologice au fost posibile și datorită dezvoltării unor instituții financiare capabile să susțină proiecte ale căror rezultate se materializau uneori după decenii. Astăzi, Europa se confruntă cu o provocare similară, într-un context economic și geopolitic mult mai complex.
Raportul Draghi estimează că necesarul cumulat de investiții suplimentare în Europa se ridică la 750 – 800 de miliarde de euro anual până în 2030. Aceasta înseamnă că ponderea investițiilor totale în PIB-ul Uniunii Europene va trebui să crească cu aproximativ 5 puncte procentuale. Este o cifră care ilustrează amploarea transformărilor necesare. Dar ea dezvăluie și un paradox al economiei europene – dispunem de un volum important de economisire privată, în timp ce numeroase companii inovatoare întâmpină dificultăți în accesarea capitalului necesar dezvoltării.
Una dintre marile mize ale deceniului următor va fi capacitatea Europei de a transforma economisirea în investiții, iar investițiile în competitivitate. Pentru România, această provocare reprezintă și o oportunitate.
Am construit, în ultimele trei decenii, instituții financiare funcționale, o piață de capital care și-a consolidat poziția internațională și un sistem de pensii private care administrează resurse tot mai importante. Următorul pas trebuie să fie dezvoltarea unei piețe financiare mai profunde, cu o participare mai largă a investitorilor și cu mai multe companii care să utilizeze bursa pentru finanțarea dezvoltării. În această ecuație, sistemul pensiilor private are o relevanță deosebită. El introduce în economie o resursă valoroasă: capitalul cu orizont investițional îndelungat.
Există aici o dimensiune pe care o consider importantă. Piețele financiare funcționează într-un timp tot mai accelerat, în care tranzacțiile sunt executate în fracțiuni de secundă, în timp ce dezvoltarea economică și securitatea financiară a oamenilor presupun decizii ale căror consecințe se întind pe decenii.
Un sistem financiar matur trebuie să știe să administreze aceste orizonturi diferite de timp și să protejeze valoarea pe termen lung.
Aceeași perspectivă trebuie să ne ghideze și în dezvoltarea pieței asigurărilor. Riscurile climatice, vulnerabilitățile cibernetice și transformările demografice modifică mediul în care funcționează economiile. Capacitatea de a anticipa și de a transfera o parte a acestor riscuri devine o componentă importantă a rezilienței economice.
Pentru România, extinderea protecției prin asigurări trebuie să reprezinte o prioritate, inclusiv prin produse mai accesibile și o relație mai transparentă între industrie și consumatori.
Până în 2030, tehnologia va transforma profund arhitectura piețelor financiare. Inteligența artificială, tokenizarea activelor și automatizarea vor influența modul în care sunt evaluate riscurile, sunt administrate investițiile și sunt furnizate serviciile financiare. Aceste evoluții aduc însă și o schimbare importantă în responsabilitatea autorităților de supraveghere.
Într-un sistem financiar în care tot mai multe decizii sunt asistate sau generate de algoritmi, trebuie să putem înțelege logica acestor decizii, să identificăm vulnerabilitățile și să stabilim responsabilitățile.
Încrederea în piețele financiare ale viitorului va depinde inclusiv de capacitatea noastră de a face tehnologia transparentă, verificabilă și responsabilă.
De aceea, modernizarea supravegherii financiare presupune investiții în competențe, în analiza datelor și în capacitatea instituțională de anticipare a riscurilor. Iar aici ajungem la o temă pe care o consider decisivă pentru următorii ani: capitalul uman.
Putem avea tehnologii performante și instrumente financiare sofisticate, dar valoarea lor economică va depinde întotdeauna de oamenii care le proiectează, le utilizează și le supraveghează. În acest context, cercetarea științifică, specializarea profesională și educația financiară devin componente ale competitivității economice.
Institutul de Studii Financiare are un rol important în această construcție, prin legătura pe care o dezvoltă între cunoașterea academică, pregătirea profesională și realitățile industriei financiare.
Privind către 2030, cred că România trebuie să își propună mai mult decât modernizarea propriilor piețe financiare. Trebuie să valorificăm dezvoltarea acestora pentru a susține investițiile, pentru a consolida companiile românești și pentru a crește capacitatea economiei noastre de a concura pe piețele europene și internaționale.
Autoritatea de Supraveghere Financiară are responsabilitatea de a contribui la această evoluție printr-un cadru de supraveghere credibil, predictibil și adaptat transformărilor economice și tehnologice.
În definitiv, valoarea unui sistem financiar se regăsește și în ceea ce reușește să construiască în afara propriilor piețe: companii care se dezvoltă, investiții care produc prosperitate, comunități mai bine protejate și oameni care privesc viitorul cu mai multă siguranță.
Cred că aceasta ar trebui să fie adevărata noastră ambiție pentru 2030. O economie românească mai puternică, susținută de piețe financiare mai dezvoltate, mai eficiente și mai bine integrate în economia europeană.”