Autor: Iulian Mareș, Consilier județean în cadrul Consiliului Județean Ialomița
Trei scenarii de reformă administrativă au fost vehiculate până în prezent și toate trei sunt de natură să afecteze județul Ialomița, fără ca vreunul să admită realitatea obiectivă actuală, în care zona de Vest și zona de Est a acestui județ sunt lumi diferite, cu dinamici de dezvoltare diferite și cu un orizont de speranță și mai diferit.
▪ Comasarea voluntară a comunelor sub 1.500 de locuitori, scenariul luat în considerare în grupul de lucru constituit la nivelul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA).
▪ Comasarea comunelor sub 3.000 de locuitori și reorganizarea orașelor mici, fie prin comasarea acestor orașe mici cu comunele limitrofe, fie prin reclasificarea unor orașe drept comune – scenariu lansat ca inițiativă a Partidului Social Democrat;
▪ Reunirea județelor Ialomița și Călărași într-o singură unitate administrativ-teritorială, scenariu avansat recent de către președinții celor două consilii județene.
Ca o mențiune distinctă, există în Ialomița o localitate care nu a mai așteptat reforma administrativă a țării și a inițiat demersuri pentru redeveni comună, prin renunțarea voluntară a rangului de oraș, anume Căzănești, sens în care există un proiect de lege pe circuitul parlamentar de avizare, proiect care a și primit aviz favorabil la nivelul Camerei Deputaților, iar cel mai recent și la nivelul Senatului.
Harta care ilustrează acest articol arată fără echivoc particularități geografice, administrative și funcționale ale județului Ialomița, de care trebuie să se țină cont în conceptualizarea oricărui demers de reformă administrativă, pentru ca acesta să nu alunece în paradigma formelor fără fond și să nu riște a fi un eșec pe viitor.
Primele două scenarii privesc reforma administrativă la nivel național, în timp ce al treilea este un scenariu care privește în mod direct județele Ialomița și Călărași. Din acest motiv, dar și pentru că este mai lesne de abordat, am încep cu acesta din urmă o scurtă analiză critică cu privire la cele trei scenarii de reformă administrativă, particularizată din perspectiva zonei de vest a județului Ialomița, pe care o reprezint în calitate de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Ialomița și îndeosebi din perspectiva orașului ialomițean Fierbinți-Târg, al cărui administrator public am fost în perioada 2021-2023. Îndrăznesc să cred că sunt familiar și cu județul Călărași, întrucât am copilărit în comuna Luica a acestuia, fiind totodată un județ învecinat atât cu Ialomița, cât și cu regiunea București-Ilfov, în care ajung frecvent și în prezent.
Într-adevăr, până la reforma administrativă din anul 1981, Ialomița și Călărași au fost la un loc, într-o singură formă administrativă. Dar tot până în 1981, Fierbinți-Târg și o parte din zona de vest a județului Ialomița a aparținut de județul Ilfov, din care au făcut parte inclusiv actualul municipiu ialomițean Urziceni și chiar tot județul Giurgiu. Călărași nu exista ca județ distinct, ci făcea parte din județul Ialomița, fiind practic concentrat pe direcția sud-est a țării, în timp ce fostul județ Ilfov, mult mai larg, era tot la modul practic arondat de capitală.
Dacă lăsăm deoparte argumentele istorice, există numeroase criterii contemporane după care o reformă administrativă de succes poate fi gândită, precum: masa critică de populație și tendințele demografice din prezent, relațiile funcționale existente, în realitate, între diversele zone ale țării și dinamica lor specifică – în interiorul județelor sau peste limitele administrative actuale, precum fluxurile de navetă ocupațională, rețele de infrastructură rutieră sau feroviară pe care se manifestă aceste fluxuri, accesibilitatea până la și de la centrele administrative, avansul rezidențial și demografic al zonelor periurbane etc.
Toate aceste criterii se regăsesc în harta zonelor funcționale din România, acele teritorii formate din localități care au legături puternice între ele în viața de zi cu zi, de pildă situația în care oamenii locuiesc într-o comună sau mai multe, dar lucrează într-un oraș apropiat și folosesc împreună transportul, școlile, spitalele sau alte servicii. Inevitabil, în realitate se manifestă fenomenul de polarizare, cel mai pregnant de remarcat în cazul regiunii București-Ilfov, cu a sa zonă de tip “hinderland”, cea unde se exercită influența sa economică și de servicii prestate în beneficiul locuitorilor.
Așa cum Istanbul are o zonă metropolitană de aproape 100 km distanță între extremități, tot așa și Bucureștiul ar trebui să aibă o zonă metropolitană mult avansată pe actualul teritoriu al județelor limitrofe. În realitate, o și are, căci din acest areal extins vin zilnic sute de mii de oameni care își au locuințele în județe, iar locurile de muncă în regiunea-inimă a țării, București-Ilfov. Situația descrisă este valabilă, la o scară proporțional mai mică, și în cazul orașelor reședință de județ, indiferent de nivelul lor de dezvoltare economică. În Ialomița, o astfel de polarizare o are Slobozia împreună cu orașele din apropiere, Amara și Țăndărei, cărora li se adaugă, desigur, comunele învecinate.
Faptul că orașe precum Urziceni și Fierbinți-Târg sunt departe de a avea legături funcționale cu Slobozia, ca reședință de județ, este unul evident, datorită distanței geografice și rutiere mari. Ca exemplu, Fierbinți-Târg se află la aproape 100 km de Slobozia, iar o unificare a județului Ialomița cu județul Călărași s-ar solda cu o îndepărtare și mai mare de centrul viitorului județ, renăscut din comasarea acestor două județe. În schimb, Fierbinți-Târg se află la 40 km de București și fix la limita administrativă cu județul Ilfov, prin urmare ar trebui să fie de la sine evidentă direcția de reformă administrativă cea mai potrivită pentru această zonă a țării.
La nivelul anului 2023, am realizat o cercetare împreună cu Inspecția Muncii și primăriile a 7 localități din zona de vest a județului Ialomița, la momentul respectiv făcând demersuri pentru includerea orașului Fierbinți-Târg în proiectul Trenului Metropolitan București, având în vedere în primul rând viabilitatea tehnică a propunerii: calea ferată în cauză are în stația CFR Fierbinți-Târg infrastructura feroviară necesară stabilirii aici a capătului de linie pentru viitoarele garnituri de tren metropolitan. Principala constatare a fost atunci că 73% din forța de muncă existentă în orașul Fierbinți-Târg și comunele limitrofe Maia, Dridu, Adâncata, Jilavele, Rădulești, Moldoveni avea angajatori din regiunea București-Ilfov, fiind aproape 3.000 de oameni care făceau naveta zilnic între domiciliu și locurile de muncă. Iată, deci, ce însemna și înseamnă și astăzi o certă legătură funcțională.
În acest caz, proximitatea este argumentul prevalent și este la fel de valabil în zona de Est a județului Ialomița, unde avem polul de dezvoltare format de Slobozia, Amara și Țândărei, respectiv polul de dezvoltare pe care l-ar putea forma municipiul Fetești și comunele sale învecinate, acesta din urmă fiind și cel mai apropiat oraș ialomițean de o arteră majoră de transport rutier, respectiv autostrada A2, București-Constanța.
Harta ilustrativă pe care o folosim arată, de altfel, rețeaua drumurilor naționale și județene din Ialomița, precum și distanțele dintre centrele urbane ale județului. Este evidentă existența a două zone distincte, cea de vest, apropiată de regiunea București-Ilfov, unde regăsim municipiul Urziceni și orașul Fierbinți-Târg (repet, ambele în Ilfov anterior anului 1981), respectiv cea de est, unde regăsim toate celelalte orașe ialomițene. Deși este încă oraș, Căzănești este pe cale să redevină comună și se află la mijlocul județului, unde are șanse reduse să se dezvolte pe viitor.
Primele două scenarii de reformă administrativă sunt diferite doar sub aspectul unităților de mărime cu care operează, respectiv pragul de 1.500 de locuitori sau cel de 3.000 de locuitori prevăzut pentru comasarea comunelor, la care s-ar putea adăuga transformarea în comune a orașelor sub 10.000 de locuitori, această din urmă perspectivă aflată și înainte, însă, pe agenda MDLPA. Dacă reforma administrativă preconizată se va limita la aceste scăderi de importanță, putem anticipa că se va solda cu unele reduceri bugetare și nu altceva în plus. Prin comparație, în Turcia zonele metropolitane au fost înființate în 1984, au fost reformate în 2004 și, începând cu 2014 au fost extinse la nivel național[1]. Orașele mici și comunele din proximitatea orașelor mari au fost desființate ca personalitate juridică și au fost incluse în zone metropolitane, argumentele acestei reforme administrative fiind: “transformarea administrației publice locale pentru a fi aptă să joace un rol în economia globală, facilitarea accesului pentru investiții străine, utilizarea eficientă a resurselor, asigurarea efectivă și eficientă a serviciilor locale, reducerea proporțională a costurilor pentru a se determina creșterea productivității”[2].
Nu dau întâmplător acest exemplu de reformă administrativă pe care statul turc l-a realizat în urmă cu mai mult de un deceniu, ci ca reper în stabilirea corectă a obiectivelor vizate prin scenariile de reformă vehiculate, abia acum, și în România. Dacă și noi ne-am asuma obiective similare, atunci județe mai slab dezvoltate ale țării noastre, așa cum sunt cele din partea de Sud, precum Ialomița, Călărași, Giurgiu și Teleorman ar trebui să fie cele unde reforma administrativă intervine ca instrument de sprijin pentru dezvoltarea lor economică și socială, prin cea mai eficientă cale: valorificarea situației existente în realitate, eliminarea barierelor administrative și așezarea teritoriului în formatul zonelor funcționale, așa cum au fost identificate ele anterior și recent, prin studii și cercetări realizate de MDLPA și Banca Mondială.
Din această perspectivă și revenind la firul ierbii în județul Ialomița, harta drumurilor naționale și județene, precum și așezarea localităților de-a lungul acestora sunt cele două repere esențiale de la care ar trebui să pornească un scenariu de reformă administrativă, prin comasarea de localități acolo unde soluțiile sunt dictate natural de realitate, exemple din zona de vest a județului putând fi:
→ comasarea comunelor Coșereni, Borănești, Bărcănești și Axintele, aflate la mică distanță între ele și toate pe drumul comunal DC201, cu ieșire (prin Coșereni) la drumul național DN2;
→ comasarea orașului Fierbinți-Târg cu comunele Maia și Rădulești, ambele aflate pe drumul județean DJ101B (cea din urmă fiind și cea mai apropiată comună ialomițeană de autostrăzile A3 și A7), dar și cu comunele Dridu și Moldoveni, ambele aflate foarte aproape de acest oraș ialomițean, aflat la actuala limită administrativă cu Ilfovul;
→ comasarea municipiului Urziceni cu comunele limitrofe Manasia, Bărbulești, Armășești (în variantă mai extinsă și cu comunele Alexeni, Jilavele și Ciorcârlia);
→ comasarea comunelor Movilița, Roșiori, Dragoești, toate aflate pe drumul comunal DC302 și având ieșire (prin Movilița) la drumul național DN2.
Revenind la situația de ansamblu din județ și dincolo de criteriul grupării localităților pe rutele de transport rutier, problemele sale structurale sunt cunoscute și recunoscute prin documente oficiale, așa cum este Strategia de dezvoltare a județului Ialomița, unde sunt punctate clar disparitățile intrajudețene și decalajele de dezvoltare economică între Vestul și Estul județului. Reforma administrativă este cea care trebuie să contribuie la remedierea acestor probleme, pornind de la indicatorii dezechilibrele grave. În primul rând, din cele 6 orașe ialomițene 4 sunt localizate în partea de Est (Slobozia, Amara, Tăndărei, Fetești) și 2 sunt în partea de Vest (Urziceni, Fierbinți-Târg). Am omis Căzănești, fiind pe cale să redevină comună, o perspectivă pe care o are și Fierbinți-Târg, oraș cu mai puțin de 5.000 de locuitori.
Prin urmare, ponderea mediului urban era semnificativ superioară în Estul județului. În plus, la nivelul anului 2022, Slobozia concentra 73% din cifra de afaceri a județului pe întreg mediul urban, dar la nivelul aceluiași an orașele din apropierea reședinței de județ, respectiv Amara și Țăndărei aveau cele mai mari creșteri de PIB, anume de 4,5 – 5,2 ori mai mult față de valoarea inițial considerată din anul 2009.
Aceste cifre denotă clar faptul că zona de Vest a județului Ialomița, oricum îndepărtată de reședința de județ, ar fi mai degrabă integrabilă în județul Ilfov, cu tot cu municipiul Urziceni, decât să facă parte dintr-o comasare Ialomița – Călărași. Funcțional, Vestul județului Ialomița aparține în mod cert de zona metropolitană a Bucureștiului sau de regiunea București-Ilfov, dacă luăm în considerare acest format teritorial. Reforma administrativă reală ar trebui să integreze această zonă de vest a județului Ialomița în arealul ilfovean, inclusiv pentru a stimula dezvoltarea ei economică și socială, dar și pentru a deservi în condiții optimizate economia Capitalei.
În lumina argumentelor expuse și a datelor însoțitoare, varianta logică și optimă de reformă administrativă a județului Ialomița ar fi „separarea apelor” acolo unde sunt în mod natural separate, anume la mijlocul conturului actual de județ. Comasarea Ialomița – Călărași este o opțiune, dată fiind proximitatea celor două reședințe de județ, de mai puțin de 50 km, dar și concentrarea de populație, de mediu urban și de dezvoltare economică pe care o arată orașele ialomițene din Estul județului (Slobozia, Amara, Țăndărei, Fetești). Este o direcție, însă, diametral opusă zonei de Vest a județului Ialomița, al cărei loc firesc este, istoric vorbind și din perspectivă contemporană, în județul Ilfov și în zona metropolitană a Bucureștiului.
[1] Tarkan Oktay, “Metropolitan governance in Turkey with regard to regionalism approaches”, 2017, p. 63
[2] Dr. Zuhal Önez Çetin “The critical analysis of transformation of Turkish metropolitan municipality system”, 2015, p. 1