Aurul îşi menţine statutul de activ strategic de rezervă, în condiţiile în care îngrijorările privind creşterea datoriei publice şi instabilitatea geopolitică îi susţin atractivitatea ca refugiu, în pofida majorării puternice a randamentelor obligaţiunilor, au declarat luni doi oficiali ai unor bănci centrale, transmite Reuters, potrivit news.ro.
În mod obişnuit, preţul aurului scade atunci când randamentele obligaţiunilor cresc, deoarece se majorează costul de oportunitate al deţinerii unui activ care nu oferă dobândă. În acest an însă, deşi aurul s-a depreciat cu aproximativ 4%, iar randamentele titlurilor de Trezorerie americane au urcat la maxime ale ultimelor decenii, cotaţia metalului preţios s-a menţinut peste 4.000 de dolari pe uncie.
Achiziţiile băncilor centrale şi cererea pentru active de refugiu au oferit un sprijin important preţului, potrivit analiştilor.
“Aurul este un activ de refugiu, probabil activul de refugiu, după cum demonstrează performanţa sa de-a lungul timpului şi într-o gamă largă de crize”, a declarat Sergio Nicoletti Altimari, viceguvernator al Băncii Italiei, la conferinţa anuală a London Bullion Market Association, organizată la Sorrento.
“Acest rol este deosebit de relevant astăzi, într-un mediu caracterizat de riscuri geopolitice ridicate şi preocupări privind fragmentarea economică”, a adăugat el.
Preşedintele Bundesbank, Joachim Nagel, a afirmat că majorarea randamentelor creşte atractivitatea relativă a obligaţiunilor pentru administratorii rezervelor valutare ale băncilor centrale. Argumentele pentru diversificarea rezervelor prin aur rămân însă puternice, având în vedere tensiunile geopolitice şi riscul de credit asociat nivelurilor ridicate ale datoriei.
Cererea de aur din partea băncilor centrale este estimată să scadă în 2026 cu 15%, la aproximativ 720 de tone, potrivit unei prognoze publicate în iunie de firma de consultanţă Metals Focus. Volumul ar urma însă să rămână peste nivelurile înregistrate înainte de 2022.
Altimari a afirmat că piaţa aurului a trecut printr-o schimbare structurală după 2022, alimentată în special de achiziţiile băncilor centrale din economiile emergente. Preocupările privind datoriile publice ridicate şi expansiunea fiscală au susţinut, de asemenea, cererea şi au slăbit relaţia inversă tradiţională dintre aur şi randamentele reale ale obligaţiunilor.
“Aceste forţe au devenit deosebit de evidente anul trecut şi la începutul acestui an, când relaţia tradiţională dintre aur şi randamentele reale s-a slăbit semnificativ”, a spus oficialul Băncii Italiei.
Schimbări importante au avut loc şi în China, cel mai mare consumator mondial de aur. Zeng Hui, vicepreşedinte al Shanghai Gold Exchange, a declarat că investiţiile şi investitorii instituţionali joacă un rol tot mai important pe piaţa chineză.
Achiziţiile de lingouri şi monede de aur au depăşit pentru prima dată în 2025 consumul de aur pentru bijuterii în China, reflectând transformarea structurii cererii pentru metalul preţios.