de Dan Pălăngean

București-Ilfov figurează pe ultimul loc între cele 242 de regiuni ale UE analizate în ceea ce privește riscul de sărăcie bănească după transferurile sociale, potrivit Eurostat. Criteriul utilizat este ca venitul să fie sub 60% din venitul median echivalent disponibil după luarea în considerare a sumelor alocate prin diverse programe sociale.

Concret, doar 2,1% dintre „capitaliștii României” se regăsesc în această postură, ceea ce ne plasează în foarte rara poziție de a fi pe primii în UE la un indicator social relevant, contrar percepției publice.

Pentru referință, menționăm că, la polul opus, se află departamentul francez de peste mări, Guyana, cu un nivel al sărăciei bănești („monetary poverty” în original, lb. engleză) de 53%, urmat de trei regiuni italiene, Calabria (40,6%), Sicilia (38%) și Campania (36,1%). În top 10 intră și două regiuni din România, Nord-Est (31,4%) și Sud-Vest Oltenia (31,3%).

Nu departe de acestea, între primele 20 de regiuni europene cu probleme privind sărăcia relativă, se mai află Regiunea Sud-Est, care include șapte județe și are în mijlocul ei combinata București-Ilfov. Ceea ce creează cel mai important contrast european din perspectiva veniturilor populației și ar trebui să dea de gândit factorilor de decizie.

Poziția României per total (21,1%) în ceea ce privește riscul de sărăcie măsurat pentru anul 2023 este locul 25 din 27 la nivelul UE, după cum se poate vedea din graficul pus la dispoziție de INS. Fără performanța din Capitală, am ajunge, mai mult ca sigur, sub balticele Letonia și Estonia, aflate la nivelul de 22,5%, dacă nu cumva chiar și mai rău decât Bulgaria sau Lituania (ambele cu 20,6%).

De reținut, singurul stat care coboară sub pragul de 10% este Cehia (9,8%), care obține o performanță mai bună decât Danemarca (11,8%), Irlanda (12%), Finlanda (12,2%) sau Belgia (12,3%). Alte state care stau mult mai bine decât noi sunt Slovenia (12,7%), Ungaria (13,1%) și Polonia (14%), mai bine plasate decât Germania (14,4%) și semnificativ sub media UE (16,2%).

Una peste alta, imaginea din capitala țării noastre diferă puternic de cea din restul țării, unde sărăcia este mult mai extinsă. Ceea ce face ca măsurile de politică socială să fie mai dificil de adoptat și implementat fără a ține cont de specificul regional.