Lupta continuă. Vă trebuie curaj, vă trebuie o voință fantastică și un civism exemplar. Trebuie sacrificată tocmai natura societăților voastre, trebuie uitate consumerismul și nepăsarea de aproape, dar și resemnarea în fața destinului.

Autor: Mihnea Dumitru  

Ca să fiu absolut sincer, nu am dorit să port această conversație, dar aș vrea să clarific anumite aspecte. Așadar, am organizat această conferință de presă. Vă asigur că niciunul dintre cei prezenți aici nu veți păți nimic, deși sesizez măcar câteva probleme de sănătate printre cei prezenți. Să nu luați ceva unul de la celalalt – haha, glumiță!

Redevenind serioși: cred că primul lucru pe care trebuie să-l clarific, conform punctajului acesta, este că m-ați definit greșit, din start. Covid-19, coronavirus, pandemie – sunt termeni specifici și tehnici, dar nicidecum adecvați pentru ceea ce pot face, în deplinătatea puterilor mele. Sunt manifestarea neiertătoare a unei oportunism biologic. Nu dețin suflet, nu am moralitate. N-aș vrea să se mai greșească în acest sens. Dacă doriți o comparație mai plastică, sunt, pur și simplu, Moartea.

Omenirea trebuia să mă recunoască ca atare, nu să gestioneze apariția mea drept încă o boală sezonieră, o simplă aroganță a naturii, un accident pe care hybrisul globalizării îl putea îndupleca. Nu, voi toți trebuia să vă uniți și să luptați din start cu cea mai periculoasă amenințare la adresa vieților voastre, de la potențialitatea războiului nuclear încoace. Incapabil de sentimente, aproape gust satisfacția.

N-aș vrea să mă înțelegeți greșit, acesta fiind al doilea punct de comunicare pe care doream să-l transmit: sunt un virus, tehnic vorbind nu sunt viu. Nu sunt programat să am milă – din contră! Vă voi ucide! Vă voi lua speranța, vă voi omorî părinții și amintirile, vă voi lăsa copiii înfometați în stradă și vă voi sfârteca societatea. Iar când credeți că am trecut, în urma mea devastarea fiind mult peste cât puteați îndura, vă veți lupta între voi într-o criză economică majoră (desigur, cei rămași) și veți finaliza opera mea într-un mod mai puternic decât oricare altă pandemie care mi-a fost soră.

Nu aveți voința să mă confruntați. Aveți politicieni slabi și instituții pierdute în fața asaltului meu. Sunteți atomizați și corupți, în ciuda globalizării și a tuturor lucrurilor care vă unesc. Văd medici și asistente fără resurse, aproape morți de oboseală și cu măști care mai că le cresc din piele; văd spitale neaprovizionate și armate impotente în fața chefului de consum al propriilor cetățeni. Văd cum nu sunteți în stare nici măcar să stați în case și văd guverne speriate de comportamentul propriilor cetățeni. Văd cum n-ați învățat nimic și refuzați să o faceți, secol după secol.

Din aceste motive, victoria mea va fi cruntă, iar voi – pribegi în propria lume. Nu văd, oricât patriotism sau umanitate ar exista în voi, destulă voință să mă confruntați, să urmăriți până și cele mai de bază instrucțiuni ale statului de care aparțineți. Nu observ acel declic în mințile voastre care să vă trezească la realitate. Curajul vostru este precum turma, iar istoria omenirii o savană prin care fugiți de molime.

Ați putea să mă învingeți, acesta este punctul final pe care voiam să-l transmit. O spun nu din fair-play, este doar ceva ce nu cred că veți putea obține, vreodată! Riscul pentru mine este infim. O spun pentru că, în mod paradoxal, eu nu pot exista decât în celule vii, nu mă pot înmulți decât în condiții de viață. Vreau o luptă „dreaptă” pentru că altfel n-aș exista. Dacă ați sta cu toții în case, dacă v-ați spăla pe mâini regulat, dacă v-ați ajuta guvernele printr-un sacrificiu nemaiîntâlnit și în condițiile unei crize acute, dacă nu ați mai răspândi știri false și ați învăța civismul și responsabilitatea, eu n-aș dăinui mai departe de două săptămâni. I-aș sacrifica doar pe cei deja bolnavi, ca tribut al programării mele. Puteți ține această tristețe în voi, îmi este egal.

Lupta continuă. Vă trebuie curaj, vă trebuie o voință fantastică și un civism exemplar. Trebuie sacrificată tocmai natura societăților voastre, trebuie uitate consumerismul și nepăsarea de aproape, dar și resemnarea în fața destinului. Sunt cuvinte goale pentru mine, dar înțeleg că știți ce înseamnă din ce învățați în școli – se pare că nu destul! Aveți șansa de reconstruire a societăților pierdute în ceva ce nici voi nu mai înțelegeați. Aveți oportunitatea să mă confruntați la nivel individual și de acolo prin schimbări dramatice, ca o întreagă societate.

Aveți viață și pentru mine în voi sau veți fi egoiști cu ceea ce v-a oferit natura? Eu sunt aici. Oare veți reuși, oameni? Repede… începem.

Mihnea Dumitru – analist politic și scriitor de SF-uri. Este specialist în imagine, auto-declarat „anticonsultant” politic prin presă. Are studii în Coreea de Sud, Canada, Marea Britanie și un doctorat în științe politice la Universitatea din București. S-a întors în țară în 2005.