“Creșteri prea rapide ale salariilor pot conduce la dezechilibre macroeconomice, precum adâncirea deficitului bugetar, a deficitului de cont curent, creșterea inflației”

 “Anual, România pierde din cauza scăderii natalității circa 70.000 de persoane, iar din cauza emigrării nete încă circa 50.000”

 “România a ajuns din păcate să fie țară cu cea mai mare emigrație din lume după Siria, fără să avem un război civil”

 “Într-un orizont nu foarte îndepărtat de timp, va fi imposibil să se mai asigure pensii decente, dacă se menține actuală limita de vârstă pentru pensionare”

 Interviu cu Mihai Bogza, director executiv al Confederaţiei Patronale Concordia (CPC)

Domnule Bogza, Confederația Patronală Concordia (CPC) a dat recent publicității un studiu privind analiza pieței forței de muncă în România. Ce anume a motivat elaborarea acestui studiu?

Mihai Bogza:  Nevoia. Noi avem membri din sectoare foarte diferite ale economiei – energie, comerț, utilități, industria auto, IT, hotelărie, financiar, transporturi – și în toate se manifestă o criză acută pe partea ofertei forței de muncă, atât pe anumite categorii de specializări cât și în general, criză care s-a accentuat în ultimii ani. Ni s-a părut deci firesc să comandăm această analiză, care pe de o parte să prezinte situația actuală a pieței, iar pe de altă parte să propună soluții de rezolvare a problemelor identificate.

Înțeleg că studiul nu a fost elaborat de specialiștii CPC.

Mihai Bogza: Nu, l-am contractat cu două entități, respectiv KPMG și Institutul Național de Cercetări Economice aparținând Academiei Române, tocmai pentru a avea nu doar garanția competenței autorilor, ci și pe cea a unei anumite echidistante în efectuarea analizei, prin combinația sector de stat/academic – sector privat.

Care a fost principala concluzie a studiului?   

Mihai Bogza: Studiul a confirmat ceea ce știau deja și membrii noștri, respectiv existența acestei crize a forței de muncă, dar în plus a tras și un semnal de alarmă pentru viitor, semnalând faptul că pe actualele tendințe demografice și migratorii, această criză se va accentua. În cifre, față de un deficit estimat de circa 300.000 de persoane în acest an, s-ar putea ajunge la circa 550.000 de persoane în 2023.

Ce anume alimentează creșterea acestui deficit?

Mihai Bogza: Anual, România pierde din cauza scăderii natalității circa 70.000 de persoane, iar din cauza emigrării nete încă circa 50.000. Iar acest lucru nu durează de azi, de ieri, ci de ani buni. 

Dar la școală învățăm că într-o economie de piață raportul cerere-oferta se reglează prin preț. De ce nu se oferă salarii mai mari în economia românească pentru pozițiile deficitare, astfel încât acest raport să se echilibreze?

Mihai Bogza: România nu este o piață închisă, ci o parte din piața unică europeană, la rândul ei parte din piața globală. Câtă vreme va exista, pe de o parte, o diferență între salariile din România și cele din, să zicem, vestul Europei, unde românii se pot angaja fără restricții, iar pe de altă parte , o diferență de productivitate între economia românească și aceleași economii vestice, această reglare automată nu se va putea realiza doar la nivelul pieței românești. Altfel spus, dacă nu dai salarii ca în Vest vei avea emigrare, iar dacă majorezi salariile fără o creștere corespunzătoare a productivității care să te mențină competitiv, vei da faliment. Imaginați-vă pentru o clipă că în zona mass-media, în care se încadrează și firma dumneavoastră, s-ar majora peste noapte de 3-5 ori salariile – câte firme ar rezista și cât timp?

Atunci cum de nu pleacă toată lumea din țară, la salarii mai mari?

Mihai Bogza: Pentru că mai există și alți factori, mulți de natură subiectivă, care limitează emigrația. Acestea fiind zise, România a ajuns din păcate să fie țară cu cea mai mare emigrație din lume după Siria, fără să avem un război civil, cu un sold al emigrației permanente de circa 2.6 milioane de persoane după 1990, și cu un număr probabil de aceleași dimensiuni pentru emigrația temporară.

  Să fie aducerea de forță de muncă mai ieftină din țările non-UE o soluție?

Mihai Bogza: O astfel de opțiune ar trebui analizată și acceptată sau respinsă atât de factorul politic, cât și de populație. Ați văzut câtă emoție și ce reacții a stârnit vestea că România ar putea atrage în perioada următoare 500.000 de pakistanezi… Or, țara noastră nu prea pare capabilă să integreze populații din culturi diferite, din moment ce în 500 de ani nu a reușit nici măcar să integreze populația romă – după cum semnala acum o lună un cunoscut sociolog, el însuși rom de origine.

Totuși, chiar nu mai pot crește salariile?

Mihai Bogza: Dar ele cresc tot timpul, pe măsură ce nevoia de personal se acutizează. Creșteri prea rapide însă, pe lângă impactul micro-economic – posibile falimente – pot conduce la dezechilibre macroeconomice, manifestate prin adâncirea deficitului bugetar, a deficitului de cont curent, creșterea inflației… Credeți că întâmplător România are cea mai mare inflație din UE, după majorările de salarii din sectorul public? Or, inflația e ca febra – doar un simptom pentru boli mai serioase…

Vedem însă un paradox: deși România pierde anual peste 100.000 de oameni din evoluția demografică și soldul negativ al migrației, populația ocupată a crescut în fiecare din ultimii ani. Cum se explică?

Mihai Bogza: Studiul arată că România încă are o rezervă importantă de persoane cu vârstă de muncă, care nu se regăsesc nici pe piața muncii, nici în sistemul de educație și formare profesională. Până acum, aceasta a fost sursa din care s-au alimentat creșterile numărului total de salariați. Rămâne însă un mare semn de întrebare în ce măsură acest proces va mai putea continua în viitor, în condițiile în care, pe de o parte, mobilitatea în interiorul țării este redusă (între altele, de calitatea proastă a infrastructurii), iar sistemul de învățământ nu pare orientat spre competențele cerute în prezent de piață, nici ca specializări, nici calitativ – conform studiului, doar pentru 44% din absolvenți nivelul de instruire corespunde cerințelor, iar rata șomajului în cazul tinerilor sub 25 de ani, de 18,3%, este mult superioară mediei UE. Ca atare, studiul estimează că vom asista la o reducere a populației ocupate de la 8,4 milioane persoane în 2016 la 8,2 milioane persoane în 2020 și la doar 7,3 milioane în 2030.

Și ce ar fi grav în asta? Vom avea o economie mai mică și o populație mai mică, dar vom rămâne mai numeroși decât țări care o duc foarte bine, cum ar fi Olanda sau Belgia sau Austria…

Mihai Bogza: În cazul României, problema o va constitui deteriorarea ratei de dependență, adică a raportului între salariați și pensionari. În condițiile în care se nasc tot mai puțini copii, iar de emigrat emigrează în principal cei din rândul populației active, într-un orizont nu foarte îndepărtat de timp va fi imposibil să se mai asigure pensii decente – cel puțin, dacă se menține actuala limită de vârstă pentru pensionare.

Înțelegem că studiul trage un semnal de alarmă. Propune și soluții? Ați putea enumera două sau trei?

Mihai Bogza: Propune un set complex de măsuri, pe care și noi, mediul de afaceri, și autorii vom fi bucuroși să le discutăm cu autoritățile. Primul pas ar fi colectarea de către autoritățile competențe a datelor necesare unei analize amănunțite a cauzelor crizei de forță de muncă și măsurării deficitului, atât cantitativ, cât și calitativ. Apoi foarte importantă ar fi aplicarea unei strategii pentru stoparea declinului demografic și a emigrației. De asemenea, vedem ca esențială consolidarea cooperării între mediul educațional și piață muncii pentru modernizarea învățământului profesional și tehnic, dar nu numai. 

Din câte îmi amintesc, au mai existat studii care abordau problematica pieței muncii. Credeți că va sfârși și acesta într-un sertar, fără vreun rezultat practic?

Mihai Bogza:  Vom face tot ce depinde de noi pentru că acest lucru să nu se întâmple. Din păcate, am constatat că de multe ori atenția opiniei publice și a decidenților politici este captată de subiecte superficiale, în timp ce probleme extrem de serioase, cum este situația pieței muncii, rămân în afara dezbaterilor și ca atare nesoluționate. Ca atare, noi cei din CPC intenționăm să menținem în atenție acest subiect prin toate mijloacele până când îl vom vedea clar înscris pe agenda autorităților și până când publicul larg va deveni pe deplin conștient de însemnătatea problemei și va considera modul de adresare a acesteia drept un criteriu de apreciere a activității autorităților.   

În final, îmi permiteți și o întrebare fără legătură cu subiectul interviului?

Mihai Bogza: Să o auzim!

În calitate de reprezentant al unei confederații patronale din care fac parte marile companii de retail, cum comentați afirmația președintelui PSD, domnul Liviu Dragnea, privind măsurile care vor fi luate împotriva “nemernicelor companii străine, și chiar românești, care își permit să vândă pe piața românească produse de calitate inferioară celor pe care le comercializează în străinătate”?

 Mihai Bogza: Eu personal nu am cunoștință de astfel de cazuri, dar actuala coaliție se află la guvernare de aproape doi ani și jumătate, era suficient timp pentru a descoperi și, după caz, a sancționa un astfel de comportament. Dar îmi permit să abordez problema și din alt unghi, și cu aceasta să aduc întrebarea dumneavoastră la tema interviului: de câți ani furnizează aparatul public din România servicii și produse de o calitate mult inferioară celei din alte țări? Și cine a fost sau este sancționat pentru asta? Până la urmă, calitatea foarte proastă a sistemului sanitar, a educației din sectorul de stat, a infrastructurii rutiere și feroviare reprezintă o altă cauza importantă a numărului mare de români care decid să își părăsească țara, în procent mult mai mare decât în țările vecine, nici ele cu salarii foarte mari – acutizand astfel deficitul de forță de muncă de pe piață noastră. Ne-ar bucura ca autoritățile să își îndrepte atenția și spre această problemă – până la urmă, mediul de afaceri și populația plătesc impozite și au dreptul să ceară apăsat acest lucru.