Volumul datoriei la nivel general este relativ constant în zona de expunere bancară, însă, în ultimii trei ani, se vede o creştere substanţială a creditului furnizor, companiile, între ele, acumulând foarte multe datorii, a declarat, marţi, Paul Dieter Cîrlănaru, CEO CITR.

“Dacă vedem un volum relativ constant în zona, de exemplu, de expunere bancară totală la nivel sistemic, dacă vedem la nivel de ANAF o chestiune relativ constantă, unde se vede o creştere substanţială în ultimii 3 ani este între companii, la creditul furnizor. Este mai mare şi este într-un trend de creştere constant. Practic, ce vedem este că într-o perioadă în care lichiditatea a fost destul de mare în economie, companiile între ele au acumulat foarte multe datorii. Asta pe termen scurt a făcut ca şi acolo unde dificultatea exista lucrurile să poată merge mai departe.(…) Chestia asta a funcţionat şi funcţionează până într-un punct. De ce? Practic toată lipsa de competitivitate sau nerealizările financiare ale companiilor s-au manifestat în pierdere, dar pierdere care a fost distribuită oarecum uniform în mediul economic, crescând datoriile pe care companiile le au între ele”, a spus Cîrlănaru la dezbaterea “Restructurarea – măsură de prevenire a insolvenţei”, organizată de Financial Intelligence.

Potrivit acestuia, riscul în această situaţie rezidă din faptul că aceste companii adună un volum foarte mare de datorii de plătit, dar şi de recuperat, şi, dacă ele intră într-o zonă de default, trag după ele foarte multe companii din industria în care activează.

“Unde este riscul aici şi unde este cumva presiunea foarte mare? Este că aceste companii, care adună ca nişte noduri într-o reţea, un volum mare de datorii de plătit, dar şi de recuperat, dacă ele intră într-o zonă de default, trag după ele foarte multe companii din industria în care sunt şi atunci putem vedea nişte efecte rapide. Căci, apropo de creditori calificaţi, într-adevăr, creditorul fiscal are nişte facilităţi. Creditorul bancar este obişnuit să aibă conversaţii de tipul: nu pot plăti luna asta. Furnizorul de materie primă nu este. Furnizorul de materie primă, dacă mâine trebuie să-şi recupereze banii ca să continue activitatea, nu prea înţelege genul acesta de mecanism şi nu îl va adresa, pentru că pentru el, poate, expunerea pe un anumit client de la care trebuie să încaseze e atât de mare încât îi debalansează tot business-ul. Este o disproporţie între presiunea pe care acesta o va simţi în cazul neplăţii versus presiunea pe care momentan o simte şi o poate gestiona creditorul fiscal sau creditorul bancar”, a explicat CEO-ul CITE, potrivit Agerpres.

El a adăugat că va fi un element de contagiune destul de mare, atâta timp cât companiile “încă nu adresează în mod activ o creştere a competitivităţi lor sau măcar o revenire într-o zonă pozitivă”.

“Se vorbea foarte mult, mai ales în State de acest zombies economic, de companii care continuă să trăiască an de an fără a-şi îmbunătăţi rezultatele. Europa, în general, are o reacţie mai lentă la astfel de situaţii şi se vede şi acum. Un alt studiu, pe care l-am publicat la sfârşitul anului trecut, vorbea de faptul că treimea aceea de companii aflate în dificultate, mă refer aici din companiile de impact, rămân 3 ani la rând în aceeaşi situaţie, ceea ce, pe de o parte, ne surprinde şi ne vorbeşte de rezilienţa antreprenorului român în faţa dificultăţii, dar pe de altă parte ne vorbeşte de acea definiţie a nebuniei: să încerci să faci acelaşi lucru şi să aştepţi rezultate diferite. Practic, companiile îşi cresc cifra de afaceri, încearcă să crească volumul vânzărilor, dar, în fapt, datoriile cresc într-un ritm mult mai rapid decât restul indicatorilor. Deci adâncim această spirală, şi adâncim în principal pe creditul furnizorilor acestor companii şi creşte acest volum de datorii dintre companii”, a punctat Cîrlănaru.