Update articol:
Articol preluat de pe opiniibnr.ro

Cristian Bichi – Taxa pe active: Să nu afectăm șansele capitalului bancar privat românesc!

Sistemul bancar din România se bucură de “biodiversitate”, în cadrul său conviețuind instituții de credit cu modele bancare și structuri de proprietate diferite. Bănci cu capital de stat și privat, bănci comerciale, bănci cooperatiste, bănci de economii pentru construcții de locuințe oferă servicii mai mult sau mai puțin complexe în cadrul aceleași piețe. Datorită modelelor operaționale specifice, aceste instituții vor fi afectate în mod diferit de recentele reglementări privind taxa pe active, impactul negativ cel mai puternic urmând a fi resimțit de către băncile cooperatiste, bănci mici cu capital privat integral romănesc. Argumentele în favoarea unei revizuiri a prevederilor privind suprataxarea instituțiilor de credit, pentru a se ține cont de situația particulară a băncilor cooperatiste, sunt prezentate în continuare, împreună cu o posibilă soluție.

Băncile cooperatiste în România: o scurtă prezentare

Cel mai adesea când se discută despre băncile cu capital românesc sunt amintite CEC și Eximbank, bănci cu capital de stat. Mai rar se face referire la băncile cooperatiste autohtone, care sunt instituții de credit cu capital privat integral românesc. Ele funcționează sub forma unei rețele de bănci cooperatiste – rețeaua Creditcoop, structurată pe două paliere. La primul nivel, se află Banca Centrală Cooperatistă Creditcoop, care este constituită prin asocierea de bănci cooperatiste locale în scopul gestionarii intereselor lor comune, emiterii de reglementări aplicabile întregii rețele și supravegherii respectării dispozițiilor legislative și regulilor proprii prin controlul exercitat asupra entităților afiliate. La cel de al doilea nivel, cel local, există 40 de bănci cooperatiste afiliate la instituția centrală mai sus amintită, ce au peste 650 de mii de membri. Grupul băncilor cooperatiste are cea de a doua rețea teritorială de unități din sistemul bancar românesc și cea mai bună reprezentare în mediul rural din rândul entităților de credit din România. El lucrează cu aproximativ 1,2 milioane de clienți.

Băncile cooperatiste sunt diferite ca model de organizare și funcționare de bănci, ultimele fiind structurate ca societăți comerciale pe acțiuni. În conformitate cu legislația românescă, o bancă cooperatistă este o instituție de credit constituită ca o asociație autonomă de persoane fizice unite voluntar, în scopul îndeplinirii nevoilor și aspirațiilor lor comune de ordin economic, social și cultural, a cărei activitate se desfășoară cu precădere pentru întrajutorarea membrilor cooperatori. Definiția de mai sus surprinde o trăsătura importanta a unei societăți cooperatiste, cea de a oferi membrilor săi condiții cât mai avantajoase și nu de a asigura, cum este în cazul băncilor comerciale, profituri cât mai mari la capitalul adus de acționari.

Activitatea unei bănci cooperatiste este guvernată de o serie de principii cooperatiste, din care cele mai relevante sunt următoarele:

-Asociații (membrii) sunt proprietarii băncii și în același timp clienții acesteia;
Adeziune liberă și deschisă pentru toți: banca cooperatistă are “porțile deschise” pentru intrarea și ieșirea în orice moment a membrilor săi, ceea ce duce la variabilitatea numărului asociaților și a capitalului;
– Control democratic: toți membrii unei bănci cooperatiste au drepturi egale de vot, conform principiului “un om, un vot”[i]. Clienții pot deveni membri și astfel ajung să aibă un cuvânt în procesul de guvernanță al băncii cooperatiste, care se desfăsoară de jos în sus.
Grupul bancar Creditcoop are o foarte bună apropiere fizică de clienți datorită rețelei dense de unități. Băncile cooperatiste au și un puternic angajament față de valorile sociale, implicându-se în inițiative economice care sunt în interesul comunității locale. Instituțiile de credit din rețeaua Creditcoop participă la Fondul de garantare a depozitelor bancare. În plus, grupul băncilor cooperatiste beneficiază de un mecanism suplimentar de securitate, instituția centrală a rețelei garantând integral obligațiile băncilor cooperatiste afiliate. În acest scop, Banca Centrală Cooperatista CREDITCOOP are constituită o rezervă mutuală de garantare, pe baza contribuțiilor financiare ale băncilor asociate și a unei cote din profitul său brut.

Activitățile principale ale unei bănci cooperatiste sunt atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile și acordarea de credite membrilor cooperatori, persoanelor fizice, persoanelor juridice sau altor entități fără personalitate juridică din zona teritorială de operare a băncii în cauză. Creditele se acordă cu prioritate membrilor asociați, sumele alocate celorlalți beneficiari, persoane juridice, neputând depăși 20% din activele băncii cooperatiste. Pe această cale, băncile cooperatiste se implică în finantarea IMM-urilor românești.

Băncile cooperatiste operează pe o rază teritorială bine delimitată, stabilită prin actul constitutiv, în cadrul căreia pot deschide unități secundare. Capitalul lor social este variabil și este format din părți sociale de valoare egală (nu acțiuni ca la băncile comerciale).

La sfârșitul anului 2017, totalul activelor bilanțiere la nivelul întregii rețele a fost de 1.216 milioane lei, în creștere cu 9,3% față de anul precedent. Fondurile proprii la nivelul instituției centrale, exprimate în moneda europeană, au fost de 9,87 milioane euro, iar la nivelul întregii rețele ele au atins nivelul de 59,44 milioane euro.

În comparație cu băncile comerciale ce activează în România, băncile cooperatiste dețin încă un rol relativ modest în sistemul bancar românesc. Această situație se datorează, într-o anumită măsură, adoptării cu întârziere a unei legislații adecvate, care să permită descatușarea energiilor băncilor cooperatiste.

Istoria recentă a băncilor cooperatiste sau cronica unor răni autoprovocate

Capitalul străin deține o poziție dominantă în cadrul sistemului bancar românesc. Această realitate, ce nu poate fi negată, se datoreaza unui ansamblu de factori, pe care nu îi vom analiza acum datorită lipsei de spațiu. Ar fi interesant însă să precizăm că jucători importanți din industra bancară românească au bănci mamă, care își au geneza în mediul băncilor cooperatiste sau al băncilor de economii (de ex. Raiffeisen Bank International și Erste Bank) și care s-au transformat, în timp, în unele din cele mai importante instituții bancare din țările respective[ii]. În schimb, în România dezvoltarea băncilor cooperatiste pe un făgaș similar a fost ținută în loc de către decizii neinspirate.

În anul 1992, BNR în colaborare cu grupul cooperatist de credit Desjardines din Canada, în cadrul unui proiect sprijinit de Banca Mondială, a explorat posibilitatea reorganizării rețelei existente de cooperative de credit în conformitate cu principiile unei legislații bancare și cooperatiste moderne. Din păcate, propunerile BNR nu au fost îmbrățișate de decidenții politici din epocă. A urmat apoi apariția băncilor populare, făcută posibilă de Legea nr. 109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și de credit. Legea nu a reglementat adecvat activitatea cooperativelor de credit, ținând cont numai de natura de societate cooperatista a acestora și nu și de caracterul lor, de facto, de instituții de credit. Actul normativ respectiv a favorizat apariția de noi cooperative de credit, denumite bănci populare, slab capitalizate, fără conducatori cu experiență și aflate în afara autorizării și supravegherii băncii centrale. În consecință, aceste noi entități s-au confruntat rapid cu serioase probleme financiare, ceea ce a impus să fie luate măsuri pentru rezolvarea situației de criză și restabilirea încrederii în entitățile de credit cooperatist.[iii] În anul 2000, a fost adoptat un nou cadru juridic pentru organizațiile cooperatiste de credit, elaborat cu sprijinul băncii centrale. Potrivit noilor prevederi legale, BNR a fost însărcinată cu autorizarea, reglementarea și controlul prudential al cooperativelor de credit. Acestea au fost supuse unui proces de autorizare, într-un final acest “examen” fiind trecut doar de rețeaua cooperatistă Creditcoop, continuatoare a unei tradiții de peste un secol și jumătate. Noi reglementări privind băncile cooperatiste au fost adoptate în anul 2006, odată cu modificarea legislației bancare. Prevederile legislative moderne, care au recunoscut natura bancară a cooperativelor de credit, au permis accelerarea procesului de dezvoltare organică a băncilor cooperatiste din ultimii ani.

După cum se observă, BNR a acționat constant pentru consolidarea sectorului de credit cooperatist în România, depunând pe această cale eforturi pentru dezvoltarea capitalului bancar privat românesc. Important, acum, este ca toată lumea să învețe din greșelile trecutului și factorii de decizie să încerce să sprijine băncile cooperatiste, printr-un cadru legislativ și de reglementare adecvat. De interes special, ar fi luarea de măsuri care să încurajeze capitalizarea acestui sector al industriei bancare autohtone și nu care sa aibă efecte inverse.

Pledoarie pentru o taxă pe active adaptată specificului băncilor cooperatiste

În rândurile următoare sunt enumerate câteva argumente pentru care OUG nr. 114/2018 ar trebui modificată pentru a lua în seamă particularitățile băncilor cooperatiste. În primul rând, entitățile bancare cooperatiste sunt de talie mică și desfășoară activități bancare tradiționale care nu presupun riscuri ridicate. Prin urmare, ele nu vor genera costuri fiscale importante în situația apariției unor probleme, ce ar putea face necesară o intervenție guvernamentală. În al doilea rând, ele sunt puternic ancorate în economia locală, în ultimii ani câștigând teren în zona rurală, pe măsura retragerii băncilor comerciale. În consecință, băncile cooperatiste vor fi cel mai afectate de taxa pe active, ele neputând să-și transfere activitățile în afara țării (delocalizare), cum vor proceda băncile comerciale mari cu acționari străini. În plus, nu trebuie uitat că băncile cooperatiste desfășoară operațiuni numai în moneda națională. În al treilea rând, băncile cooperatiste acordă credite într-o proporție covârșitoare (99%) membrilor asociati, iar 95% dintre acestea sunt cu dobânzi fixe (deci nu au legatură cu indicele ROBOR)[iv]. În al patrulea rând, dezvoltarea băncilor cooperatiste este stânjenită de faptul că ele nu pot să-și procure resurse financiare așa cum fac băncile comerciale, prin recurgerea la piețe de capital, pe calea ofertelor publice de acțiuni. Potrivit modelului lor de organizare, băncile cooperatiste își pot întări baza de capital, în principal prin acumularea de profituri nedistribuite[v]. În asemenea condiții, taxa pe active va afecta în mod disproporționat capacitatea de generare de capital a băncile cooperatiste în comparație cu cea a băncilor comerciale. În sfârșit, poate argumentul cel mai important, întrucât rețeau cooperatistă din România este structurată pe două nivele (bănci locale și o instituție centrală), se va ajunge, în mare măsură, la o situație de dublă impozitare, ceea ce nu se întâmplă în cazul băncilor comerciale.

Recunoscând aceste probleme, țările care aplică taxe bancare, indiferent de filozofia acestora (constituirea de resurse pentru un fond de rezoluție, reducerea deficitelor bugetare, finanțarea cheltuielilor curente) au adoptat, în general, o serie de înlesniri de care beneficiază băncile cooperatiste și cele de economii. În Germania, băncile au fost obligate să plătească suprataxa numai dacă baza de impozitare (pasive eligibile) era egală sau depășea suma de 300 de milioane de euro. Astfel, băncile mici au fost excluse în mare parte de la plata acesteia. Plățile au fost făcute, în principal, de băncile comerciale mari și de instituțiile centrale ale băncilor cooperatiste și ale băncilor de economii. În Ungaria, băncile mici au plătit, din 2010 și până în prezent, o rată redusă, în valoare de 0,15% anual, aferentă unei tranșe de bază. Polonia a adoptat o altă soluție, activele fiind impozitate pornindu-se de la un nivel minim. În mod similar, în Austria, potrivit prevederilor legale inițiale, pasivele sub 1 miliard de euro nu au fost impozitate. În 2017, potrivit datelor disponibile, nu erau impozitate pasivele aflate sub limita de 300 de milioane de euro.

În sensul celor prezentate mai sus, leguitorul român ar putea avea în vedere adoptarea unor prevederi legale care să prevadă introducerea unei tranșe de active, care sa fie exclusă de la impozitare. O asemenea măsură ar fi în interesul dezvoltării capitalului privat bancar romanesc, de ea beneficiind, în special, băncile cooperatiste. Măsura ar sprijini extinderea serviciilor financiare în zonele care, de regulă, sunt ocolite de băncile mari, dar unde cooperația de credit este relativ bine reprezentată. Ea ar spori șansele băncilor cooperatiste, așezate târziu la masa comerțului bancar, în competiția lor cu băncile comerciale, unde capitalul strain este bine reprezentat. Totodată, prevederea respectivă ar permite băncilor cooperatiste să se întărească, făcând astfel față mult mai ușor noilor sfidări generate de procesul de digitalizare.

Autor:  Cristian Bichim, Consilier guvernator, Cancelaria BNR
 Cristian Bichi

 

[i] La băncile comerciale, puterea de vot este în funcție de numărul de acțiuni deținute.

[ii] În prezent, rețeaua cooperatistă Raiffeisen reprezintă cel mai mare grup bancar din Austria. El este compus din peste 400 de bănci locale, 8 bănci regionale și un institut central – Raiffeissen Bank International. Grupul are în jur de 4 milioane de clienți (aproximativ jumătate din populația țării).

[iii] Saga băncilor populare confirmă dictonul potrivit căruia drumul către iad este pavat cu bune intenții. În prezent, își croiește drum pe parcursul legislativ un pachet de trei legi bancare. Aceste legi par a fi animate, din nou, de bune intenții, dar prin modul cum sunt proiectate este de asteptat să aibă efecte negative asupra intermedierii financiare din România.

[iv] Scopul declarat al OUG nr. 114/2018 este modificarea comportamentului manipulativ (dar nedemonstrat) al celor 10 bănci care participă la stabilirea ROBOR. Băncile cooperatiste nu fac parte din acest grup, deci care este logica pentru care sunt impozitate?

[v] O altă cale este atragerea de noi membri aflați în zona de operare a bănciii cooperatiste respective.