Update articol:

Dian Popescu: „Când am fost consilier la Ministerul Energiei, mi-am dat seama de ce se prăbuşeşte sistemul energetic -nu din hoție, ci din prostie” (video)

  • ”Ca să fie clar, în prezent, Strategia Energetică a României nu există”

  • ”România, fără o strategie energetică pe minim 5-10 ani, se prăbuşeşte, din punct de vedere energetic”

  • ”Știrile că avem investitori din China sau din SUA pentru reactoarele 3 şi 4 sunt povești; când ajung la condiții, negocierile se opresc”

  • ”Nu veniți în elaborarea Strategiei Energetice cu niște incompetenți care citesc pe net și copiază informaţiile, punându-le ca documente oficiale”

  • ”Suportă România incompetenții prin birouri, că e bogată încă, dar să nu-i punem în funcții importante că dezvoltă o birocrație care sufocă economia”

  • „Ungurii au nevoie de gazele din Marea Neagră pentru combinatul petrochimic”

  • „Vom avea creşteri ale preţului la energie şi gaze din toamnă”

 

Interviu cu Dian Popescu, fost lider ALDE Gorj şi fost senator

 

 

 

Reporter: Care este opinia dvs cu privire la stadiul Strategiei Energetice a României? A fost conceput un document  pe vremea fostului ministru Victor  Grigorescu, s-au discutat diverse variante, însă nu s-a concretizat nimic, până acum, din ce ştim. Mai nou, a apărut informaţia că va fi dezbătut un nou draft al Strategiei Energetice în octombrie.    

Dian Popescu: Aş vrea să încep cu o declaraţie a unui mare om, cu care am fost coleg în Parlamentul României. Este vorba despre profesorul Dinu Giurescu care, într-o emisiune televizată, a spus: «Ne împrumutăm în fiecare zi pentru importuri de energie, gaze, pensii, salarii etc. Cu ce vom mai plăti noi sau copiii noştri această datorie dacă finanţe nu mai avem (majoritatea băncilor sunt cumpărate de străini, profitul pleacă acolo), comerţ nu mai avem (mari retaileri internaţionali au ocupat piaţa internă de comerţ) şi resurse (energie electrică şi gaze) nu mai avem?»

Am făcut această trecere ca să înţelegem foarte bine de ce avem nevoie de o Strategie Energetică a ţării.

Dacă nu punem la punct sectorul energetic, va fi foarte greu pentru semenii noştri să plătească datoriile României, în condiţiile în care acum noi, ca stat, ne împrumutăm.

Energia (energie electrică şi gaze naturale) este ultimul bastion care a mai rămas României, din care ar fi putut să facă bani și încă poate să facă, pe o infrastructură energetică lăsată de sistemul comunist.

Aveam un mix energetic foarte bine pus la punct, dar, din păcate, acum  discutăm de scăderea capacităţilor de producţie în domeniul energetic. Puteam exporta 2000 de MW pe zi, însă, din anumite cauze pe care le voi detalia în cele ce urmează, România a ajuns să importe zilnic 1000 MW.

Nu se mai pune problema exportului care ne-ar fi putut aduce bani, ci acum vorbim despre rețelele de transport pentru importul de energie, deoarece capacitățile de producție au scăzut pe zi ce trece, întrucât că nu am avut o Strategie Energetică şi nu o avem nici acum. Sunt oameni care, când ajung miniştri, vin la televizor să vorbească despre strategia energetică, însă nu știu despre ce e vorba.

Ca să fie clar, în prezent, Strategia Energetică a României nu există.

Ceaușescu ne-a lăsat vreo 500 de miliarde de dolari  investiții în energie pe care le dăm unora care le manageriază ca și cum ar fi averea lor.

Ce-ar fi să adunăm la masă ca să facă Strategia Energetica României inginerii care au construit acest sistem şi pe care noi i-am aruncat, i-am trimis la pensie? Sunt oameni care ar veni fără bani să lucreze la acest document numai de dragul de a reface ceea ce ei au construit și au stricat unele personaje numite politic care, din cauza  incompetenţei, au adus sistemul în starea în care se afla acum.

Asta este o recomandare pentru Ministerul Energiei: chemați specialiștii pe care i-ați trimis acasă să vă spună ce trebuie să faceți, pentru că ei știu ce să facă, cunosc sistemul hidro şi pe cel pe cărbune pe care le-au construit. Aceşti oameni au și viziune. Nu veniți în elaborarea Strategiei Energetice cu niște incompetenți care citesc pe net și copiază informaţiile, punându-le ca documente oficiale.

  • România nu are capacitatea de a produce, indiferent de cât plouă, mai mult de 7500 MW

România, fără o strategie energetică pe minim 5-10 ani, se prăbuşeşte, din punct de vedere energetic. Deja avem probleme mari atâta timp cât importăm 1000 MW energie electrică pe zi. E adevărat că suntem într-o piață centralizată, facem parte din sistemul electric internațional, energia trece dintr-o ţară în alta, dar noi facem doar importuri, nu mai exportăm.

Acest lucru este demonstrat de cifrele de la Transelectrica, publicate zilnic. România nu are capacitatea de a produce, indiferent de cât plouă, mai mult de 7500 MW. Cu atât mai mult cu cît în vara asta a fost secetă și a scăzut apa din lacuri producem undeva la 6000-6500 MW.

Statul român are trei forme importante de energie: nuclear cu 1400 MW, hidro cu maxim 3000-3200 MW, cu lacurile pline, deşi capacităţile sunt mult mai mari lăsate de Ceauşescu, cărbunele nu mai poate depăși 2000 MW. Toată lumea se întreabă de ce am ajuns aici.

Să o luăm punctual.

Nuclearelectrica produce 1400 MW şi de 20 de ani ne chinuim să construim și reactoarele trei și patru.

Numim în funcții tot felul de indivizi care nu au nicio legătură cu producerea energiei pe nuclear, care cer salarii imense, dar care nu au ce căuta acolo. Acum căutăm investitori pentru reactoarele trei și patru. Dar mă întreb, de-a lungul timpului, câți bani a pus deoparte Nuclearelectrica unu și doi pentru plata dobânzilor unui credit major pentru a construi reactoarele trei și patru.

Ei nu pun banii deoparte, ci îi consideră profit. Profit de unde?

Au deja o avere de miliarde, cât costă reactoarele unu și doi, au infrastructura aferentă, dar am pus directori de fiecare dată – nu mă refer la cel actual pentru că nu îl cunosc – a căror capacitate profesională s-a văzut de-a lungul timpului.

Nu s-a mișcat nimic la reactoarele 3 şi 4 cu forţe proprii. Noi așteptăm investiții de la străini. E normal ca investitorul care vine și investește 13 miliarde – la cât sunt estimate reactoarele trei și patru – să pună condiții:  vreau să-mi cumperi energia cu un anumit pret și într-o piață liberă nu se poate, vreau să îmi asiguri cumpărarea energiei permanent și într-o piață liberă e discutabil. E adevărat că pe nuclear sunt conditii separate, pentru că nu poți să cobori și să ridici reactoarele cum vrei tu, ca la cărbune şi ca la gaze.

Dar, întreb, ce a făcut Nuclearelectrica pentru 3 şi 4?

Ei vând energia pentru că nu au nimic de plătit, pentru că le-a lăsat comunismul reactoarele unu și doi. Din cauza incompetenței de până acum, de 20 de ani, am rămas la stadiul unu și doi lăsat de Ceaușescu,  intrăm cu ele în revizii de lungă durată pentru că şi acolo s-au făcut unele prostii.

În concluzie, e clar că mai aşteptăm cu reactoarele trei și patru. Știrile că avem investitori din China sau din SUA pentru aceste investiții sunt povești. Când ajung la condiții, negocierile se opresc.

Mergem la energia hidro. Şi acolo se lucrează tot pe sistemul hidro lăsat de Ceaușescu – Porțile de Fier 1, Porțile de Fier 2, Complexul Hidroenergetic Cerna- Motru- Tismana.

Nu vreau să intrăm pe subiectul CHE Dumitra și CHE Bumbești pentru că acolo cineva va trebui să plătească  120 milioane de euro. E un subiect pe care nu vrea să-l abordez astăzi, pentru că e destul de delicat. Sunt două hidrocentrale care au pierdut anul trecut autorizaţia de construcție. CHE Dumitra era 95% finalizată, iar CHE Bumbești – 50%, dar dacă au pierdut autorizaţia, s-a dus şi investiția. Dacă terminau aceste investiții în perioada în care aveau autorizația de construcție, la ora asta aveam o medie de 60 MW bandă pe hidro.

Dar cineva va trebui să răspundă de ce am ajuns aici şi de ce nu s-au finalizat investițiile în perioada autorizației de construcție.

Văd că se tot se discută de proiectul Hidro Tarnița. Fiecare ministru care a venit a început să povesteasca despre el.

Este un proiect foarte bine pus la punct şi lăsat  de aşa-zişii „comuniști” – singurii specialiști, foarte bine pregătiţi, pe care i-a mai avut sistemul energetic, dar pe care i-am scos din consiliile de supraveghere, din conducerea companiilor, din consilii de administrație şi i-am trimis la pensie ca să punem la conducere niște «avioane», secretare etc.

Pe vremea comunismului, Ceauşescu, cu banii noştri şi ai părinţilor noştri, a cheltuit  peste 150 miliarde $ (bani actuali) ca să construiască aceste companii energetice. Mai face cineva în ziua de astăzi baraje peste Dunăre? Nu se mai pot face, că nu suntem în stare să facem o autostradă.

Și în aceste companii sunt puși oameni care nu sunt trași la răspundere pentru faptele lor. Văd că se tot laudă că fac profit.

E normal când au 3000 MW pe Hidro și vând fără să facă altceva, pentru că, de fapt, nu fac ei profitul, ci piaţa.

Să revenim la Hidro Tarnița, un proiect lăsat de Ceaușescu cu 1000 MW în pompa, ea echilibrează sistemul, dar pierde ca hidrocentrală lăsată singură, pentru că apa coboară şi o re-urci cu pompele în lacul de acumulare din amonte. Deci ea este în pierdere, de fapt. Ce investitor vine să construiască o hidrocentrală care înseamnă pierdere 10-20% de când o pui în funcțiune?

Dar sistemul energetic românesc câștigă pentru că poate fi folosită la echilibrarea sistemului. Este cea mai ieftină posibilitate de echilibrare, de intrare în vârfuri.

Pot să vă spun că, în Ministerul Energiei, de ani de zile există oameni care se ocupă de acest proiect. Cu salarii foarte mari. Bineînțeles că nu se finalizează nimic, dar există funcţionari în birouri care primesc salarii de  20.000- 30.000 RON pe lună, chipurile că sunt în căutare de investitori ca să dezvolte proiectul Hidro Tarnița.

Vă spun eu. Acel proiect nu va fi dezvoltat niciodată de un alt investitor decât statul român prin Ministerul Energiei și după aceea am putea vedea o formă de funcţionare privată a lui.

E foarte greu să găsești un investitor care știe din start că această hidrocentrală este în pierdere şi care în mod cert va pune condiții: de exemplu, la servicii de sistem, acesta va vrea un anume preț pe megawatt. Şi nu-i poţi promite acest lucru într-o piață liberă. Având în vedere condițiile Uniunii Europene, echilibrarea sistemului poate fi făcută  importând din alte state, la alte preţuri, evident.

Să vorbim de centralele pe cărbune.

Cea mai mare centrală este Complexul Energetic Oltenia, format din patru termocentrale pe cărbune. Știm foarte bine presiunea Uniunii Europene cu privire la oprirea producţiei de energie pe cărbune, problemele CEO cu certificatele de CO2.

Şi acolo sunt soluţii. La una din ele s-a referit la un moment dat ministrul Anton Anton, însă nu a explicat cum trebuie. Spunea domnul Anton că vrea să acumuleze la Craiova energie electrică în depozite de gaze.

De fapt, e vorba de Termocentrala de la Craiova – Termo doi – care are lângă ea un depozit subteran de gaze, la Ghercești. Mai avem şi termocentrala de la Ișalnița.

Dacă statul ar vrea să salveze ceva, ar trebui să intervină rapid, să modernizeze aceste două termocentrale, să le treacă gradual pe gaze, rămânând pe cărbune Turceni și Rovinari. Iei presiunea de pe exploatarile de lignit de la Motru, Mătăsari, Rovinari și alimentezi în plin cu capacități mari Turceni și Rovinari. Dar aici trebuie investit.

Și atunci faci Termo doi şi Işalniţa pe gaze, care amândouă duc la capacitate de 600-700 MW și nu trebuie să vinzi în sistem. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să trimiți la licitație la Transelectrica pentru servicii de sistem.

Acestea sunt considerentele mele personale, dar toate aceste trebuie puse de specialiști, care cunosc situaţia mult mai bine, în Strategia Energetica a României pe 15-20 ani. Dacă nu avem strategie energetică nu putem dezvolta domeniul. Nu poţi dezvolta haotic hidro, nuclear, îngropăm Complexul Energetic Oltenia, aşa cum am îngropat toate CET-urile din România.

De ce scade capacitatea de producție din România? Pentru că am închis vreo 7-8-9 CET-uri până acum. Nu produceau mult, ci 80-150  MW, dar adunate faceau ceva. Noi le-am închis și văd că închidem în continuare, capacitate dupa capacitate.

Venim mereu cu aceleași argumente, că nu ne lasă Comisia Europeană, că ne obligă să facem anumite chestii. Nu este adevărat. Aceasta este o minciună a unor incompetenți care folosesc această argumentație ca să nu facă ceea ce trebuie și nu găsesc soluții.

În România, asta a devenit o boală: propui o soluție și ți se spune că nu se poate. Dacă-l întrebi de ce, îți găsește câteva motive. Dacă îi spui cum ar trebui făcut ca să realizăm un anume obiectiv bineînțeles că  incompetența nu-i lasă să găsească soluții.

Reporter: Cum ar trebui să arate Strategia Energetică a României?

Dian Popescu: Nu pot eu și nu ar trebui să spun cum ar trebui să arate Strategia Energetica a României. Eu vorbesc doar că trebuie făcută urgent. Dar am dat câteva exemple oricum mai viabile decât ce fac ei acum.

Cred că Strategia Energetică ar trebui să ţină cont de un anumit context geopolitic: Brexit, retragerea SUA din Tratatul de CO2 de la Paris etc. Este clar că vor exploda prețurile certificatelor pe piaţa europeană, deja s-au dus de la opt euro la 24-28 de euro. Trebuie să ştim ce să facem în astfel de condiţii.

Am lucrat în Ministerul Energiei un an de zile și nu aveai cu cine lucra, mă refer la factorii de decizie. Acum e și mai rău.

Cred că trebuie făcut un colectiv coordonat direct de primul-ministru şi ministrul energiei pentru că altfel nu se poate lucra. De ce premierul? Pentru că în Strategia Energetică intervin şi alte ministere, precum Ministerul Mediului, al Dezvoltării, Ministerul Justiţiei. De asemenea, avem nevoie de un comitet de specialiști. Acele secretare care sunt acum în funcții de conducere trebuie puse să facă cafele, nu să stea la masă cu specialiștii.

Acești oameni trebuie întrebați cît mai rezistă reactoarele, ce reactoare se pot construi la Cernavodă, cum mai putem face noi capacități pe hidro, care este starea sistemului hidro în lume, care este situația pe cărbune, care sunt costurile, cum vor fi evoluțiile. Cine să discute despre aceste lucruri dacă nu chemăm oameni de meserie, să-i așezăm la masă și să elaboreze un document în context regional și european…

Sunt unii factori de decizie care nu cunosc sistemul energetic, nu au făcut facultate în domeniu, nu au stat în piața energiei să vadă ce înseamnă o bursă de energie, ce înseamnă să transporți energia.

Acești oameni nu cunosc regulile elementare din piața energiei, nu știu să facă diferența între megawatt și megawatt-oră, între înaltă tensiune și medie tensiune, nu știu diferența de potențial și noi îi punem să facă Strategia Energetică a României.

În acest document trebuie să existe chestiuni tehnice. Aici nu discutăm de management, ci de reactoare atomice care pot să sară în aer ca la Cernobîl.

Nu ne putem juca cu așa ceva.

Hai să lăsăm declarațiile că nu ne lasă Comisia Europeană. Acolo sunt oameni foarte bine pregătiți și dacă te duci și le expui problemele vor înţelege situaţia.

Oficialii Comisiei Europene înțeleg că România poate deveni dintr-un stat de siguranță  energetică în jurul nostru cu Ungaria, Bulgaria, Ucraina un stat periculos la iarnă, când va trebui să importăm enorm de mult și să îi dezechilibrăm și pe alții care poate nu au să ne dea energie.

Oamenii aceia ne vor întreba care este strategia. Am putea să le cerem renegocierea dosarului CO2, să ne lase să facem anumite investiţii. E un avantaj al Europei ca România să aibă energie, iar Europa să aibă independență. Dar cine să se ducă la Bruxelles să negocieze?

Reporter: Acum câteva săptămâni ați tras un semnal de alarmă că sunt probleme în piaţa de energie şi aţi cerut premierului să intervină.

Dian Popescu: Și a intervenit. O felicit.

Reporter: În ce fel?

Dian Popescu: A oprit o numire a unui individ care a fost numit politic secretar de stat şi care voia să preia energia pe cărbune dându-l la o parte pe secretarul de stat Doru Vişan.

Părerea mea este că, din Ministerul Energiei, Doru Vişan este singurul care vine din domeniu și cunoaște energie. Este unul din puţinii cu care se poate sta de vorbă din Ministerul Energiei și care şi înțelege. Dar cu un om nu se face primăvară, mai ales că nu este șef.

Acum două săptămâni se dorea ca atribuțiile lui Vișan să fie preluate de acest tip care nu știu de unde venit.

Și atunci Viorica Dăncilă a intervenit și nu a dat memorandum pentru numirea acestuia. Voiau să-l pună inclusiv preşedintele Consiliului de Supraveghere la Complexul Energetic Oltenia. Se pregătea un dezastru. Dar premierul a intervenit și a oprit aceste acțiuni.

Reporter: Dvs aţi fost senator ALDE, aţi fost şef ALDE Gorj. 

Dian Popescu: Am fost președinte ALDE la Gorj, mi-am asumat și perioada când am fost consilier în Ministerul Energiei. 

Mi-am dat demisia din ALDE pe considerente politice, nu vreau să discut, dar am spus şi atunci, în demisia mea pe care am făcut-o publică,  că sper ca plecarea mea să oprească prostia pe care o face ALDE.

Să fiu consilier la Ministerul Energiei a fost o experiență foarte bună ca să văd de ce ne prăbușim. Vă spun eu: nu din hoție, ci din prostie, numind proşti în funcţii. Nu sunt eu un deștept, dar pot da indicații să luăm deștepții și să-i punem în funcţii şi astfel să oprim jaful din economie.

Sistemul energetic de gaze și energie gestionează 30-35 miliarde € anual. Trebuie să fim atenţi cu aceste numiri politice în domeniul energiei. Poţi să îi numeşti politic la poarta ministerului că şi acolo sunt birouri, dar nu trebuie să-l pui la biroul de la etajul 1 ca să îi satisfaci poftele politice. Suportă România incompetenții prin birouri, că e bogată încă, dar să nu-i punem în funcții importante că dezvoltă o birocrație care sufocă  economia.

Cum i-ai pus în funcție, le-ai dat mașină, șofer şi secretară se cred importanţi și cer ca o hârtie să treacă și pe la ei. Şi o țin și ei câteva zile. Și așa se creează birocrația. Birocrația a omorât economia României și o omoară în continuare. La asta se adaugă incompetența.

Oamenii aştia, dacă îi pui in funcții, au pretenția că se și pricep; de fapt au fost puşi acolo pentru că au lipit afișe în campania electorală. Poţi să găsești locuri și pentru ei, dar nu în sistemul energetic.

Reporter: Care este situaţia pe piaţa de combustibili?     

Dian Popescu: Prețul petrolului era acum câțiva ani 180 $ / baril. Brusc, dintr-o mișcare internațională, prețul barilului a ajuns undeva la 29 $, pentru că marile puteri, marile forţe financiare, l-au prăbuşit artificial din diverse motive, au fost legende multe.

Ați văzut scăderea prețului la benzină și motorină pe piața romnească? Vă spun eu – nu. A rămas același. De ce? Pentru că statul român nu mai are pârghii de intervenţie.

Mai mult, avem printre cele mai mari prețuri la benzină și motorină din Europa, în conditiile în care producem o cantitate destul de mare (40-60%, în funcţie de cerere). Și salariatul din petrolul din România nu este plătit cu 10.000 $ așa cum este plătit salariatul occidental din același domeniu. 

Chiar dacă nu se întâlnesc la masă, companiile petroliere se înțeleg din priviri, iar asta e economia de piață și nu sunt de condamnat. Rompetrol care are rafinarie pune un preț, OMV pune un preț. La fel şi Lukoil. Evident că se uită unii la alții la prețuri. Care mai e pârghia statului român?

Că am vândut toate companiile din acest segment.E clar că nu putem să controlăm aceste preţuri sau cel puţin să le blocăm. Mai intervine câteodată Consiliul Concurenţei, dar…  

Reporter: Care este situaţia pe piaţa gazelor?  

Dian Popescu: Deţinem jumătate din gazele României prin Romgaz. Dacă tu scazi producția și crești prețul, evident că îi convine companiei OMV Petrom. Face la fel. Dar aici avem pârghii, statul poate interveni. Ministrul Energiei trebuie să cheme imediat Romgaz și să întrebe de ce omoară economia României cu gaze mai scumpe decât peste tot în Europa.

Evident că va spune că e vorba de piață liberă, că sunt regulile Comisiei Europene. Însă statul este proprietar. Dacă vrea să-și dea gaze ieftine nu-l încurcă nimeni – nici piața liberă, nici Comisia Europeană. Poate să le vîndă cu cât vrea, important este să nu fie sub prețul de producție pentru că atunci ar intra faliment.

Dar ar putea merge pe un echilibru și să potolească piața. Marii producători de combustibil se întâlnesc la masă și stabilesc care este prețul. Ei pot, dar noi nu putem să facem asta.

Criticam data trecută Romgaz că înmagazinează gaze din producţie, vara.

Reporter: Aşa li s-a cerut de la Ministerul Energiei. 

Dian Popescu: Nu v-am povestit mai devreme ce fel de oameni sunt în Ministerul Energiei? Niște idioți. Cum adică? Iei gazele dintr-o sondă, le comprimi, le transporți și le bagi în depozitul tot al tău, că e Depogaz. Vrea Ministerul Energiei să dea bani şi către Depogaz.

Este noaptea minții ce gândim la ora asta. Dacă tot ai gazele  în sondele tale de ce să le bagi într-un depozit?

Sunt de acord ca firmele care vând gaze pe piață să cumpere gaze ieftine vara din import  şi să le depoziteze ca să-şi asigure stocurile de siguranţă pentru iarna. Este un alt subiect. Pot să cumpere gaze de la Romgaz și să le depoziteze. E treaba lor.

Sunt de acord și ca ANRE să le impună să aibă gaze pentru iarnă. Dar nu Romgaz. Romgaz trebuia să fie în piaţă ca un paznic al preţului gazelor.

A ajuns să fie mai ieftin, decât gazul intern, gazul importat, lichefiat, din țările arabe, uscat în Portul Pireu, transportat prin Grecia, Bulgaria și adus în România. Avem 80% producție internă de gaze și aducem gaze mai ieftine din străinătate!

Ucraina caută să importe gaze, să-și găsească capacități de cumpărare gaze. Aşa face un stat responsabil.

Cât priveşte Ungaria, nu se mai pune problema. În toamnă facem interconectarea cu Ungaria pe tronsonul BRUA. Foarte bine că îl facem. Dar să aducem gaze pe mare mai ieftine cu mult decât cele din intern arată că ceva nu merge bine.

Singurii care se mișcă sunt cei de la Transgaz. Construiesc conducte, fac investitii, inclusiv BRUA este un proiect la care se lucrează de zor. Şi-a extins activitatea în Moldova, a făcut interconectarea Iași- Ungheni, acum se pregătește pentru stațiile de comprimare de la Isaccea. Oamenii de acolo au înțeles că trebuie să ne dezvoltăm schimburile de gaze cu țările vecine.

Și Transelectrica se mișcă. Au pus cei patru stâlpi la interconectarea cu Ungaria. Văd că este în reparație linia de la Mucacevo de trei luni de zile dinspre Ucraina. Se gândesc la interconectare şi o dezvoltă.

Reporter: Care este opinia dvs cu privire la gazele din Marea Neagră?

Dian Popescu: Am blocat investiţiile din Marea Neagră din cauza OUG 114.

Consorţiul Exxon/OMV a făcut explorare şi trebuie să treacă la exploatare care durează circa doi ani până dă drumul la producţie şi gazele să fie racordate la reţeaua naţională. Au venit ungurii şi au spus că vor să ia ei întreaga cantitate de gaze de acolo. Chiar au râs de noi că nu avem ce să facem cu atâta cantitate de gaze pe piaţa internă. De fapt oamenii au fost sinceri.

Ungaria are gaze, importă din Rusia. De ce are nevoie de gazele din Marea Neagră? Viktor Orban are o relaţie foarte bună cu Vladimir Putin din punct de vedere politic. Ungaria nu are o problemă de siguranță energetică.

De fapt, ungurii au nevoie de gazele din Marea Neagră pentru combinatul petrochimic pe care l-au construit. Gazele din zona Rusiei, pentru a fi transportate, trebuie uscate până la temperaturi de – 50 °. Turkstream are minus 50 de grade pe fundul mării. Trebuie să le usuci, să scoti anumite fracții pentru a nu se lichefia sub presiunea de transport de 60-80 de atmosfere şi temperaturi de minus 50 de grade.

Ca să le poţi transporta trebuie să le usuci în staţiile de uscare. Prin uscare scoţi anumite fracţii care sunt bune în combinatele petrochimice.

Ungaria a zis: pentru încălzirea populaţiei am gaze, iar pentru combinatul petrochimic le iau din Marea Neagra pentru că pe acestea nu trebuie să le usuci că noi nu avem temperaturi atât de mari -15 grade maxim. Ungurii iau gazele bogate din Marea Neagra, le folosesc în combinatul petrochimic, produc azotat de amoniu, produse derivate, pe care le vând cu valoare adăugată.

România a închis toată această industrie: combinatul petrochimic de la Isalnita a fost tăiat, Arpechim e închis, Oltchim e aşa cum îl ştiţi. Fabricile lui Niculae au stat închise atâta timp, ce vrea el să facă acum, să deschidă una-două fabrici e şchiopăteală. El trebuia să retehnologizeze combinatele ca să nu aibă consumuri mari de gaze. Mai merge Azomureș care nu-i al nostru. E foarte bun şi ăla că e pe teritoriul nostru, produce îngrăşăminte.

Dacă noi ne închidem și nu suntem capabili, dezvoltă ungurii această industrie. Au construit și sârbii la sudul României combinate petrochimice.

Iar  discutăm de Strategia Energetica a României. Tot acolo ar trebui să spunem ce producție de gaze vom avea, ce plus de gaze vom avea ca sa dezvoltam combinate petrochimice, ce facem cu gazele din offshore etc.  În loc să exportăm gazul, mai bine exportăm produse cu valoare adăugată care aduc bani, să dăm de lucru românilor.

Reporter: Care este soluţia?

Dian Popescu: Aşa cum am spus, pentru sistemul energetic avem o sigura soluție; crearea de urgenţă a unei strategii energetice sub coordonarea primului ministru indiferent care va fi acela, comitet de dezvoltare a strategiei energetice pentru că energia duce la creșterea tuturor prețurilor întregii economii cu 10-20 la sută și în agricultură și la mâncare și la transport. Dezbaterile ar trebui să fie publice, să contribuie specialiștii, trebuie discutat cu Comisia Europeană și finalizată strategia pe următorii 20 de ani.

 

În octombrie va veni o poveste de Strategie Energetică. O vor scoate pe aceea lăsată de fostul ministru Victor Grigorescu din 2016. O ciorbă reîncălzită. Eu felicit Guvernul Grigorescu că măcar au făcut acest document într-un an de zile. Avea date, dar şi greseli în el, dar se putea corecta. Aveai pe ce să lucrezi.

 

Actuala conducere de la Ministerul Energiei are trei ani de zile. Unde e Strategia lor? Măcar Grigorescu a făcut un document pe care l-a pus în dezbatere publică. În Ministerul condus de Grigorescu erau doi oameni foarte pricepuţi:  un secretar de stat foarte bun, iar Grigorescu avea apucături de jurnalist şi ca orice jurnalist este deschis la minte să înţeleagă că trebuia făcut acest document.

Având în vedere disensiunile dintre PSD si ALDE s-ar putea să pice şi acea poveste de strategie energetica din octombrie.

Problema este alta. Rămânem noi ca țară. Guvernele vin și pleacă. Dar prețurile rămân, scăderea nivelului de trai rămâne.

Reporter: Cum credeţi că vor fi preţurile la energie/gaze în iarnă?

Dian Popescu: Acum două luni de zile am făcut o analiză a piețelor din Europa comparativ cu România. De exemplu, am luat informaţiile de la omologul OPCOM din Ungaria, Olanda, Polonia. Am cercetat pe semestrul 1 din 2020 pachetele de energie vândute pentru această perioadă. Am observat că diferența dintre noi și ei pe megawatt este 20 € pe anul 2020, mai mare la noi.

Pe piaţa românească a fost cerere de cumpărare în toamnă la 265  lei pe MWh şi nu a existat vânzător. E cerere de cumpărare, de vânzare nimeni.

Înţelegem din asta că se aşteaptă o creştere a preţului. Cred că vom avea o creştere substanţială a preţului începând cu noiembrie 2019.

Şi din nou vom avea nevoie de Complexul Energetic Oltenia la care ne gândim doar iarna. În rest, ne gândim cum să-l închidem sau să-l băgăm în insolvenţă, ca să dăm mâncărică băieţilor deştepti. Eventual să îl şi rupem în patru grupuri ca să poata fi cumpărat mai uşor.

Deci, cred că vom avea creşteri ale preţului la energie şi gaze din toamnă. Şi atunci îi vom întreba: de ce aţi depozitat gazele în vară şi nu aţi scăzut preţul în vară pe BRM, pe vânzare bilaterală? De ce aţi depozitat gazele dacă în iarnă le scoateţi scump?