Mai multe conducte de gaze, terminale GNL și zăcăminte care alimentează piața europeană au fost incluse într-o presupusă listă de potențiale ținte atribuită Iranului și distribuită pe rețelele sociale. Potrivit postării, acestea ar putea fi vizate în eventualitatea unei escaladări regionale. Până în prezent, informația nu a fost confirmată de autoritățile iraniene și nici de surse independente. Dincolo de autenticitatea informației, episodul evidențiază vulnerabilitatea infrastructurii energetice europene într-un context de tensiuni regionale în creștere.
Mai multe canale Telegram care urmăresc evoluțiile geopolitice din Orientul Mijlociu au publicat în ultimele zile informații potrivit cărora Iranul ar fi identificat o serie de infrastructuri energetice conectate la piața europeană drept potențiale ținte în cazul unei escaladări a conflictelor regionale.
Informația a fost distribuită de canalul DD Geopolitics, care citează un canal în limba persană. Până în prezent însă, aceasta nu a fost confirmată de autoritățile iraniene, iar agențiile internaționale de presă Reuters, Bloomberg, AFP și Associated Press nu au relatat despre existența unui document oficial în acest sens.
* Ce infrastructură este menționată
Lista publicată pe Telegram include unele dintre cele mai importante proiecte energetice prin care Europa și-a redus dependența de gazul și petrolul rusesc după 2022.
Printre acestea se numără:
- Southern Gas Corridor, coridorul care transportă gaze din Azerbaidjan către Italia prin Georgia și Turcia;
- conducta Baku–Tbilisi–Ceyhan, una dintre principalele rute de export pentru petrolul din Marea Caspică;
- câmpurile Shah Deniz și Azeri-Chirag-Guneshli din Azerbaidjan;
- zăcămintele Leviathan (Israel), Zohr (Egipt) și Cronos (Cipru);
- terminalele GNL Revithoussa și Alexandroupolis din Grecia;
- instalațiile de lichefiere Idku și Damietta din Egipt;
- proiecte de hidrogen verde dezvoltate în Oman cu participarea unor investitori europeni.
Majoritatea acestor active au devenit în ultimii ani componente importante ale strategiei Uniunii Europene de diversificare a surselor de energie.
* De ce contează
Chiar dacă autenticitatea presupusei liste nu poate fi verificată, simpla menționare a acestor obiective reflectă schimbarea profundă a hărții energetice europene.
După reducerea importurilor din Rusia, Bruxelles-ul a orientat investițiile către Coridorul Sudic de Gaze, extinderea capacităților GNL din Grecia și Egipt, dezvoltarea resurselor din estul Mediteranei și proiecte de hidrogen verde în Orientul Mijlociu. Astfel, infrastructura energetică nu mai reprezintă doar un activ economic, ci și unul strategic, cu implicații directe asupra securității europene.
* Infrastructura energetică, o țintă tot mai frecventă
În ultimii ani, infrastructura energetică a devenit un element central al confruntărilor geopolitice. Sabotajul conductelor Nord Stream din Marea Baltică, atacurile repetate ale rebelilor Houthi asupra navelor comerciale din Marea Roșie, loviturile asupra instalațiilor petroliere din Arabia Saudită și bombardamentele asupra infrastructurii energetice din Ucraina au demonstrat că activele energetice sunt considerate obiective strategice în conflictele moderne.
Aceste evoluții au determinat Uniunea Europeană și NATO să acorde o atenție sporită protecției infrastructurii critice, inclusiv conductelor submarine, terminalelor GNL, cablurilor electrice și centrelor energetice.
Până în prezent, nici Ministerul iranian de Externe, nici Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), nici agențiile oficiale iraniene IRNA, Tasnim, Fars sau Mehr nu au confirmat existența unei astfel de liste. În lipsa unor confirmări independente, informația trebuie tratată ca o afirmație provenită din mediul online și nu ca o poziție oficială a autorităților iraniene.
Totuși, indiferent de autenticitatea documentului invocat, episodul readuce în atenție faptul că infrastructura energetică construită de Europa în ultimii ani pentru reducerea dependenței de Rusia reprezintă una dintre cele mai importante componente ale securității economice și strategice a Uniunii Europene și, implicit, un posibil obiectiv în eventualitatea unei escaladări a tensiunilor din Orientul Mijlociu.