Update articol:

Mai este inovația posibilă în domeniul financiar? “Risk Accounting” – Un Pas Crucial în Gestionarea Riscului Organizațiilor (opinie Paul Costea)

Paul Costea

Expunerile la risc sunt dușmanul nevăzut și nemilos al serviciilor financiare și nu numai – în ciuda tuturor eforturilor, expunerile la risc continuă să se transforme în pierderi, uneori de dimensiuni extreme, punând în dificultate economia globală.

Dar asumarea de expuneri la risc este esența business-ului în domeniul serviciilor financiare… Prin urmare, ce s-ar putea întâmpla dacă dimensiunea expunerilor la risc ar fi cuantificabilă și, mai mult decât atât, ar putea fi transformată în active digitale tranzacționabile?

Este dificil să crezi că într-o lume în care pare ca totul a fost descoperit, inovația își mai poate găsi loc. Cu toate acestea, exista totuși momente în care ideile creative și inovatoare ies la suprafață, iar potențialul lor este enorm. Așa s-a întâmplat și în cazul conceptului de “Risk Accounting” sau “Contabilizarea Riscului”, aflat la baza unei propuneri inovative de transformare a expunerilor la risc în active digitale tranzacționabile.

“Risk Accounting” reprezintă o abordare inedită care ar permite gestionarea unitară atât a aspectelor financiare cât și de risc ale organizațiilor, prin intermediul unui cadru de raportare comun. Denumirea a fost introdusă cu mai mult timp în urmă pentru a descrie o viziune teoretică care își propunea rezolvarea problemelor din industria serviciilor financiare, legate de acumulările excesive de expuneri la risc, invizibile practic până în momentul în care se transformau în pierderi. Conceptul a fost invocat sub această denumire de către mai mulți specialiști, inclusiv de către reputatul profesor universitar Andrew Lo, care în 2009 a descris “contabilizarea riscurilor” ca pe o nouă ramură a contabilității, a cărei introducere este necesară pentru a face posibilă gestionarea riscului sistemic și prevenirea crizelor financiare globale.

Cu toate că ideea a fost propusă demult, punerea ei în practică a rămas o provocare. Istoria apariției unei metode practice a ”Risk Accounting” începe totuși în anii ’90 când, în cadrul direcției de operațiuni a Chase Manhattan Bank, s-a pus problema dezvoltării unei abordări care să cuantifice în așa fel realitatea operațională, încât să poată oferi managementului acces la informații obiective, exprimate în cifre, bazate pe date clare, relevante și, mai ales, auditabile. Astfel, s-a dezvoltat o metodă care cuantifică nivelul implementării celor mai bune practici în cadrul fiecărei activități din procesele interne ale băncii, implicate în tranzacții. Cu cât procesele interne ale organizației sunt mai aproape de cel mai înalt nivel de bune practici, cu atât mai eficace vor fi respectivele operațiuni.

Din practică s-a observat că un nivel mai ridicat al eficacității proceselor interne are un efect pozitiv și asupra reducerii expunerii la risc acceptată de organizație prin tranzacții. S-a putut de asemenea determina și corela felul în care nivelul expunerii totale la risc, acceptată de organizație prin tranzacții, este diminuat de nivelul de eficacitate al operațiunilor. Pentru aceasta s-a introdus o “unitate de măsură” dedicată cuantificării nivelului expunerii la risc, numită simplu “unitate de risc”.

Astfel, metoda permite determinarea dimensiunii riscului total, numit “Inherent Risk” (și exprimat în unități de risc), care reprezintă volumul maxim de expunere la risc acumulat prin tranzacțiile procesate într-o unitate de timp, cu potențialul de a se transforma în pierderi în cazul materializării riscurilor. La această valoare se aplică indicele nivelului eficacității operaționale (numit Risk Mitigation Index), o cifră de la 0 la 100, calculată în urma unei analize specifice, pentru a obține cifra riscului rezidual (Residual Risk), de asemenea exprimată în unități de risc.

Cum poate această abordare fi utilă organizațiilor? În primul rând, “Risk Accounting” oferă o abordare obiectivă bazată pe cuantificare, sensibilă la risc și auditabilă, adăugând substanță metodelor subiective precum autoevaluările și complementând modelele statistice și matematice bazate pe date istorice. Astfel, raportarea de risc devine corelabilă cu raportarea financiară, devenind ușor de agregat și consolidat la nivel de organizație și chiar la nivel de industrie sau piață. Aceasta abordare oferă detalii mult mai precise, în timp real, ușor de înțeles și auditat, permițând organizațiilor să treacă imediat la acțiuni concrete pentru a reduce și chiar a preveni pierderile.

Pentru o mai bună înțelegere, putem face o analogie cu situația elefantului invizibil din încăpere. În prezent, organizațiile se confruntă cu riscuri de dimensiuni neclare, pe care le pot evalua cu precizie abia atunci când se transformă în pierderi. “Risk Accounting” oferă soluția de a face elefantul vizibil înainte ca acesta să răstoarne sau să spargă ceva, adică să transforme riscurile în pierderi efective.

“Risk Accounting” reprezintă un pas crucial în gestionarea riscului organizațiilor, propunând o abordare inovatoare și cuantificabilă, care oferă o mai bună înțelegere a expunerilor la risc și posibilitatea adoptării de măsuri preventive în timp util.

Pornind de la cuantificarea expunerii la risc, atâta vreme cât aceasta este transformată într-o cantitate finită și ”numărabilă”, conversia unităților de risc în active digitale (”Tokenized Risk Units”) deschide calea către tranzacționarea acestora, în vederea obținerii rezervelor de capital necesare pentru acoperirea pierderilor încă posibile (provenind din expunerea reziduală la risc) precum și pentru finanțarea inițiativelor interne de îmbunătățire a nivelului eficacității operaționale, cu rezultat direct în reducerea expunerii reziduale la risc.

Bineînțeles, este nevoie de mult mai multe detalii pentru a aprofunda cele descrise mai sus. Pentru aceasta puteți descărca cel mai recent whitepaper publicat de RASB (Risk Accounting Standards Board), entitatea non-profit care gestionează standardul de contabilizare a riscurilor. Această lucrare reprezintă cel mai complet studiu de caz privind posibilitatea de a transforma expunerea la risc a unei organizații în active tranzacționabile, o abordare cu implicații enorme asupra viitorului pieței serviciilor financiare și nu numai.

Notă: Paul Costea este implicat în cercetarea utilității și aplicabilității unei noi metode de cuantificare a expunerii la risc (risk accounting) în domeniul serviciilor financiare.