De Oana Ijdelea
Europa nu mai are nevoie de încă o revoluție legislativă în energie. Are nevoie de ceva mai greu: să aplice corect și rațional ceea ce a legiferat deja. Aceasta este, de fapt, miza discretă a noului val european de simplificare. Comisia Europeană a transformat reducerea poverii administrative într-o prioritate. Ținta este clară: minus 25% pentru companii și minus 35% pentru IMM-uri până în 2029, cu economii administrative recurente estimate la 37,5 miliarde de euro.
În energie, mesajul este cu atât mai important. Pentru că sectorul nu suferă de lipsă de reguli. Suferă de abundența lor. Să luăm, de exemplu, RED III. Directiva privind energia regenerabilă trebuia transpusă în mare parte până la 21 mai 2025, iar prevederile privind accelerarea autorizării aveau termen încă din 1 iulie 2024. În iulie 2025, Comisia a declanșat proceduri de infringement împotriva a 26 de state membre pentru că nu comunicaseră transpunerea completă. Și atunci apare întrebarea incomodă: „Dacă nu reușim încă să implementăm integral regulile adoptate ieri, de ce legiferăm deja regulile pentru poimâine?”
Nu este un argument împotriva tranziției energetice. Este un argument pentru ca tranziția să devină executabilă. În 2026, Comisia a pus oficial simplificarea, implementarea și aplicarea legii în aceeași arhitectură de politică publică. Este o recunoaștere importantă: succesul legislației europene nu se măsoară în numărul de directive adoptate, ci în ceea ce se întâmplă după publicarea lor în „Monitorul Oficial”.
Aici începe problema businessului. Un investitor nu finanțează o directivă. Finanțează un proiect: un parc eolian, o centrală, o rețea. Un terminal, un sistem de stocare, un proiect de hidrogen. O instalație industrială. Și, înainte de a investi, întreabă ceva foarte simplu: care sunt regulile în momentul în care proiectul va produce energie? Dacă răspunsul se schimbă la fiecare doi ani, prețul riscului crește. Acel preț are un nume financiar: costul capitalului. IEA arată că riscul de reglementare este unul dintre factorii relevanți pentru costul capitalului în proiectele energetice, iar investitorii privesc cu precauție schimbările legislative, lipsa de claritate și incertitudinea privind regulile.
Pentru un proiect energetic cu investiții inițiale uriașe și recuperare pe decenii, câteva zecimi sau puncte procentuale în plus la WACC (Weighted Average Cost of Capital, costul mediu ponderat al capitalului) nu sunt o problemă contabilă. Pot fi diferența dintre investiție și amânare, dintre un proiect bancabil și unul abandonat. Dintre Financial Close – momentul când toate acordurile cu băncile și investitorii sunt semnate, condițiile sunt îndeplinite, iar banii pot fi puși efectiv la dispoziția proiectului – și retragerea investitorului. De aceea, stabilitatea juridică trebuie privită ca infrastructură economică.
Europa a construit o impresionantă infrastructură legislativă pentru tranziție. Acum trebuie să construiască infrastructura administrativă capabilă să o execute. Aici trebuie înțeles corect conceptul de Energy Omnibus. Pachetul adoptat de Comisie în iunie 2026 simplifică legislația privind etichetarea energetică și a pneurilor, iar Comisia estimează economii de până la 125 de milioane de euro anual. Este util, dar nu este suficient.
Adevărata discuție trebuie să meargă mai adânc: către un principiu de „disciplină legislativă energetică”. Mai întâi implementăm, apoi evaluăm. Abia după aceea modificăm. Acesta ar trebui să fie noul reflex european. Nu un moratoriu ideologic. Nu dereglementare. Nu abandonarea obiectivelor climatice. Ci o pauză de reglementare acolo unde cadrul legislativ există deja și nu a avut încă timpul necesar pentru a produce efecte. Pentru că supra-reglementarea are un efect pervers: creează impresia de progres legislativ și întârzie progresul economic.
Europa poate adopta încă zece strategii pentru electrificare. Dar dacă proiectul de rețea așteaptă ani pentru avize, strategia nu transportă niciun electron. Poate stabili ținte spectaculoase pentru regenerabile. Dar dacă autorizarea rămâne lentă, ținta nu construiește nicio turbină. Poate crea noi mecanisme pentru eficiență și noi tehnologii. Dar dacă întreprinderea trebuie să navigheze printr-un labirint administrativ pentru a investi, capitalul se va duce acolo unde timpul juridic este mai scurt. Aceasta este adevărata competiție europeană. Nu doar competiția între tehnologii. Este competiția între jurisdicții.
În energie, timpul este capital. Iar timpul pierdut în proceduri devine cost financiar. De aceea, Europa ar trebui să transforme simplificarea într-o politică de investiții. Nu într-un exercițiu birocratic. Comisia a făcut deja primul pas. Jumătate dintre inițiativele din programul său de lucru pentru 2026 au o puternică dimensiune de simplificare. Următorul pas trebuie să fie național. Statele membre trebuie să reziste tentației de a transforma fiecare directivă europeană într-o ocazie pentru încă un strat de legislație internă.
Trebuie să transpunem, trebuie să autorizăm, trebuie să construim. Trebuie să conectăm. Și, mai ales, trebuie să lăsăm regulile să funcționeze suficient de mult pentru a putea fi evaluate.
Pentru România, miza este enormă. Avem nevoie simultan de investiții în producție, rețele, stocare, gaze, nuclear, regenerabile și infrastructură energetică. Capitalul necesar nu va veni doar pentru că Europa a stabilit obiective ambițioase. Va veni dacă proiectele sunt predictibile, dacă autorizațiile au termene, dacă regulile sunt stabile, dacă instituțiile vorbesc aceeași limbă juridică. Și dacă investitorul știe că regula de astăzi nu va deveni excepția de mâine.
Europa nu trebuie să renunțe la ambiția tranziției. Trebuie să renunțe la iluzia că ambiția se măsoară în numărul de acte normative. Uneori, cea mai pro-business decizie legislativă este să nu mai legiferezi. Să lași administrația să implementeze. Să lași investitorul să construiască. Să lași piața să funcționeze.
Pentru că energia Europei nu se va produce în „Monitorul Oficial”, se va produce pe teren. Mai puțină lege, mai multă implementare.
Și, în final, mai multă energie.