Update articol:
INTERVIU (PARTEA II)

Marian Năstase, Alro: Sunt foarte multe bule de săpun în piața energiei; Din păcate, ANRE nu face nimic

Sunt foarte multe bule de săpun în piața energiei, consideră Marian Năstase, președintele Alro. Din păcate, ANRE nu face nimic, a spus domnia sa , în cadrul unui interviu acordat Financial Intelligence

În prima parte a interviului, publicată recent, Marian Năstase a vorbit despre modul cum conduce compania. În partea a doua, pe care o redăm mai jos, domnia sa vorbește, printre altele, despre situația din piața energiei.

***

Cum ați caracteriza privatizarea Alro?

Marian Năstase: Eu am venit chiar în ziua în care s-a finalizat privatizarea – 15 noiembrie 2002. Eu cred că privatizarea Alro a fost una dintre privatizările de succes ale României. Pot să spun asta pentru că în spatele meu sunt 18-19 ani de performanță. Așa trebuie gândită această analiză. Dacă ne uităm azi la performanțele la care a ajuns Alro, este o privatizare de succes.

Ați făcut vreun calcul despre ce a însemnat pentru economia României?

Marian Năstase: 2% din PIB, în medie. Suntem cel mai mare angajator din Slatina și unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul de stat.

Din 2002, de când am venit și am acces la date, Alro este constant în top 10 cei mai buni plătitori de taxe din România. Mă refer ca valoare și ca promptitudine a plăților. Nu am avut niciodată un leu întârziere la plata taxelor pe toate bugetele.

Care sunt competitorii Alro în Europa?

Marian Năstase: Europa este net importatoare de aluminiu. Deci, nu prea avem așa o concurență acerbă. Există o concurență, poate neloială, care vine din faptul că noi, europenii, ne-am asumat această tranziție către verde. Și trebuie să plătim foarte multe taxe ca să sprijinim tranziția către energie verde și decarbonare, costuri care ne reduc competitivitatea. Aici este principala problemă între noi și jucătorii din cealaltă parte a lumii. În Europa, plătim aceste costuri, însă noi acționăm într-o piață globală. Ceilalți nu plătesc aceste costuri și nici nu le recunosc.

Câtă vreme nu va exista această aliniere globală, nouă ne va fi foate greu. E nevoie de sprijinirea competitivității industriei europene, dacă nu vrei să o pierzi de tot. Pierzând industria, îți apare șomaj. Șomajul crește gradul de neacceptare socială față de tranziția către verde.

Ce relație aveți cu Rusia?

Marian Năstase: Nu avem clienți în Rusia. Relațiile comerciale cu Rusia sunt destul de limitate. Când vindem, noi vindem cu risc cât mai mic comercial. Rusia nu a fost o piață de interes pentru noi, pentru că în Rusia există Rusal, cel mai mare producător de aluminiu din lume, și nu are sens să intri pe o piață unde există un jucător care este extraordinar de bine implementat.

Ce părere aveți despre creșterea prețurilor certificatelor de carbon?  Cum vă afectează și cum credeți că va evolua piața?

Marian Năstase: Prețul certificatului de carbon e o taxă pe poluare. Ca orice taxă, ea nu poate avea o piață. Noi trăim într-o ficțiune. Așa-zisa piață a certificatelor de carbon nu funcționează. Dacă, mâine, România spune <hai să facem o piață pentru impozitul pe profit, pentru că vreau să-l măresc din 2023 la 25%>, vor intra niște speculatori care vor începe să mărească această taxă artificial. Nu poti să ai piețe pentru taxe.

Comisia Europeană anunțat, la finalul anului trecut, că planul ar fi ca aceste certificate de carbon să ajungă până în 2030 la 75 euro. Dacă eu știu că certificatul ajunge la 75 de euro, îmi cumpăr de azi mai ieftin. Este un randament pe care nu ți-l dă nicio bancă. Asta a dus la creșterea rapidă a prețului.

Consider că a fost o greșeală a Comisiei că a anunțat unde vrea să ajungă prețul. La un moment dat, un oficial al Comisiei a spus că trebuie să luăm niște măsuri, eventual să restricționam accesul în piață al fondurilor speculative. Dacă mă întrebați pe mine, acest lucru nu se va putea face, pentru ca nu ai mecanisme pentru așa ceva. Acele fonduri au drept de proprietate asupra acestor active.

Cum vedeți evoluția prețului energiei?

Marian Năstase: Trăim în baloane de săpun. Anul trecut, s-a vândut energie fără să existe. Anul trecut, prețul în PZU a fost foarte jos și toată lumea a zis că o să fie și mai jos. Au vândut energie pe piață fără sa aibă, mergând pe principiul că o să o ia mai ieftin în PZU anul următor. Dar, PZU a urcat, printre altele, din cauza carbonului. Când a venit termenul de livrare, cel care trebuia să livreze energia a preferat să rupă contractul decât să o ia mai scump. Și s-a spart bula. Sunt foarte multe bule în piața energiei.

S-a mai întâmplat și în 2017. Din păcate, ANRE nu face nimic. Cel puțin atunci a făcut o comisie de anchetă.

Ați pățit?

Marian Năstase:  Da. Sunt furnizori care rup contractele și plătesc penalitățile. E foarte simplu. Aruncă un os câinelui. Profiturile pe care le obțin vânzând pe PZU sunt uriașe în comparație cu penalitățile pe care le plătesc la contractele rupte.

Nu-i reneagă piața?

Marian Năstase:  Nu prea se poate. Problema mea este că trebuie să mă duc pe platformele OPCOM. Acolo cumpăr ce găsesc. Implicit, găsesc și astfel de traderi.

Lumea vrea mașini electrice, ferme bitcoin. Consumul de energie va crește, probabil că și prețul. Cum vedeți viitorul sectorului energetic din România?

Marian Năstase: Dacă ne uităm pe o hartă cu interconexiunile energetice, densitatea pe vestul Europei este foarte mare. Densitatea pe estul Europei este semnificativ mai mică. Dacă am avea o piață integrată de energie la nivel european nu ar trebui să fie o problemă. Din păcate, și asta e valabil pentru tot estul Europei, nu numai pentru România, nu avem suficiente interconexiuni. Dacă ne uităm la interconexiunile între țările de jos – Germania Franța – o să vedeți o pânză de păianjen. Pe măsură ce mergi spre est, vezi două-trei fire. Nu există capacitate de a mișca energia. Energia este o marfă. Când o cumperi, iei o cantitate și o calitate. În estul Europei, calitatea este la pământ. Vedem că se întrerupe curentul când îți e lumea mai dragă. Toată lumea trebuie să își ia generatoare, să își pună stabilizatoare.

Dar acesta este un alt subiect. Aici, ANPC trebuie să își facă datoria.

Legat de cantitate, primul pas ar fi rezolvarea problemei interconexiunilor. Dacă ar fi o densitate mare de interconexiuni și în Europa Centrală și de Est nu ar trebui să mai fie probleme. Pentru că, apoi, energia se mută. Ea nu poate fi stocată decât foarte greu și cu costuri foarte mari.

Cele mai ieftine metode de stocare a energiei sunt barajele. Orice altceva e semnificativ mai scump. Mai poți să ai niște variații, dar nu pot fi rapide, pe energia nucleară.

Prioritatea principală ar fi să avem interconexiuni cât mai diverse, ca să avem o piață a energiei funcțională, în Uniunea Europeană, și profund integrată.

Apoi, e foarte greu să facem peste noapte ce nu am făcut în 30 de ani. Din păcate, am ajuns într-un punct în care ce puteai sa faci acum 30 de ani nu mai poți face acum. De exemplu, centralele pe cărbune trebuie închise.

Faptul că Germania le închide până în 2038 sau Polonia, până în 2050, este o chestiune de calendar. Dar se închid. Atunci, trebuie să ai alternative. O altenativă este gazul, pentru că e predictibil. În al doilea rând, poți să bagi mai multe regenerabile, dacă bagi gaz în sistem. E un mesaj care trece destul de greu.

În vest, nu este o problemă, nu mai ai nevoie de gaz, pentru că ai alte posibilități. Țările se compensează între ele. Ani de zile, Germania și-a echilibrat energia regenerabilă pe baza centralelor pe gaz din Olanda. Ei dădeau energia în Olanda și aceasta prelua echilibrarea. La un moment, dat a fost o discuție despre cine suportă costurile de echilibrare, dar s-au reglat.

La noi, nu se poate face deocamdată această echilibrare cu alte țări. E puțin probabil să ai interconexiuni într-o perioadă scurtă de timp. Atunci, trebuie să ai capacități de echilibrare puternice, noi, cu intrare rapidă, astfel încât să poți să bagi regenerabile în sistem. Asta e calea spre verde. Altfel, dacă bagi foarte multe regenerabile în sistem, poți să ai blackouturi.

Transelectrica are un studiu de adecvanță, în care spun că suntem la capacitatea maximă de absorbție a energiei regenerabile în sistem. Trebuie să își întărească rețelele.

Pentru asta există capacitate de finanțare, pentru că e o axă de rețele în fondul de modernizare. Există bani, dar le mai trebuie și producție, care să aibă intrare rapidă. La un moment dat, Hidroelectrica va deveni sufocată, dacă va fi obligată să echilibreze tot ce există regenerabil, azi, în sistemul național, plus cei 6000 MW de care se tot vorbește.

Ce putem să facem?

Marian Năstase: Trebuie centrale pe gaze care trebuie gândite în mod coordonat și cu capacitățile de regenerabile, trebuie întărite rețelele.

Vă gândiți să vă dezvoltați capacități de producție?

Marian Năstase: Ne gândim. Și la gaz, și la fotovoltaice.

Ce investiții aveți în plan?

Marian Năstase: Preocuparea principală este să creștem gradul de aluminiu reciclat. De la 33.000 de tone la 90.000 tone. E prioritar pentru că este nevoie. Este o investiție foarte ușor de evaluat. Ca să faci 60.000 t sub formă de aluminiu electrolitic, costă 5000 $ / tonă. Asta înseamnă 300 de milioane de dolari și cu foarte multe lucrări auxiliare. Aceeași capacitate o poți face din aluminiu reciclat și te costă 20 milioane dolari. Aici nu e o decizie de management foarte grea.  Deja avem aprobarea dată de acționari și sperăm ca până la sfârșitul anului viitor să fie în funcțiune.

Ce așteptări aveți de la A.N.R.E?

Marian Năstase: M-aș bucura să-și facă treaba pe care sunt mandatați legal să o facă. Ei au un rol extraordinar de important în ceea ce se întâmplă azi. Energia este o infrastructură critică, peste tot în lume. Rolul lor este să fie atenți la tot ceea ce se întâmplă în piață, să vină cu propuneri de corectare a unor disfuncționalități. Scopul lor nu este să stea pasivi. Mi se pare că stau foarte pasivi. Am văzut ce s-a întâmplat cu liberalizarea. A început domnul ministru Popescu să-i critice, și ei au făcut un call center. De parca asta era soluția la orice.

Lipsa de transparență pe partea de liberalizare a făcut ca și distribuitorii să fie luați pe nepregătite, chiar dacă erau directiva europeană și regulamentele. Nu a fost clar ce trebuie făcut. Când faci o mișcare de genul acesta care afectează toată populația țării, ca să nu mai vorbim de toate distribuțiile care trebuie să mobilizeze fonduri să-și asigure energia, faci o fază pregătitoare. Începi campanii de informare. Cum a fost de exemplu campania de vaccinare. Poate nu a fost cea mai strălucită, dar nu avea nimeni un ghid pentru pandemie. Dar pentru liberalizare aveau. Trebuiau să vină cu șase luni înainte și să spună că va începe liberalizarea și ce presupune, un comparator de oferte.

Dacă începea această campanie, oamenii puneau întrebări. Aveau timp să clarifice majoritatea întrebărilor pentru cetățeni. Furnizorii aveau timp să-și pregătească ofertele. Dar ei nu au știut câți oameni se vor muta pe concurențial. S-au văzut aglomerați pe partea de ofertare și erau neacoperiți cu energie. Și au intrat și piață să cumpere. Și fie au cumpărat bule de săpun, fie au intrat în piața OPCOM și au cumpărat scump. Acum, ofertele sunt cu 25-30 la sută mai mari față de ianuarie, pentru că acesta e prețul la care distribuitorii trebuie să cumpere. Una din cauzele situației de astăzi este lipsa de reacția a ANRE de anul trecut.

ANRE trebuie să intre în secolul XXI.

Vedem o grămadă de propagandă. Se discută de digitalizare. Se discută de Green Deal. Ei nu sunt încă acolo. Vor mai fi schimbări, unde ANRE are un rol crucial.

Vreți să faceți investiții prin PNRR?

Marian Năstase: Noi am trimis diferite proiecte, și ca ABIEC, și ca Alro, dar trebuie să vedem cum se finalizează PNRR și în ce axe putem să aplicăm.

Cum vă finanțați investițiile?

Marian Năstase: Bănci, amortizare și profit. Clasic.

Care este viitorul pe care-l vedeți la Alro?

Marian Năstase:  Facem tot ce ne stă în putere ca să ne dezvoltăm în continuare.

Deocamdată creșterea fost organică.