Interviu cu domnul Mihai Bogza, director executiv al Confederației Patronale Concordia (CPC)

Reporter: Domnule Bogza, ați preluat recent funcția de director executiv al Confederației Patronale Concordia (CPC), o organizație incomparabil mai puțin cunoscută decât Bancpost, unde ați activat în ultimul deceniu și mai bine…
Mihai Bogza: Cred că singurul motiv pentru care CPC are mai puțină notorietate decât o bancă de top este acela că ea nu lucrează cu publicul larg, nu este, să zicem, prezentă cu reclame la TV, ci dialoghează cu ceilalți parteneri sociali, respectiv autoritățile și sindicatele. Acestea fiind zise, suntem și noi preocupați de creșterea vizibilității organizației, dorim să ne facem mai bine cunoscute domeniile în care activăm și rezultatele pe care le obținem, atât în rândul membrilor noștri, cât și al specialiștilor.

Reporter: Dar trecerea de la profesia de bancher la cea de executiv într-o confederație patronală nu e prea bruscă?
Mihai Bogza: Eu nu am fost bancher toată viața. După 1990, cariera mea a fost aproape egal împărțită între sectorul de stat și cel privat, între banking comercial și alte activități. În plus, în ultimii 7-8 ani am fost membru în Board-ul FIC, o organizație care, ca și CPC, își propune să apere interesele mediului de afaceri. Altfel, trecerea la CPC, care grupează un număr de 10 federații din sectoare importante ale economiei, cu peste 1.500 de întreprinderi care totalizează peste 300.000 de angajați, mi se pare o provocare profesională onorantă.

Președintele federației de software spunea că industria pe care o reprezintă ar putea angaja imediat 40.000 de lucrători în domeniu, dar învățământul furnizează anual nu mai mult de 8-9.000.

Reporter: Care sunt acele sectoare la care vă referiți?
Mihai Bogza: Petrol, gaze, utilități pe zona de energie, industria auto, transporturi, hoteluri, industria de software și servicii, rețele de comerț, servicii financiare…

Reporter: La o atât de mare diversitate de domenii de activitate, cum reușiți să armonizaţi punctele de vedere ale membrilor?
Mihai Bogza: Nu e întotdeauna ușor, dar în general există probleme de interes comun pe care ne concentrăm.

Repoter: Puteți numi câteva dintre acestea?
Mihai Bogza: O problemă relativ recentă, dar care se acutizează aproape de la lună la lună o reprezintă deficitul de forță de muncă. De exemplu, într-un interviu de acum câteva zile, președintele federației de software spunea că industria pe care o reprezintă ar putea angaja imediat 40.000 de lucrători în domeniu, dar învățământul furnizează anual nu mai mult de 8-9.000. Reprezentantul federației transportatorilor îmi spunea că între o cincime și un sfert din mijloacele de transport rutier stau trase pe dreapta din lipsa de șoferi. Cu intensități diferite, penuria de personal se manifestă însă practic în fiecare sector.

Reporter: Dar românii continuă să emigreze…
Mihai Bogza: Nu pleacă din cauză că nu ar exista locuri de muncă, ci din cauza decalajului salarial dintre România și țările din Vest, a faptului că școala nu îi pregătește pentru specializările sau calificările pentru care există cerere în piață, a dificultății deplasării între județele care descurajează investițiile românești sau străine și cele unde activitatea duduie, ca să folosesc o expresie consacrată. Pe lângă aceste cauze strict economice, se pare că mai există și unele de altă natură, cum ar fi preocuparea de a asigura o educație decentă copiilor sau lehamitea în legătură cu corupția din societatea românească și modul în care funcționează instituțiile statului.

Reporter: Și ce fac CPC sau membrii dvs. în legătură cu această problemă?

Mihai Bogza: Aici, din păcate, soluțiile nu pot fi individuale, la nivel de companii, ci depind aproape exclusiv de autorități. Noi, CPC, am comandat unor experți independenți un studiu privind evoluția forței de muncă în România pe termen lung, studiu care va cuprinde un set de recomandări pe care le vom pune pe masă autorităților pentru implementare. Desigur, ne vom oferi sprijinul acolo unde vom dispune de resursele de expertiză necesare.

Reporter: Când vă așteptați să fie gata studiul?
Mihai Bogza: Sperăm că până la finalul acestui an.

România are deja de luni bune cea mai înaltă inflație din UE.

Reporter: Mai sunt și alte teme de interes comun?
Mihai Bogza: Cred că nu există companie din toată România, nu numai dintre membrii CPC, care să nu fie preocupată de stabilitatea și predictibilitatea legislației economice, și în acest context, de menținerea echilibrelor macro-economice. Suntem încă într-o situație bună, dar care prezintă semne îngrijorătoare de deteriorare pe fondul unor decizii sau legi populiste din trecutul apropiat și care poate evolua spre un adevărat dezastru în contextul altor inițiative populiste recente.

Reporter: Despre ce semne vorbiți și care sunt aceste inițiative?
Mihai Bogza: Inflația este considerată un simptom pentru problemele structurale ale economiei la fel cum temperatura reprezintă un simptom pentru boli mai serioase ale organismului uman. Iar România are deja de luni bune cea mai înaltă inflație din UE. La fel, creșterea la 7 luni cu 84% a deficitului balanței de plăti pe zona de bunuri și servicii reprezintă un semnal de alarmă. Ca să nu mai spunem că, într-un an de creștere economică susținută, deficitul bugetar, în loc să scadă, amenință să depășească nivelul de 3% din PIB, considerat limita superioară de siguranță… Iar în ce privește inițiativele populiste recente, CPC și-a exprimat deja public îngrijorarea privind creșterea excesiv de rapidă a pensiilor preconizată prin recentul proiect de lege. Și am spus-o răspicat, ca să fie clar, toți românii își doresc pensii decente, și nici cei 300.000 de salariați ai membrilor noștri nu fac excepție, dar am dori să vedem un calcul care să arate clar că țara noastră își poate permite astfel de creșteri fără să riște o inflație ca în anii ’90, cum se întâmplă atunci când dai bani fără să îi ai.

Reporter: În opinia dvs., de ce apar astfel de inițiative?
Mihai Bogza: Am mai spus-o și o voi mai repeta de câte ori va mai fi necesar: pentru că astfel de legi populiste se adoptă prin selecție adversă. Cu cât o lege promite mai multe unui număr mai mare de votanți, cu atât se vor găsi mai mulți susținători și mai puțin opozanți, pentru că nimeni nu vrea să supere alegătorii, mai ales când alegerile se apropie. Și apropos de legi populiste, aș face chiar un pariu cu dvs: până la sfârșitul lui 2020, vom mai primi cadou încă cel puțin două zile libere pe an. Îl țineți?

Ne trezim cu legi insuficient analizate, care provoacă haos în mediul economic sau pun România în fața unor proceduri de infringement din partea UE.

Reporter: Mă mai gândesc… Dar cum se pot preîntâmpina astfel de inițiative?
Mihai Bogza: Și acest lucru l-am mai spus: inițiatorii ar trebui obligați să pregătească la fiecare astfel de propunere de lege o analiză de impact, din care să rezulte clar și costurile pentru societate ale propunerii respective. Dacă discuția se mută din zona emoțională spre analiza tehnică, pe cifre, atunci vor fi mai mulți cei care vor avea curajul să strige că împăratul este gol.

Reporter: Înțeleg că aceste analize de impact lipsesc. De ce?
Mihai Bogza: E greu de spus, pentru că cel puțin pentru guvern ele constituie o obligație legală. Pentru Parlament, culmea, aceste analize nu sunt obligatorii, deși teoretic legislativul ar trebui să constituie principalul izvor de legi în România. Este ca și cum ai spune că într-o țară toată lumea trebuie să dețină arme, mai puțin militarii, la care acest lucru e facultativ! Și astfel ne trezim cu legi insuficient analizate, care provoacă haos în mediul economic sau pun România în fața unor proceduri de infringement din partea UE.

Reporter: În încheiere, aveți și un mesaj optimist?
Mihai Bogza: România este fără îndoială o țară cu un mare potențial. Cu siguranță membrii federațiilor din CPC, antreprenori și corporații deopotrivă, cred în acest potențial din moment ce au investit în țara noastră și sunt dispuși să facă tot ce depinde de ei pentru a face lucrurile să meargă mai bine. CPC dorește să fie un factor de dialog constructiv care să contribuie la progresul economic și social al României.