Update articol:

Opinie: Utopia de a nu căuta fericirea

Autor: Ştefan Jicol  

În toate consemnările istorice despre oameni există o vizibilă căutare permanentă a fericirii ca ideal suprem, pentru o viață mai frumoasă și mai îndestulată, pentru o bună și dreaptă guvernare, pentru virtuți alese sau pentru atingerea nemuririi. Astfel, toată istoria cunoscută a omenirii, cu etapele sale de evoluție acceptate științific, ne arată de fapt că omul recent al epocii noastre, deși aparent altfel, nu este cu nimic diferit față de oricare alt strămoș din acceași specie în visele ce privesc fericirea.

Poate că, de la o epocă la alta, diferă într-adevăr mijloacele, este alta tehnologia ajutătoare folosită sau durata de timp necesară pentru a spera că se atinge fericirea, dar scopul final și rezultatul este invariabil același. Așa am fost plămădiți, așa ne-am selectat în evoluție, așa am fost educați cultural de către societate și părinți, așa ne formăm mai departe copiii, punând fericirea drept reper și ideal mai presus de orice. Căci omul prin tot ce face își caută mereu fericirea, ca paradis pierdut în care vrea să se întoarcă, fiind perpetuu nefericit de ce îi oferă lumea în care trăiește, căutând neobosit căi de schimbare și de evadare din anostul cotidian.

În urmă cu 500 de ani trăia cu mare fală Henric al VIII-lea, unul dintre cei mai faimoși și mai imorali regi ai Angliei, despre care a rămas consemnat că nu și-a găsit fericirea nici în bogățiile sale nemăsurate, nici cu sutele de execuții pe care le-a poruncit, nici în zecile de feluri de mâncare pe care le degusta zilnic și nici cu vreuna dintre cele șase soții succesive ale sale. Despre acest monarh trist, contemporanii săi au scris că “a murit la 55 de ani de bătrânețe”. Până și epitaful se înscrie în același registru al tristeții absolute.

Dar iată că, la curtea nefericită a regelui Henric, umanistul renascentist Thomas Morus scrie o importantă lucrare ideatică pentru omenire, șocantă prin ineditul său, numită “Utopia”. Această operă, prin simplitate și absurdul existenţial descris, ca o contrapondere critică la adresa moravurilor societății sale, a influențat mai apoi toate curentele filozofice și religioase, revoluțiile, guvernările, artele și literatura universală de până în zile noastre. Thomas Morus, prin magnitudinea cărții sale de succes, este subiect de studiu și se predă în absolut toate universitățile lumii.

Impactul “Utopiei” a fost atunci și rămâne în continuare enorm, tulburând profund liniștea așezată a unui Ev Mediu, ce avea deja 1000 de ani de existență mohorâtă. Autorul, care sfârșește până la urmă închis în Turnul Londrei, apoi e decapitat pentru înaltă trădare prin ordinul aceluiași rege, își imaginează de fapt în cartea sa un nou mod fantastic de organizare socială ce ar avea ca scop și rezultat o mai mare dozare de fericirii pentru fiecare om. Subiectul fiind, ca orice altă creație umană, doar o amăgire cu dimensiunea unei promisiuni, dar și o foarte tentantă cale de urmat pentru orice om sau regim politic. Așa s-a ajuns ca ideile utopiei să fie adesea impuse prin experimente sociale ample, dar cu rezultate contradictorii și greu de măsurat în privința fericirii.

Utopia lui Morus s-a vrut a fi și a fost gândită ca o rețetă perfectă pentru fericire, cu elogiu pentru absența oricărei proprietăți private, cu dezinteresul total pentru valori materiale și onoruri, cu mâncare și bunuri gratuite pentru toată lumea, eliminarea banilor, limitarea numărului de copii ai unei familii (“la maxim 16”!!), voluntariatul de a fi oricând rob pentru ceilalți, eliminarea totală a elitelor conducătoare și punerea acestora la muncă, acceptarea femeilor ca preoți și formatori de opinie, pluralismul religios cu temple comune, excluderea oricăror plăceri fizice dacă nu au ca obiectiv sau rezultat sănătatea, alegerea unor judecători care să gestioneze dreptatea cu mandate unice de maxim un an, căsătoria obligatorie cu un singur partener pe viață, aprobarea oficială a sinuciderii sau evitarea totală a războiului prin diplomație și viclenie. Dar vorbim despre o carte scrisă în timpuri medievale foarte rigide, cu elemente religioase și de conduită tabu, cu idei extrem de sensibile care te duceau ușor pe eșafod la călău, teme pe care nimeni nu mai avusese curajul să le dezbată încă din antichitatea greco-romană.

Poate că pentru noi, în secolul XXI, multe elemente din cartea lui Morus nu ne par așa ieșite din comun, ele fiind preluate de Descartes, Hobbes, Rousseau, Marx, Engels, Bakunin, Proudhon, Kropotkin, Lenin etc, dar pentru epoca sa toate punctele acelui contract social fabulos din “Utopia” erau incredibile. Cum să accepte cineva atunci că aurul, care era în epoca lui Henric al VIII-lea simbolul absolut al puterii, ca cel mai valoros metal și monedă de schimb, putea fi folosit doar pentru “oale de noapte” sau pentru “lanțurile și cătușele deținuților condamnați”, “pentru a se rușina oricine mai folosește aur” ? Cum ar putea exista o societate în care “perlele, diamantele, smaraldele și rubinele culese din mare sau din vulcani sunt date cel mult copiilor spre a se juca cu ele”, purtarea lor de către adulți fiind de ocară ? Cum să dispară cămătarii și bijutierii, doar pentru că nimeni nu ar mai vrea să pună mâna pe aur și argint știute ca metale murdare? Unde ar mai fi atunci fericirea atât de mult dorită și promisă, cum ar arăta de fapt ea dacă nu e și asociată bogăției sau hedonismului în general? Iată aici absurdul greu de înțeles, descris în “Utopia” ca fiind fericire pură!

Desigur, e de acceptat că Thomas Morus, ca erudit recunoscut, a avut acces și a studiat scrierile antice ale lui Homer, Platon, Aristotel, Euripide, Sofocle etc, unde găsim ca fericire primordială virtutea și nu viciile umane sau valorile materiale, dar în mod cert și nefericirea regelui Henric i-a dat mult de gândit.  Căci fericirea, se vede, citind după 500 de ani “Utopia”, ca orice lucru iluzoriu, e doar în plăsmuirea subiectivă a fiecăruia.

Utopia de a “nu căuta fericirea” este probabil esența filozofiei transmisă posterității de geniul lui Morus, pentru că ea nu pare să existe nicăieri pentru vreun om pe timpul vieții.  Asta, desigur, dacă ar exista cineva dintre oameni care să și poată înțelege adevărul cărții sale sau în general pe cel al lumii noastre aflate încă de la facere într-o adâncă nefericire.

 

BVB | Știri BVB

ONE UNITED PROPERTIES (ONE) (06/10/2022)

Eliberare unitati rezidentiale si locuri de parcare in cadrul One Cotroceni Park

EVERGENT INVESTMENTS S.A. (EVER) (06/10/2022)

Finalizarea Programului nr. 6 de rascumparare actiuni

CHIMCOMPLEX S.A. BORZESTI (CRC) (06/10/2022)

Tranzactii management - art. 19 Reg. (UE) 596/2014

BANCA TRANSILVANIA S.A. (TLV) (06/10/2022)

Notificare - rascumparare actiuni proprii 03.10.-05.10.2022